ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2013

Asupra recursului

de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86/S din

11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2169/62/2012

a fost respinsă în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. cererea formulată de condamnatul

C.G. având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 470/S din 19 noiembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 583/62/2010, iar în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul la plata către stat

a sumei de 40 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul

Brașov, condamnatul C.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 470/S din 19

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 583/62/2010,

arătând că în mod greșit instanța care l-a condamnat a reținut că între el și victimă

erau relații de prietenie, în realitate acestea fiind de dușmănie, dar și pentru

a dovedi faptul că victima ar fi cunoscut că revizuientul ar fi primit o sumă de

bani, motiv pentru care în seara incidentului victima ar fi venit la locuința sa

cu intenția de a-l deposeda de bani. S-a solicitat așadar în această procedură reaudierea

martorilor P.T., S.D. și L.M., revizuientul arătând că împotriva ultimilor doi a

formulat și plângere pentru mărturie mincinoasă și audierea martorului D.M. care

ar cunoaște aspectul legat de bani.

Examinând cererea

de revizuire, în raport de motivele invocate de condamnatul C.G., prima instanță

a constatat faptul că împrejurările „noi” invocate de condamnat, nu pot reprezenta

un fapt ce ar putea conduce la o soluție de achitare, astfel că s-a apreciat că

nu se poate reține incidența cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. pentru a considera ca întemeiată în raport de acest text legal cererea de revizuire

formulată de condamnatul C.G.

Cât privește aprecierea

revizuientului asupra declarațiilor unor martori care nu ar fi declarat adevărul,

prima instanță a constat că simpla susținere a revizuientului condamnat că martorii

indicați ar fi declarat necorespunzător adevărului deci mincinos nu atrage incidența

temeiului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., această situație

nefiind dovedită în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. și nici nu poate

fi constatată în procedura de revizuire.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat apel condamnatul revizuient C.G. criticând-o pentru netemeinicie

și solicitând desființarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri

legale și temeinice prin care să se admită în principiu cererea de revizuire formulată,

să se administreze probele noi solicitate și să se pronunțe în fond o nouă hotărâre

de achitare a sa datorită împrejurării că a lovit victima în stare de legitimă apărare,

după ce aceasta din urmă intrase peste el în propria locuință prin escaladarea gardului

împrejmuitor al proprietății.

În dezvoltarea

motivelor de apel s-a arătat că se impune a se constata că starea de fapt reținută

de instanțele anterioare nu este cea reală, date fiind împrejurările în care s-a

produs săvârșirea acestei fapte de omor; că partea vătămată a intrat prin efracție

în locuința inculpatului. În acest sens, la dosarul instanței de fond se specifică

că victima după ce a escaladat gardul, a pătruns fără drept în curtea inculpatului

iar în procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto aferente

rezultă că urmele de sânge se aflau pe vegetația situată în apropierea porții de

acces în curtea inculpatului, ceea ce denotă că această altercație care a condus

la decesul părții vătămate niciodată nu s-a produs în afara porții inculpatului.

Chiar din audierea martorilor R.I. și L.M. a rezultat fără putință de tăgadă că

victima a fost în stare de ebrietate, a avut în mână un bidon de vin și a continuat

să consume alcool la un bar din localitate, unde martorul C.C. susține că a auzit-o

pe partea vătămată că vrea să îi dea 2 palme inculpatului C.G.

Martorii D.M.,

S.C. și T.D. propuși spre a fi audiați în calea de atac extraordinară exercitată

cunosc împrejurări colaterale care ar pute conduce la reținerea de către instanță

a împrejurării noi invocate, respectiv comiterea faptei în stare de legitimă apărare.

Potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (2

1

) C. pen. se consideră legitimă apărare și acea situație

în care o persoană încearcă să intre în domiciliu fără permisiunea proprietarului

și dacă proprietarul ar comite o infracțiune pentru înlăturarea acestei aparente

violări de domiciliu, trebuie reținută tot starea de legitimă apărare.

În memoriul scris

depus în apel în susținerea căii de atac extraordinare exercitate inculpatul a mai

arătat că doi dintre martorii audiații de către instanța de fond, respectiv P.T.

și S.D., au depus mărturie mincinoasă astfel că se impunea ca prima instanță să

dispună reaudierea lor. Verificând în aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea

atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul

cauzei și luând în considerare de asemenea dispozițiile art. 363 C. proc. pen.,

instanța de apel a constatat că apelul promovat în cauză de către condamnatul revizuient

C.G. este nefondat și l-a respins prin decizia penală nr. 86/A din 11 septembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a arătat că

susținerile revizuentului privind starea de legitimă apărare în care a acționat,

reiterate în apel și în recurs, au fost analizate pe tot parcursul procesului penal

care s-a finalizat prin condamnarea sa.

De asemenea împrejurarea

pătrunderii victimei în locuința revizuientului a fost invocată de către inculpat

în apărarea sa în fața primei instanțe, fiind reținută de către prima instanță circumstanța

atenuantă legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, împrejurarea

că agresarea victimei a avut loc în curtea casei revizuientului și nu în stradă

a fost reținută ca atare de către prima instanță, aceasta rezultând din întreg materialul

probator administrat; de altfel nici încadrarea juridică dată faptei comise de condamnatul

revizuient nu are în vedere o astfel de circumstanță. Această împrejurare invocată

de condamnat nu se circumscrie deci cazului de revizuire reglementat de art. 394

lit. a) C. proc. pen. întrucât nu are caracter de noutate și nu corespunde adevărului.

Referitor la cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen. invocat de revizuient în

susținerea cererii sale, prima instanță a reținut în mod întemeiat că situația invocată

de revizuient respectiv mărturia mincinoasă comisă de martorii P.T. și S.D. trebuie

dovedită, conform art. 395 alin. (1) C. proc. pen. cu hotărâre judecătorească sau

prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului.

Revizuientul nu

a depus niciun fel de dovezi care să ateste că martorii ar fi declarat mincinos

în fața instanței de fond, iar simpla afirmație a revizuientului nu este suficientă

pentru a se reține incidența acestui caz de revizuire.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul C.G., solicitând, potrivit

memoriului depus la dosar, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare,

susținând că partea vătămată pătruns în locuința sa fără drept și prin violență,

sens în care s-a arătat că este necesară audierea martorilor P.T. și S.D. pentru

dovedierea acestei situații de fapt. S-a mai arătat că acești martori au săvârșit

infracțiunea de mărfurile mincinoasă.

În dovedirea celor

susținute s-a solicitat, de asemenea, audierea martorilor D. și S.

Recursul declarat

nu este fondat pentru următoarele considerente:

Prin intermediul

revizuirii, reglementată ca o cale extraordinară de atac, se tinde la desființarea

hotărârii pronunțate, pentru îndreptarea unor erori de fapt, erori comise de organele

judiciare cu ocazia stabilirii unor situații de fapt. Aceste erori apar fie datorită

imposibilității cunoașterii unor anumite împrejurări, fie sunt datorate unor fraude

procesuale: mărturii mincinoase, falsuri, corupție, etc.

Revizuirea unei

hotărâri se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ

de art. 394 C. proc. pen.

În ceea ce privește

cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciză că, pentru a fi incidente aceste dispoziții, este necesar

ca faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire să nu fi fost cunoscute de

instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare și aceste împrejurări

sau fapte să fie în măsură, conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen. să dovedească

netemeinicia hotărârii de condamnare, mai precis să conducă la adoptarea unei hotărâri

diametral opuse respectiv de achitare a revizuientului sau de încetare a procesului

penal.

Pentru a fi admisibilă

o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

nu este necesar deci ca martorii propuși să fie noi sau probele propuse să fie noi,

ci teza probatorie pentru care se solicită a se administra aceste probe, respectiv

faptele sau împrejurările ce pot fi relevate de martori să fie uneîe necunoscute

și neanalizate de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere.

Raportând considerațiile

teoretice mai sus arătate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța

de fond a analizat în hotărârea pronunțată apărarea revizuientului, motivând de

ce nu sunt întrunite în speță condițiile reținerii stării de legitimă apărare, chiar

dacă agresiunea victimei s-a produs în locuința revizuientului în care victima a

pătruns pe nedrept.

Această împrejurare

susținută de revizuient încă din cursul urmăririi penale a fost reținută de către

prima instanță ca atare întrucât ea rezulta din materialul probator administrat

în cauză și tocmai atitudinea agresivă a victimei adoptată pe fondul consumului

de alcool și pătrunderea acesteia pe nedrept în locuința revizuientului au condus

la reținere circumstanței atenuantă legale a provocării prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen.

În aceste condiții,

niciuna dintre împrejurările invocate în susținerea cererii de revizuire care ar

fi fost apte să conducă la adoptarea unei hotărâri diametral opuse față de cea a

cărei revizuire se cere, nu sunt împrejurări noi, ci ele au fost cunoscute de către

prima instanță și analizate, ca de altfel și de către instanțele de control, astfel

că în mod întemeiat a s-a apreciat că audierea unor martori cu care să se dovedească

împrejurările invocate de revizuient nu se impune, probele propuse spre a fi administrate

reprezentând doar, în raport de situația dată, o prelungire a probatoriului, nepermisă

într-o cale extraordinară de atac.

Chiar dacă ar

fi fost reală susținerea inculpatului referitoare la o greșită reținere a comiterii

faptei în loc public, aceasta nu ar fi fost aptă să conducă la admisibilitatea cererii

de revizuire pentru că nu ar fi putut conduce la adoptarea unei soluții de achitare

a condamnatului ci ar fi tins eventual la o schimbare de încadrare juridică, schimbare

care nu poate opera în procedura revizuirii.

În ceea ce privește

admisibilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., este necesar a se constata că s-a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, infracțiune ce se constată prin hotărâre

judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra

fondului (conform art. 395 C. proc. pen.), iar mărturia mincinoasă a condus la pronunțarea

unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că revizuientul nu a demonstrat în

nici un fel susținerea că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a bazat pe declarațiile

mincinoase ale martorilor P.T. și S.D. și nici nu a formulat plângeri în acest sens,

în cauză nepronunțându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului

prin care să se constate că a fost comisă o infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere, așa cum prevăd dispozițiile art. 394 lit.

b) C. proc. pen.

În ceea ce privesc

celelalte susțineri ale recurentului revizuent, Înalta Curte apreciază că acesta

nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile

art. 394 C. proc. pen.

În consecință

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Față de considerentele

arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând

vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același Cod urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuientul C.G.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul C.G. împotriva deciziei penale nr. 86/A din 11

septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

31 ianuarie 2013.