ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 134 din 31 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petentul M.C.V., împotriva rezoluției din 22 mai 2012, prin care s-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 26 aprilie 2012, ambele emise de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-a desființat rezoluția din 22 mai 2012 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și s-a trimis cauza la aceeași unitate de parchet pentru rezolvarea plângerii formulate conform art. 278 C. proc. pen. de petentul M.C.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 26 aprilie 2012 emisă în Dosarul nr. 219/P/2012, cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) raportat la art. 46 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. privind incompatibilitatea procurorului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din 18 aprilie 2012, petentul M.C.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații N.I., C.D. și T.L.M., judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești, respectiv procuror și procuror general al parchetului de pe lângă aceeași instanță, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 257 C. pen.

Prin rezoluția din 26 aprilie 2012 procurorul R.A., investit cu rezolvarea acestei plângeri penale în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei magistrați, apreciindu-se că din cercetările efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată M.C.V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în principal, pe considerentul că actele premergătoare privind infracțiunile reclamate prin plângerea penală înregistrată au fost efectuate de un procuror subordonat ierarhic magistratului reclamat T.L.M., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin rezoluția din 22 mai 2012 procurorul general al unității de parchet, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. a respins plângerea formulată de persoana vătămată, apreciindu-se că rezoluția adoptată de procurorul de caz este temeinică și legală, întrucât potrivit art. 28

1

alin. (1) lit. b)

2

C. proc. pen. „infracțiunile săvârșite de judecătorii de la curțile de apel și procurorii de la parchetele de pe lângă acestea se judecă în primă instanță de curtea de apel din raza de competență teritorială”, iar procurorul investit a analizat probatoriul administrat în dosar și a argumentat soluția adoptată în cauză.

Ambele rezoluții au fost atacate cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. de persoana vătămată M.C.V., susținându-se că sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie atâta timp cât faptele reclamate vizând pe intimatul T.L.M. au fost cercetate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești iar soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă s-a confirmat conform art. 278 C. proc. pen. printr-o rezoluție adoptată chiar de acesta in urmă, în calitate de procuror general al unității de parchet.

Examinând cu precădere legalitatea actelor procedurale emise de procuror cu ocazia rezolvării plângerii penale formulate de persoana vătămată M.C.V., primită spre competentă soluționare conform adresei din 12 aprilie 2012 transmisă de C.S.M., Biroul de Relații cu Publicul și înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a apecat că acestea sunt lovite de nulitate absolută întrucât din mențiunile efectuate în partea introductivă cât și în dispozitivul rezoluției din 22 mai 2012 se determină concluzia că examinarea plângerii înregistrate la data de 17 mai 2012, formulată conform art. 278 C. proc. pen. de petentul M.C.V. împotriva rezoluției din 26 aprilie 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, inclusiv față de magistratul T.L.M., s-ar fi realizat iar actul procedural s-ar fi emis de acesta din urmă, în cadrul controlului ierarhic superior exercitat în considerarea funcției de procuror general al unității de parchet.

În această situație, susținerile procurorului de ședință în sensul că în fapt calea de atac exercitată ar fi fost rezolvată de un alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și care ar fi semnat în numele instituției procurorului general, nu pot fi primite drept concludente pentru justa soluționare a cauzei.

La efectuarea controlului jurisdicțional se constată că în dosarul cauzei nu există vreun alt act procedural prin care să se fi dispus înlăturarea eventualelor erori materiale strecurate la tehnoredactarea rezoluției emise la 17 mai 2012 și nici nu s-au prezentat înscrisuri noi în fața instanței prin care să se confirme atari concluzii, astfel încât să se înlăture orice suspiciune privind soluționarea dosarului cu încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2) raportat la art. 46 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., privind exercițiului funcției acestei categorii de magistrați.

Rezultând, așadar, că rezoluția din 22 mai 2012 a fost emisă de un procuror care s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 49 alin. (2) raportat la art. 46 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sub acest aspect plângerea formulată de petentul persoană vătămată s-a apreciat, ca fiind fondată.

Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, iar la termenul de astăzi, 31 ianuarie 2013, a precizat, potrivit memoriului depus la dosar, că își retrage recursul formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de petent, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de petentul M.C.V.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 134 din 31 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.