ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4192/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1076/54/2013, reclamanta SC P.N. SRL în contradictoriu cu pârâtul D.G.F.P. OLT, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală nr. F/OT/373 din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013. În motivarea cererii, a susținut că prin Decizia de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. 574 din 26 iunie 2013, s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale de 1.088.909 lei, reprezentând: 937.764 lei - diferență T.V.A., 70.615 lei - dobânzi diferență T.V.A.

și 105.514 lei - penalități de întârziere diferență T.V.A. Reclamanta a arătat că datorită domeniului său de activitate principal, respectiv „turnarea metalelor neferoase ușoare - cod Caen" și a celui secundar „cultura cerealelor - cod Caen", lunar solicită organelor fiscale rambursarea T.V.A. deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea acestor activități, combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziții utilaje și alte cheltuieli curente, având în vedere că atât materiile prime necesare turnătoriei de aluminiu, cât și sămânța necesară culturii de cereale sunt supuse măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 din C. fisc.

S-a mai arătat că livrările de produse rezultate din prelucrarea deșeurilor, cât și a cerealelor sunt supuse acelorași măsuri de simplificare prevăzute de art. 160 C. fisc., respectiv pentru acestea se aplică taxarea inversă, iar în urma cererilor de rambursare, sumele de rambursat au fost compensate cu obligațiile fiscale pe care societatea le datora bugetului de stat, controlul efectuându-se de cele mai multe ori, ulterior. Prin sentința nr. 303 din 6 august 2013, Curtea de Apel Craiova a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC P.N. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. OLT și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F/OT/420 din 26 iunie 2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actelor administrativ-fiscale.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente. Referitor la prima condiție - existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanța a apreciat că, deși în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea actului administrativ-fiscal, motivele invocate de reclamantă sunt de natură a ridica semne de întrebare cu privire la temeinicia Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F/OT/420 din 26 iunie 2013. S-a reținut că reclamanta are ca domeniu de activitate principal, „turnarea metalelor neferoase ușoare - cod Caen" și ca domeniu secundar „cultura cerealelor - cod Caen", și solicită lunar organelor fiscale rambursarea T.V.A.

deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea acestor activități (combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziții utilaje și alte cheltuieli curente), având în vedere că atât materiile prime necesare turnătoriei de aluminiu, cât și cele necesare culturii de cereale sunt supuse măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 din C. fisc. A mai reținut instanța că, analizînd în ansamblu apărările invocate de către reclamantă, argumentele aduse de aceasta constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ contestat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente s-a reținut că, pe de o parte, l uând în considerare specificul activitatii comerciale desfașurate de reclamantă, precum si cuantumul ridicat al sumei imputate societății-reclamante - 1.088.909 lei - în mod cert prin executarea actului administrativ fiscal, aceasta ar suferi un prejudiciu, activitatea sa comercială fiind perturbată în mod semnificativ,cu consecinte grave asupra derularii contractelor încheiate cu alti operatori economici,cu bancile și societățile de leasing financiar și asupra salarizării angajaților. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 303 din 6 august 2013, a Curții de Apel Craiova a declarat recurs A.J.F.P. Olt, în numele și pentru D.G.R.F.P.

Craiova solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013, formulată SC P.N. SRL Scornicești ca neîntemeiată. 2.1 Principalele argumente invocate În opinia recurentei nu au fost indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentale caracterului executoriu al actului administrativ. Apreciază recurenta că nici celelalte susțineri ale societății nu au fost probate în nici un fel, iar din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Susține recurenta că pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții, existența pericolului unei pagube iminente, nu este suficient ca intimata-reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general, ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice felul în care, prin executarea actului administrativ ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanța să poată aprecia în concret dacă cererea este fondată sau nu. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei D.G.R.F.P. Craiova ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală nr. F/OT/373 din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013. Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. În cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor susmenționate, constată că, prin sentința nr. 102 din 9 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1627/54/2013, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.N.

SRL având ca obiect anularea Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. 4.2.2 Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinței nr. 303 din 6 august 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.