ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4192/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

pronunțată de instanța de fond

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 1076/54/2013, reclamanta SC P.N. SRL în contradictoriu cu

pârâtul D.G.F.P. OLT, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere

F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală nr. F/OT/373

din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013.

În motivarea cererii,

a susținut că prin Decizia de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportul de

inspecție fiscală nr. 574 din 26 iunie 2013, s-au stabilit în sarcina

societății obligații fiscale de 1.088.909 lei, reprezentând: 937.764 lei -

diferență T.V.A., 70.615 lei - dobânzi diferență T.V.A. și 105.514 lei - penalități

de întârziere diferență T.V.A.

Reclamanta

a arătat că datorită domeniului său de activitate principal, respectiv

„turnarea metalelor neferoase ușoare - cod Caen" și a celui secundar „cultura

cerealelor - cod Caen", lunar solicită organelor fiscale rambursarea T.V.A.

deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea acestor

activități, combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziții utilaje

și alte cheltuieli curente, având în vedere că atât materiile prime necesare

turnătoriei de aluminiu, cât și sămânța necesară culturii de cereale sunt

supuse măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 din C. fisc.

S-a mai

arătat că livrările de produse rezultate din prelucrarea deșeurilor, cât și a

cerealelor sunt supuse acelorași măsuri de simplificare prevăzute de art. 160 C.

fisc., respectiv pentru acestea se aplică taxarea inversă, iar în urma

cererilor de rambursare, sumele de rambursat au fost compensate cu obligațiile

fiscale pe care societatea le datora bugetului de stat, controlul efectuându-se

de cele mai multe ori, ulterior.

Prin sentința

nr. 303 din 6 august 2013, Curtea de Apel Craiova a admis în parte cererea

formulată de reclamanta SC P.N. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. OLT și

a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată nr. F/OT/420 din 26 iunie 2013 până la

soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actelor administrativ-fiscale.

Instanța

de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și

pagubei iminente.

Referitor

la prima condiție - existența unui caz bine justificat, în sensul existenței

unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanța a

apreciat că, deși în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea

actului administrativ-fiscal, motivele invocate de reclamantă sunt de natură a

ridica semne de întrebare cu privire la temeinicia Decizia de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F/OT/420

din 26 iunie 2013.

S-a

reținut că reclamanta are ca domeniu de activitate principal, „turnarea

metalelor neferoase ușoare - cod Caen" și ca domeniu secundar „cultura

cerealelor - cod Caen", și solicită lunar organelor fiscale rambursarea T.V.A.

deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea acestor

activități (combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziții utilaje

și alte cheltuieli curente), având în vedere că atât materiile prime necesare

turnătoriei de aluminiu, cât și cele necesare culturii de cereale sunt supuse

măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 din C. fisc.

A mai

reținut instanța că, analizînd în ansamblu apărările invocate de către

reclamantă, argumentele aduse de aceasta constituie împrejurări legate de starea

de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința actului administrativ contestat.

În

ceea ce privește

condiția

pagubei iminente s-a reținut că, pe de o parte, l

uând în considerare specificul

activitatii comerciale desfașurate de reclamantă, precum si cuantumul ridicat

al sumei imputate societății-reclamante - 1.088.909 lei - în mod cert prin

executarea actului administrativ fiscal, aceasta ar suferi un prejudiciu,

activitatea sa comercială fiind perturbată în mod semnificativ,cu consecinte

grave asupra derularii contractelor încheiate cu alti operatori economici,cu

bancile și societățile de leasing financiar și asupra salarizării angajaților.

2.

Cererea de recurs

Împotriva

sentinței nr. 303 din 6 august 2013, a Curții de Apel Craiova a declarat recurs

A.J.F.P. Olt, în numele și pentru D.G.R.F.P. Craiova solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a

executării Deciziei de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013, formulată SC P.N.

SRL Scornicești ca neîntemeiată.

2.1 Principalele

argumente invocate

În

opinia recurentei nu au fost indicate sau identificate împrejurări din care să

rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care

constituie unul din fundamentale caracterului executoriu al actului

administrativ.

Apreciază

recurenta că nici celelalte susțineri ale societății nu au fost probate în nici

un fel, iar din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la

producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării

actului administrativ.

Susține

recurenta că pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții, existența

pericolului unei pagube iminente, nu este suficient ca intimata-reclamanta să

insereze aprecieri cu caracter general, ci este necesar să demonstreze inclusiv

cu date tehnice felul în care, prin executarea actului administrativ ar fi

afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanța să poată aprecia în

concret dacă cererea este fondată sau nu.

3.

Procedura de soluționare a recursului

3.1 Cu

privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în

baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2014, în conformitate

cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin

încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de

conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs

îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de

consecință a declarat recursul recurentei D.G.R.F.P. Craiova ca fiind

admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a

fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu

privire la fondul recursului

4.2.1

Analiza motivelor de casare invocate

Conform

celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța, cu o cerere de

suspendare a executării

Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție

fiscală nr. F/OT/373 din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această

măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului

administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții

prevăzute cumulativ de lege:

- cazul

bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba

iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul

bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea

judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea

interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe

care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile

subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În

cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în

cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor

susmenționate, constată că, prin sentința nr. 102 din 9 aprilie 2014, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1627/54/2013, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC P.N. SRL având ca obiect anularea Deciziei de

impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală din 26

iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013.

Soluția

pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor

administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este

îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul

procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva

îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege,

măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost

constată pe calea acțiunii în anulare.

Or,

constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine

justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face

de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a

fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ,

este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

4.2.2

Soluția instanței de recurs

Toate

considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de

instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va

fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinței nr. 303 din 6

august 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.