ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4072/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare din data de 5 februarie 2013, din Adresa nr. 5.765/G/II din 5 februarie 2013. 1.2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1.954 din 12 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta T.G.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta T.G.M. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Recurenta a susținut în esență că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că raportul de evaluare excede sferei contenciosului administrativ. De asemenea, recurenta a mai arătat că în contextul în care prima instanță a înțeles să invoce lipsa competenței de soluționare a cererii, nu avea nici competența de a stabili dacă un raport de evaluare este act de sesizare al organelor de cercetare penală, în examinarea valabilității sale prin raportare la dispozițiile în materie art. 221, 223 C. proc.

pen. Recurenta a susținut că este criticabil faptul că instanța de fond s-a rezumat doar la aprecierea afirmațiilor pârâtei, abătându-se de la dispozițiilor procedurale sub aspectul contradictorialității, iar în depășirea competențelor asimilându-i unui act administrativ, producător de efecte, o altă natură, doar pentru a justifica o pretinsă excepție de inadmisibilitate a acțiunii. În fine, s-a arătat că raportul a fost comunicat Parchetului la o dată ulterioară, putând fi asimilat cu un mijloc de probă în interiorul dosarului și nicidecum cu un act de sesizare în temeiul art. 221 - 223 C. proc. pen. 2. Procedura de soluționare a recursului 2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc.

pen., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. pen. Prin Încheierea din 10 iunie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs, îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul reclamantei T.G.M., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. pen., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. 2:2 Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei - reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc.

pen., reține că nu subzistă în cauză motive legale de casare sau de modificare a hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate. Prin Raportul de evaluare din 20 noiembrie 2012, încheiat în urma verificărilor efectuate în temeiul art. 10 lit. f), art. 19 și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 coroborate cu cele ale art. 253 1 C. pen. și art. 281 1 alin. (1) lit. a) 1 C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării de cercetări cu privire la existența unor indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 253 1 C. pen.

Contrar celor susținute de recurenta - reclamantă, Înalta Curte reține că dat fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, și anume constatarea existenței unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 invocate de aceasta. Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

Susținerile recurentei nu pot fi primite pentru că așa cum a arătat și instanța de fond, prin actul care constituie obiectul prezentei cauze, nu se constată existența unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate - ci pârâta a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamantă a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 144/2007 "Dacă în urma comparării datelor din declarații, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că există o diferență vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă, acesta procedează după cum urmează: c) suspendă verificarea și sesizează organele de urmărire penală, în situația în care se constată existența unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte penale.

In conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 144/2007 "Agenția exercită următoarele atribuții, cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, independenței, celerității, dreptului la apărare și bunei administrări: sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală". De asemenea, potrivit prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 "Agenția sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal competent dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Verificarea efectuată de inspectorul de integritate se suspendă până la soluționarea cauzei de către organul judiciar, potrivit legii.

În acest caz, termenul de prescripție a răspunderii disciplinare se suspendă până la reluarea verificării de către Agenție. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligațiilor fiscale, potrivit legii." Având în vedere rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, și anume constatarea existenței unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul, precum și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară", Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că pentru contestarea rezultatului verificărilor inspectorilor de integritate, calea procedurală va fi cea prevăzută de C. pen.

și respectiv de C. proc. pen., fiind fără relevanță alegațiile recurentei cu privire la depășirea competențelor de către instanța de fond. Inadmisibilitatea se referă la o situație care nu este prevăzută de lege sau care este interzisă de lege. Argumentul recurentei potrivit căruia în mod evident, raportul contestat este un act administrativ, atâta vreme cât instanța de fond a prevăzut în dispozitivul sentinței atacate ca și cale de atac, recursul în 15 zile așa cum prevede Legea nr. 554/2004, este neîntemeiat. Soluțiile pronunțate de instanța de contencios în fond, sunt supuse, în termen de 15 zile, căii de atac a recursului astfel cum prevede art. 20 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă actul contestat nu este un act administrativ, urmând ca instanța de recurs să confirme sau nu soluția instanței de fond, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat că actul contestat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 -întrucât nu produce efecte de sine stătătoare. 4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de T.G.M. împotriva Sentinței civile nr. 1.954 din 12 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014. Procesat de GGC - AP