ÎCCJ, decizie (scj.ro #85347)

Act al ministrului de interne. Situații în care actul este de comandament militar, conform art.2 lit.b din Legea nr.29/1990 Sunt acte de comandament militar acelea care cuprind ordine privitoare la pregătirea, instrucția și disciplina militară, manevre și operațiuni militare și altele asemănătoare. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1141 din 21 martie 2003) Reclamantul S.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, solicitând desființarea ordinului ministrului de interne, prin care a fost eliberat din funcția de șef birou informații și cercetării penale din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași. Ordinul este considerat nelegal, întrucât la data emiterii lui, reclamantul se afla în concediu medical, iar după ce a aflat de existența lui, starea sănătății sale s-a agravat fiindu-i necesare 27 de zile de spitalizare și apoi concediu medical.

Precizează că are 24 ani de cadru activ, este licențiat în științe judiciare și militare, a fost avansat, a fost apreciat are calificare foarte bună, a beneficiat de solde merit și a ocupat funcții de conducere. Prin acest ordin și prin acuzele nefondate făcute în presă, i-a fost afectată imaginea sa publică. Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași, Secția de contencios administrativ, în baza art.3 pct.1 Cod procedură civilă. Curtea de Apel Iași a respins recursul reclamantului, precum și excepția privind necompetența materială și teritorială invocată de reclamant. A respins acțiunea față de Ministerul de Interne, ca inadmisibilă și față de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași pentru lipsa calității procesuale pasive.

Instanța a reținut că ordinul în discuție este un act de comandament cu caracter militar, exceptat de la procedura contenciosului administrativ, în baza art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, fiind emis de Inspectoratul general al poliției de frontieră din cadrul Ministerului de Interne. Reclamantul a declarat recurs, arătând că în mod greșit s-a considerat că ordinul contestat ar fi de comandament militar, deoarece actele de comandament militar vizează comanda trupei pe timp de pace sau în timp de război – dislocări de trupe, măsuri, acțiuni de luptă, etc, situație ce nu se regăsește în cauză. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ „nu pot fi atacate în justiție actele de comandament cu caracter militar”.

Aceste acte sunt emise de autoritățile militare competente în scopul asigurării ordinii și disciplinei în cadrul unităților militare din aceste unități. Astfel, actele ce se includ în această acțiune trebuie să emane de la autorități publice care au caracter de comandamente militare, prin comandamentul militar înțelegându-se o totalitate de trupe sub comanda unui șef determinat. In al doilea rând, trebuie să fie vorba de acte care au un cuprins de natură militară, referindu-se la serviciul și îndatoririle militare. La acestea se adaugă cerința ca toate aceste acte să cuprindă ideea de ordin, de comandă și în consecință cu corelativul sau de disciplină militară, după cum rezultă din înșiși termenii expresei, care este atât de necesară și caracteristică acestui organism.

Actele de comandament cu caracter militar sunt actele și măsurile privitoare la pregătirea și instrucția militarilor, la mobilizare, concentrare, mișcări de trupe, repartiția și desfacerea lor, la darea de comenzi, la manevre și operațiuni militare la dispoziții privitoare la ordinea și disciplina militară și altele asemănătoare. Prin urmare, orice alte acte emise de autoritățile militare străine de necesitățile propriu-zise ale acțiunilor militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Constatarea rămâne valabilă și pentru ipoteza în care se invocă vătămarea dreptului subiectiv al unui militar, care a fost eliberat din funcția deținută. Recursul a fost admis și s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.