ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1141/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile

nr.184/CA din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași.

La

apelul nominal  s-au prezentat Ministerul de Interne și Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră Iași prin consilierul

juridic T.V. , lipsind S.I.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic T.V. a pus concluzii de respingere a recursului întrucât nu s-a

efectuat procedura prealabilă și pe fond a susținut că

actul supus controlului este un act de comandament militar care excede

competența instanței de contencios.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.I.în

contradictoriu cu Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Iași, a solicitat desființarea

Ordinului nr.S 92134 din 21.02.2001 prin care a fost eliberat din funcția

de șef birou informații și cercetării penale din cadrul

Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași și

pus la dispoziția  aceluiași organ și plata despăgubirilor

cauzate în valoare de 1 miliard lei.

In

motivarea acțiunii, reclamantul arată că ordinul este nelegal,

întrucât la data emiterii lui se afla în concediu medical, iar după ce a

aflat de existența lui, starea sănătății sale s-a

agravat fiindu-i necesare 27 de zile de spitalizare și apoi concediu

medical.

Precizează

că are 24 ani de cadru activ, este licențiat în  științe

judiciare și militare, a fost avansat, a fost apreciat are calificare

foarte bună, a beneficiat de solde merit și a ocupat funcții de

conducere.

Prin

acest ordin și prin acuzele nefondate făcute în presă, i-a fost

afectată imaginea sa publică.

Judecătoria

Iași, prin sentința nr.12156 din 22 iunie 2001 a declinat

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași –

Secția contencios administrativ, în baza art.3 pct.1 Cod procedură

civilă.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia nr.1514 din 19 septembrie 2001, a respins

recursul reclamantului, iar prin sentința nr.184/CA/10 decembrie 2001, a

respins excepția privind necompetența materială și

teritorială invocate de reclamant.

A

respins acțiunea față de Ministerul de Interne, ca

inadmisibilă și față de Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Iași pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că ordinul în

discuție este un act de comandament cu caracter militar, exceptat procedurii

contenciosului administrativ în baza art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, fiind

emis de Inspectoratul general al poliției de frontieră din cadrul

Ministerului de Interne.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat

recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, arătând

că în mod greșit s-a considerat că ordinul contestat ar fi de

comandament militar, acesta vizând comanda trupei pe timp de pace sau în timp

de război – dislocări de trupe, măsuri, acțiuni de

luptă, etc, situație ce nu se regăsește în cauză.

Recursul

este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ

„nu pot fi atacate în justiție actele de comandament cu caracter militar”.

Aceste

acte sunt emise de autoritățile militare competente în scopul

asigurării ordinii și disciplinei în cadrul unităților

militare din aceste unități.

Mai

precis actele ce se includ în această acțiune trebuie să emane

de la autorități publice care au caracter de comandamente militare,

prin comandamentul militar înțelegându-se o totalitate de trupe sub

comanda unui șef determinat.

In

al doile rând, trebuie să fie vorba de acte care au un cuprins de

natură militară, referindu-se la serviciul și îndatoririle

militare. La acestea se adaugă cerința ca toate aceste acte să

cuprindă ideea de ordin, de comandă și în consecință

cu corelativul sau de disciplină militară, după cum rezultă

din însăși termenii expresei, care este atât de necesară și

caracteristică acestui organism.

Actele

de comandament cu cracter militar, sunt actele și măsurile privitoare

la pregătirea și instrucția militarilor, la mobilizare,

concentrare, mișcări de trupe, repartiția și desfacerea

lor, la darea de comenzi, la manevre și operațiuni militare la

dispoziții privitoare la ordinea și disciplina militară și

altele asemănătoare.

Prin

urmare, orice alte acte emise de autoritățile militare străine

de necesitățile propriuzise ale acțiunilor militare, pot fi

atacate pe calea contenciosului administrativ.

Constatarea

rămâne valabilă și pentru ipoteza în care, ca în

speță, se invocă o vătămare a dreptului subiectiv al

unei persoane ca fiind militar, a fost eliberat din funcția

deținută, ca în speță.

In

consecință, soluția instanței de respingere a acțiunii

ca inadmisibilă este netemeinică și nelegală, astfel

că, se va admite recursul și se va casa sentința, cu trimitere

spre rejudecare la aceași instanță, potrivit art.313 Cod

procedură civilă.

Instanța

cu ocazia soluționării cauzei va avea în vedere ca apărare a

părții excepția invocată de neefectuare a procedurii

prealabile, dacă se va mai stărui în ea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr.184/CA din 10

decembrie 2001 a Curții de Apel Iași.

Casează

sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.