ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1898/2014 din 21

martie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a

tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

creditoarea SC P. SRL, în contradictoriu cu debitorul Consiliul Local

Polovragi, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că, în speță, Contractul de execuție

lucrări nr. 7529/2012, având ca obiect executarea lucrării „alimentare cu

energie electrică sat de vacanță Cheile Oltețului, comuna Polovragi, județul

Gorj” este un contract administrativ, asimilat, potrivit art. 2 din Legea nr.

554/2004, actelor administrative și că, în raport de prevederile art. 10 din

Legea nr. 554/2004, întrucât cuantumul pretențiilor depășește suma de 1.000.000

RON, revine Curții de Apel Pitești competența de soluționare a cauzei.

Prin Sentința nr.

64/F-CONT din 12 mai 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția privind necompetența

materială a curții de apel, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, a constatat ivit conflictul

negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006,

contractul de achiziție publică este definit ca fiind contractul, asimilat,

potrivit legii, actului administrativ; că, potrivit dispozițiilor art. 1013 C.

proc. civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide

și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă

dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o

autoritate contractantă; că potrivit art. 1015 C. proc. civ., cererea se depune

la instanța competentă pentru judecarea fondului cererii în primă instanță.

Curtea a apreciat că

în litigiul dedus judecății pretențiile creditoarei se întemeiază pe Contractul

de execuție de lucrări nr. 7529 din 20 octombrie 2009, încheiat în temeiul

O.U.G. nr. 34/2006 între SC P. SRL Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local Polovragi,

care este o autoritate publică locală, astfel că, având în vedere rangul

autorității publice contractante în sistemul administrației publice, revine

Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă competența de soluționare a cauzei.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ.,

Curtea de Apel Pitești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Secției I civilă a Tribunalului Vâlcea,

creditoarea SC P. SRL a chemat în judecată pe debitorul Consiliul Local

Polovragi, județul Gorj, solicitând emiterea ordonanței de plată în care să se

precizeze sumele și termenele de plată de către debitor a creanței de

1.894.932,99 RON, inclusiv TVA.

În motivarea cererii,

creditoarea a susținut că la data de 2 noiembrie 2012 a încheiat cu debitorul

Contractul de execuție lucrări nr. 7529/2012, având ca obiect executarea

lucrării „alimentare cu energie electrică sat de vacanță Cheile Oltețului,

comuna Polovragi, județul Gorj” și că în contract au fost prevăzute modalitatea

de plată, termenele de plată și obligația debitorului de a plăti penalități de

întârziere.

Creditoarea și-a

motivat cererea în sensul că debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată,

înregistrând un debit restant de 1.896.069,99 RON, conform Facturii nr. 1516

din 11 februarie 2013 și că în raport de principiul forței obligatorii a

contractelor și de celelalte probe sunt îndeplinite cerințele procedurii

ordonanței de plată, astfel cum este reglementată de art. 1013 - 1024 C. proc.

civ.

Astfel cum în mod

corect a reținut și Curtea de Apel Pitești, Contractul de execuție lucrări nr.

7529/2012, având ca obiect executarea lucrării „alimentare cu energie electrică

sat de vacanță Cheile Oltețului, comuna Polovragi, județul Gorj” este un

contract administrativ, asimilat, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004,

actelor administrative.

Contenciosul

administrativ este definit, prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004 modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut, în mod unitar, că

aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței

materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul

actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

Potrivit art. 3 lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006 contractul de achiziție publică este definit ca fiind

contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ.

Art. 286 alin. (1)

din O.U.G. nr. 34/2006 dispune că ”procesele și cererile privind acordarea

despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de

atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea,

rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție

publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul

autorității contractante”.

Așa cum rezultă din

actele și lucrările dosarului, în litigiul dedus judecății pretențiile

creditoarei se întemeiază pe Contractul de execuție de lucrări nr. 7529 din 20

octombrie 2009, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între SC P. SRL Râmnicu

Vâlcea și Consiliul Local Polovragi, care este o autoritate publică locală.

Întrucât contractul

fost încheiat de o autoritate publică locală - Consiliul Local Polovragi și

având în vedere rangul autorității publice contractante în sistemul administrației

publice, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta

cauză este Tribunalul Vâlcea.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135

alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea,

secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC „P.” SRL și pe debitorul

Consiliul Local Polovragi în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM