ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Vâlcea, secția I-a civilă, la data de 4 martie 2014, reclamantul Z.C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâților la soluționarea cu celeritate a dosarului de despăgubiri, numirea unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Rm.

Vâlcea, fostă stradă L. și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția I-a civilă Prin sentința civilă nr. 1366 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secția I-a civilă, a fost admisă excepția de necompetență și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamantul se prevalează în justificarea cererii de despăgubire, de mențiunile dispoziției nr. 3174 din 29 aprilie 2014 emisă de Primăria Municipiului Rm. Vâlcea, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 13/F-Cont din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I-a civilă. Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.: Curtea a reținut, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, faptul că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, prevederi care stabilesc competența de soluționare a cauzelor ce au ca obiect soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulatorul de competență Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul-cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I-a civilă, pentru, considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea cu celeritate a dosarului de despăgubiri, numirea unui evaluator autorizat, care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Rm. Vâlcea, fostă stradă L. și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.

Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care prin prevederile art. 35 alin. (1) și (2) stabilesc faptul că persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Dispozițiile Legii nr. 165/2013 au prevăzut procedura de urmat și competența de soluționare a cererilor de restituire, fiind abrogate prin prevederile art. 50 lit. c), din actul normativ indicat, dispozițiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât competența de soluționare, atât a cererilor de anulare a deciziilor emise cu respectarea art. 33 și 34 din lege, precum și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din lege, revine numai secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității. Conform dispozițiilor legale, entitatea mai întâi învestită cu soluționarea cererii reclamantului este instituția primarului Râmnicu Vâlcea, care a emis decizia din data de 29 aprilie 2010, prin care se propune acordarea de despăgubiri persoanei îndreptățite Z.C.G.

pentru imobilul teren în suprafață de 296 m.p. și construcții, aflat în intravilanul municipiului, str. V.I.L., (actual Calea lui Traian), motiv pentru care competența de soluționare a prezentului litigiu aparține Tribunalului Vâlcea, secția civilă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în.temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Z.C.G. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională peritru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Tribunalului Vâlcea- secția I-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2015.