ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 177/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă, la data de 14 noiembrie 2005 sub nr. 5456/2005 (Dosar cu nr. unic 37380/3/2005), reclamanta A.V.E.V. a chemat în judecată pe pârâții primarul general al Municipiului București și Municipiul București, prin primar- general, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 4021/2005 emisă de primarul general al Municipiului București, să constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, să oblige pârâții ia restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/3 din imobilul situat în București, sector 2, compus din construcție S+P+2E+M și teren în suprafață de 570 m,p. și să se dispună ieșirea din indiviziune cu pârâtul Municipiul București, în cazul în care restituirea în natură acoperă integral cota de 1/3 cuvenită reclamantei sau să oblige pârâții la acordarea către reclamantă a unui alt imobil în compensare, în situația în care restituirea în natură este doar parțial posibilă sau este imposibilă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr A/468 din 08 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a lII-a civilă, instanța a admis cererea de chemare în judecată (contestație în temeiul Legii nr. 10/2001) și a dispus anularea Dispoziției nr. 4021/2005 emise de primarul general al Municipiului București, a obligat Municipiul București prin primar general la restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/3, aflată în proprietatea statului, din imobilul situat în București, sector 2, compus din construcție S+P+2E+M și teren în suprafață de 570 mp, a respins capătul de cerere privind acordarea unui alt imobil în compensare, ca rămas fără obiect și a disjuns capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 02 martie 2007 sub nr. 2592/300/2007.

Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale. Au fost formulate cereri de intervenție în interesul pârâtului de către intervenienții C.A., S.P., T.M.C. și T.E., cereri ce au fost încuviințate în principiu.

în rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 14920 din 06 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. 2592/J/800/2O07, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta M.M.E. în calitate de moștenitoare a defunctei reclamante A.V.E.V. în contradictoriu cu paratul Municipiul București prin primar general și intervenlenții în interesul pârâtului, C.A., S.P., T.M.C. și T.E.

S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului construcție situat în București, sector 2 cu formarea a două loturi după cum urmează:

Lotul I format din încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, situate la etajul 1, conform schiței anexă 5, la raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C. având o suprafață de 275,13 mp lot identificat prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C. - propunerea 2 de lotizare.

Lotul O format din încăperile 22, 23, 24 situate la demisol, conform anexei 3 raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C. având o suprafață de 17,28 mp, încăperile 1, 2, 3, 4, 5 situate la mezanin, conform anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P.G.C., având o suprafață de 101,43 mp, încăperile 1,2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,9, 10, 11, 12,13, 14, 15, 16, 17, 18, 19,20,21, 22, 23, 24 situate la etajul 2, conform anexei 6 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P.G.C., având o suprafață de 255,66 mp, încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 situate la mansardă conform anexei 7 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P.G.C. având o suprafață de 56,3 mp, terasa peste garaj, 24 mp - propunerea 2 de lotizare.

S-a atribuit lotul I în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei M.M.E.

S-a atribuit lotul II în deplină proprietate și liniștită posesie, pârâtului Municipiul București prin primar general,

S-a menținut starea de coproprietate asupra suprafeței totale a spațiilor comune (107,47 mp demisol + 24,65 mp mezanin + 22,07 mp etaj 1 +14,79 mp etaj 2+17,32 mp mansardă = 186,30 mp respectiv suprafața de 48,08 mp, toate instalațiile, acoperișul, ziduri comune și fațadele imobilului) în cotă de 25,81 % pentru reclamantă și de 42,65% pentru pârât.

S-a menținut starea de coproprietate asupra terenului de 523 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C., în cote de 1/3 pentru reclamantă și de 2/3 pentru pârât.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 98.261,03 euro cu titlu de sultă către reclamantă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost obligat intervententul S.P. să plătească prin intermediul biroului local pentru expertize tehnice judiciare și contabile de pe lângă Tribunalul București, suma de 700 lei cu titlu de onorariu expert cuvenit domnului expert tehnic judiciar P.G.C.

S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție în interesul pârâtei formulate de întervenienții C.A., T.M.C., T.E., S.P.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.780 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert.

S-a luat act că întervenienții T.M.C., T.E. nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 120/A din 31 ianuarie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelui declarat de reclamanta M.M.E., împotriva sentinței civile nr. 14920 din 06 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

A admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva sentinței menționate.

A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a inclus în lotul I atribuit reclamantei și încăperile nr. 22, 23, 24 situate la demisol, în suprafață totală de 17,28 mp, precum și încăperile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 situate la mansardă, în suprafață de 56,31 mp, spații care au fost înlăturate din compunerea lotului II atribuit pârâtului, a înlăturat obligația de plată a sultei stabilite în sarcina pârâtului, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la despăgubiri, în temeiul dispozițiilor art. 723 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014, irevocabilă, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general, împotriva Deciziei civile nr. 120 din data de 31 ianuarie 2014, pronunțate de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 2592/300/2007

A admis recursul declarat de reclamanta M.M.E., împotriva aceleiași decizii.

A modificat în parte decizia atacată în sensul că l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sultei de 11.358 euro, în echivalent lei la data plății.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate,

La data de 23 octombrie 2014, Municipiul București prin primarul general a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2592/300/2007 și, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a susținut că este potrivnică sentinței nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 37380/3/2005, definitivași irevocabilă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 374111/2014.

În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, revizuientul a susținut următoarele;

Prin sentința nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 37380/3/2005, definitivă și irevocabilă instanța a reținut că imobilul este comod partajabil în natură (rezultând două unități locative distincte și funcționale) și a dispus restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/3 aflată în proprietatea statului, dîn imobilul compus dîn construcție și teren situat în București, sector 2.

În mod nelegal, și cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive și irevocabile precum și a principiului partajării în natură a bunului, prin Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus obligarea Municipiului București la plata unei sulte în valoare de 11.358 euro, deși imobilul a fost partajat în natură - conform hotărârii Tribunalului București, prin atribuirea către M.M.E. a unui lot ce reprezintă 1/3 din imobil.

Revizuientul a susținut că obiectul litigiului este același imobil, dreptul pretins este identic (respectiv dreptul de proprietate asupra unei cote-părți din imobil) iar beneficiul juridic imediat constă în aducerea în proprietatea reclamantei a cotei-părți din imobil, la care instanța a stabilit că este îndreptățită.

Revizuientul a conchis că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât hotărârile sunt definitive, sunt potrivnice și sunt pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire și anularea parțială a Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește stabilirea în sarcina Municipiului București a sultei de 11.358 euro.

Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum șî a unei hotărâri daîă de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea autorității lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauza.

Revizuientul pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii - Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este potrivnică sentinței nr, 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 37380/3/2005.

Din redarea lucrărilor cauzei se constată însă că hotărârile pretins a fi potrivnice, chiar dacă au fost pronunțate între aceleași părți, nu au același obiect și cauză.

Astfel, prin sentința nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 37380/3/2005 în acțiunea întemeiată pe Dispozițiile Legii nr. 10/2001, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus anularea Dispoziției nr. 4021/2005 emisă de pârâtul primarul general al municipiului București și a obligat Municipiul București prin primarul general să restituie reclamantei M.M.E. cota de 1/3 din imobilul situat în București, sector 2 compus din construcție subsol, parter, 2 etaje, mansardă șl teren în suprafață de 570 mp astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert O.C. și a disjuns capătul de cerere privind ieșirea din indivizhme, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Cererea privind ieșirea din indivizhme cu privire la imobil a fost soluționată definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Este evident că o hotărâre judecătorească definitiva și irevocabilă prin care se statuează doar cu privire la obligația de restituire în natură a cotei de 1/3 din imobil, tară a fi tranșat care anume parte din imobil este supus restituirii (sentința nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 37380/3/2005) nu poate veni în contradicție cu o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se partajează și se stabilesc acele părți din imobil care vor fi restituite în natură (Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), partajarea, pe cale judiciară (în lipsa unui acord amiabil) reprezentând consecința firească a executării obligației de restituire a cotei din imobil.

Astfel, urmare a partajării, atât reclamantei, cât și pârâtului, le-au fost atribuite în proprietate părți din imobil îar faptul că, pentru egalizarea valorică a loturilor a fost necesară stabilirea unei sulte (conform dispozitivului Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), nu vine în contradicție cu dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus ca pârâtul să restituie în natură cota de 1/3 din imobil (sentința nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 37380/3/2005).

Cum rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți iar în raportul juridic dedus judecății de către revizuient, pentru temeiurile arătate, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul Municipiul București prin primarul general împotriva Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curții de apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.