ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1640/2015

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 28 martie 2013 reclamantul B.C.F. a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestație împotriva Dispoziției nr. 9442 din 22 februarie 2013 emisă de pârâta SC C.E.Z.D. SA. Craiova, solicitând instanței obligarea acestei pârâte să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de teren solicitate de 860 mp. A solicitat, de asemenea, în situația în care terenul nu poate fi restituit integral în natură, să i se restituie atât cât e posibil, iar pentru diferența de teren să se facă propunerea de compensare cu alte bunuri, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001. Prin Sentința nr. 140 din 20 septembrie 2013, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația formulată de reclamantul B.C.F.

împotriva Dispoziției nr. 9442 din 22 septembrie 2013, în contradictoriu cu pârâta C.E.Z.D. SA. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova. La termenul din data de 27 februarie 2015 curtea de apel a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca apelantul B.C.F. să formuleze în scris cerere de strămutare a cauzei, acordându-se un nou termen la data de 13 martie 2015. Împotriva acestei încheieri de ședință a promovat calea de atac a recursului reclamantul B.C.F. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 aprilie 2015. Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția de la 28 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului. Raportul a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 6 mai 2015, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile formulând în scris puncte de vedere asupra acestuia. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente: Încheiere atacată pe calea recursului face parte din categoria încheierilor de ședință premergătoare, cu caracter preparatoriu.

Art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, acțiunea reclamantului se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din această lege specială, potrivit cărora hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului,care este de competența curții de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Față de dispozițiile legale anterior menționate, cum hotărârea ce se va pronunța în apel nu este supusă căii de atac a recursului, nici încheierea premergătoare atacată nu este supusă căii de atac a recursului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.C.F. împotriva încheierii de ședință din 27 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015. Procesat de GGC - GV