ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1640/2015

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

La data de 28 martie 2013 reclamantul B.C.F.

a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestație împotriva Dispoziției nr.

9442 din 22 februarie 2013 emisă de pârâta SC C.E.Z.D. SA. Craiova, solicitând

instanței obligarea acestei pârâte să emită o dispoziție de restituire în natură

a suprafeței de teren solicitate de 860 mp. A solicitat, de asemenea, în

situația în care terenul nu poate fi restituit integral în natură, să i se

restituie atât cât e posibil, iar pentru diferența de teren să se facă

propunerea de compensare cu alte bunuri, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin Sentința nr. 140

din 20 septembrie 2013, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația

formulată de reclamantul B.C.F. împotriva Dispoziției nr. 9442 din 22

septembrie 2013, în contradictoriu cu pârâta C.E.Z.D. SA. A fost obligat

reclamantul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de Apel

Craiova.

La termenul din data

de 27 februarie 2015 curtea de apel a dispus amânarea judecării cauzei pentru

ca apelantul B.C.F. să formuleze în scris cerere de strămutare a cauzei,

acordându-se un nou termen la data de 13 martie 2015.

Împotriva acestei

încheieri de ședință a promovat calea de atac a recursului reclamantul B.C.F.

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 aprilie

2015.

Dosarul a fost

repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la dosarul de

recurs.

Prin rezoluția de la

28 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a

dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a

recursului.

Raportul a fost

comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 6 mai 2015,

cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile formulând în scris

puncte de vedere asupra acestuia.

Analizând, în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte

constată că acesta este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă,

pentru următoarele considerente:

Încheiere atacată pe

calea recursului face parte din categoria încheierilor de ședință

premergătoare, cu caracter preparatoriu.

Art. 466 alin. (4) C.

proc. civ. prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face

apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 din același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 483

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că

litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, acțiunea

reclamantului se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26

alin. (3) din această lege specială, potrivit cărora hotărârea tribunalului de

soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă

recursului,care este de competența curții de apel.

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aceste

prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se

prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanță este

"definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile

alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"

sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială

folosește o altă expresie similară."

Față de dispozițiile

legale anterior menționate, cum hotărârea ce se va pronunța în apel nu este

supusă căii de atac a recursului, nici încheierea premergătoare atacată nu este

supusă căii de atac a recursului.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.C.F. împotriva încheierii de

ședință din 27 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV