ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.01.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2013

HOTĂRÂRE
03.01.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166/F din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, având ca obiect

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12

decembrie 2012, de autoritățile judiciare franceze, privind persoana solicitată

C.S.

În baza art. 103 alin. (7) și art. 107 din Legea nr. 302/2004

republicată, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data

de 12 decembrie 2012, de Curtea de Apel din A.E.P., Tribunalul de mare instanță

din N., cu reținerea faptului că, împotriva persoanei solicitate s-a emis

mandat de arestare în Dosarul parchet 11/194 din 21 instrucție 411/24, pentru

săvârșirea infracțiunilor de proxenetism agravat cu pluralitate de autori,

proxenetism asimilat prin nedovedirea veniturilor, asociere de răufăcători și

spălare de bani, pedepsite de Codul penal francez.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate, C.S. până la finalizarea

procedurilor judiciare din Dosarul nr. 2411/109/2012, al Curții de Apel Pitești

respectiv până la terminarea judecății, în această cauză.

În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004

republicată, s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

localitatea potrivit art. 145 C. proc. pen., până la finalizarea predării.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei

solicitate C.S., de sub puterea ordonanței de reținere, dacă nu este reținut

sau arestat în altă cauză.

Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

localitatea, persoana solicitată se va supune obligațiilor prevăzute de art. 145

alin. (1)

1

după cum urmează:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau,

după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la poliția localității de domiciliu,

respectiv la Poliția municipiului Pitești, desemnată cu supravegherea privind

persoana solicitată, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori

este chemată;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio

categorie de arme;

În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., i s-a atras

atenția persoanei solicitate asupra încălcării cu rea-credință a măsurii

aplicate și a obligațiilor stabilite, situație în care măsura obligării de a nu

părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în

condițiile prevăzute de lege.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută începând

cu data de 12 decembrie 2012.

În baza art. 107 alin. (3) rap. la art. 103 alin. (13), din

Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea pe o perioadă de 29 de

zile a persoanei solicitate C.S., de la data încetării motivelor care au

justificat amânarea.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei

solicitate C.S., la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Predarea persoanei solicitate către autoritățile

judiciare franceze se va face cu condiția regulii specialității precum și cu

condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o

pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în

România pentru continuarea executării pedepsei.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că din conținutul

mandatului european de arestare aflat la dosar, emis la data de 12 decembrie

2012 de Curtea de Apel din A.E.P., Tribunalul de Mare Instanță din N., de către

J.C., substituit al Procurorului Republicii, ca situație de drept, că persoana

solicitată este suspectată de către autoritățile judiciare franceze de

săvârșirea infracțiunilor de proxenetism agravat cu pluralitate de autori,

proxenetism agravat cu pluralitate de victime, proxenetism asimilat prin

nedovedirea veniturilor, asociere de răufăcători și spălare de bani, fapte

prevăzute de codul penal francez în art. 225-7 alin. (9), 225-5; art. 225-7 alin.

(1), 225-20, 225-21, 225-24, 225-25 - proxenetism agravat cu pluralitate de

autori; art. 225-7 alin. (1).9, 225-7 alin. (1), 225-5, 225 -7 alin. (1),

225-20, 225-21, 225-24, 225-25 - proxenetism agravat cu pluralitate de victime;

art. 225-6 alin. 1-3, 225-7 alin. (1), 225-20, 225-21, 225-24, 225-25 -

proxenetism asimilat prin nedovedirea veniturilor; art. 450-1, 450-3 și 450-5, art.

225-7 alin. (1), 225-5 - asociere de răufăcători; art. 324-1; art. 324-2,

324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8, spălare de bani, conform mandatului

de arestare emis pe data de 12 decembrie 2012 de către M.R., vicepreședinte

însărcinat cu instrucția în dosarul parchetului 11/194/21. instrucție 411/24.

Ca situație de fapt, Curtea a reținut, în esență, că

persoana solicitată este acuzată, că în perioada 2010 - 2012, a făcut parte

dintr-un grup criminal organizat de amploare, din care făcea parte și D.D., grup

care efectua multiple acte materiale de proxenetism și trafic de ființe umane,

în orașul Nice și în județul Alpii Maritimi, victime fiind aproximativ 30 de

persoane de sex feminin, exploatând, astfel, aceste persoane în scopul

obținerii de bani.

De asemenea, Curtea a mai reținut că astfel de fapte

sunt prevăzute și ca fapte care dau loc la predare, și anume, infracțiunile de

participare la un grup criminal organizat și trafic de persoane, așa cum se

regăsesc, totodată, și în conținutul mandatului european de arestare, potrivit art.

96 alin. (1) pct. 1 și 3 din Legea nr. 302/2004, fapte, de altfel, incriminate

și de codul penal român.

Așa fiind, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege,

pentru executarea mandatului european de arestare, mai exact ale art. 96 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, în care se arată că executarea acestui mandat are

loc dacă faptele prevăzute de acest articol, sunt sancționate, indiferent de

denumirea pe care o au, de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată

maximă este de cel puțin 3 ani, în cazul de față faptele reținute în sarcina

persoanei solicitate fiind cele arătate la art. 96 alin. (2) pct. 1 și 3 din

Legea nr. 302/2004, și sancționate în codul penal francez cu pedeapsa de până

la 10 ani, așa cum s-a arătat.

De asemenea, Curtea, a amânat predarea persoanei

solicitate, întrucât, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004 republicată, în care se menționează că atunci când

persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare

române, pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de

arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus

executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi

penale sau până la executarea pedepsei.

Cum legea procesuală penală este de strictă

interpretare, în sensul arătat, Curtea a considerat că, dacă va fi predată, de

îndată, persoana solicitată, persoană care va fi arestată în vederea predării,

atunci soluționarea cauzei pe rolul Curții de Apel Pitești nu s-ar mai putea

face într-un termen rezonabil, așa cum legea procesuală penală română cât și

Convenția Europeană a Drepturilor Omului pretinde, afectându-se, astfel,

celeritatea soluționării cauzei, celeritate atât. de necesară bunei înfăptuiri

a justiției, mai ales într-un proces penal.

Mai mult, eventuale alte măsuri de aducere a

inculpatului din nou în fața autorităților judiciare române, inculpat care s-ar

afla în stare de deținere în Franța, conduce, de asemenea, în opinia Curții, pe

lângă multiple demersuri și costuri, tot la soluționarea cu întârziere a cauzei

de către instanțele române, cu atât mai mult cu cât această cauză se află în

faza apelului și are termen scurt de soluționare, și anume în data de 24

ianuarie 2013, așa cum s-a menționat.

Totodată, Curtea a considerat că, această măsură a

obligării de a nu părăsi localitatea nu are o durată determinată, așa cum

pretind dispozițiile codului de procedură penală. în faza de urmărire penală,

deoarece în opinia Curții, această procedură a executării mandatului european

de arestare, ce are Ioc în fața instanței, estre mai degrabă, asimilată fazei

de judecată, când măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea se

ia pe o durată nedeterminată.

Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care a solicitat admiterea

recursului prin înlăturarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

localitatea potrivit art. 145 C. proc. pen. prin menținerea măsurii arestării

preventive față de persoana solicitată C.S.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor

invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată ca recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești este fondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curtea nu poate împărtășii opinia instanței de

apel că punerea persoanei solicitate în libertate, în acest moment procesual,

prin luarea unei măsuri alternative arestării preventive se justificată,

întrucât acestea trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și

de drept ce justificau menținerea arestării preventive, în continuare, luând în

considerare mai cu seamă natura activității infracționale, condițiile concrete

în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale

comise, astfel cum au fost expuse în conținutul mandatului european de arestare

aflat la dosar.

Din actele aflate la dosar se reține că persoana

solicitată C.S. este autorul infracțiunile de participare la un grup criminal

organizat și trafic de persoane, așa cum se regăsesc, totodată, și în

conținutul mandatului european de arestare, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 1 și

3 din Legea nr. 302/2004, fapte, de altfel, incriminate și de codul penal

român.

Temeiurile care au determinat emiterea mandatului

european de arestare de autoritățile franceze nu s-au schimbat, astfel că având

în vedere modalitatea și împrejurările în care au fost comise aceste fapte,

instanța de fond a dispus în mod neîntemeiat că punerea de îndată în libertate

a persoanei solicitate C.S., de sub puterea ordonanței de reținere, instituind

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu prezintă pericol

pentru ordinea publică.

înalta Curte constată că mandatul european de arestare

conține toate informațiile prevăzute in art. 8 din Decizia - cadru a

Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 si cele cuprinse in art. 79 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 si ca pedeapsa pentru care mandatul european s-a

emis și pentru care se solicită predarea cetățeanului român a fost aplicată

pentru fapte incriminate și de legislația română, iar în cauză nu este incident

niciunul din temeiurile de refuz a executării mandatului european de arestare

prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Față de aceste considerente, înalta Curte de Casație și

Justiție constată că sentința primei instanțe este nelegala, întrucât s-a

dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea

potrivit art. 145 C. proc. pen., până la finalizarea predării, în condițiile în

care nu .există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de față

și întrucât, prin punerea lui în executare, nu se aduce nici o,atingere;”„dreptului

la

:

un,proces echitabil al persoanei solicitate.

În consecința, in temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., recursul va fi admis, sentința recurată casata în parte si,

rejudecând, înalta Curte de Casație si Justiție, va înlătură dispoziția privind

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi, localitatea și va menține

dispoziția privind. arestarea preventivă pe 29 de zile a persoanei solicitate

stabilind ca dată de începere ziua de 3 ianuarie 2013 până la 31 ianuarie 2013

inclusiv, cu consecința emiterii, de îndată a mandatului de arestare preventivă

a persoanei solicitate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată

C.S. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești împotriva sentinței penale nr. 166/F din 13 decembrie 2012 a Curții de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind persoana

solicitată C.S.

Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,

înlătură dispoziția privind măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea.

Menține dispoziția privind arestarea preventivă pe 29

de zile a persoanei solicitate stabilind ca dată de începere ziua de 3 ianuarie

2013 până la 31 ianuarie 2013 inclusiv, cu consecința emiterii, de îndată a

mandatului de arestare preventivă a persoanei solicitate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 125

lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 ianuarie 2013.

Dosar nr.

1047/46/2012

Încheiere

f.n.

Ședința din 4 ianuarie 2013

Constatând că în conținutul minutei deciziei nr. 4262 din 3

ianuarie 2013, pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 1047/46/2012, s-a strecurat o eroare materială

evidentă, constând în aceea că s-a trecut „minuta deciziei nr. 4262 în loc de „minuta

deciziei nr. 8”.

În baza art. 195 C. proc. pen.,

Îndreptarea erorii materiale evidente strecurată în

minuta deciziei nr. 4262 din 3 ianuarie 2013 pronunțată de Secția Penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1047/46/2012, la data de 3 ianuarie

2013, în sensul că se va trece „minuta deciziei nr. 8” în loc de „minuta

deciziei nr. 4262”.

Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta a cărei

îndreptare de eroare s-a dispus.

Pronunțați în ședință publică, astăzi 4 ianuarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-03
1,00
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2013
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166/F din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea Parchetului
ÎCCJ 2011-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50/F din 18 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 94 alin. (1)
ÎCCJ 2012-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3532/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 129/F din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 103 alin. (7) d
ÎCCJ 2012-12-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4245/2012
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentinței penale nr. 165/F din data de 1-3 decembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus arestarea în vederea predării către aut
ÎCCJ 2012-10-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2012
nțarea predării persoanei solicitate așa cum se prevede în acest sens dar, în opinia Curții dacă este justificată luarea acestei măsuri numai până la pronunțare cu atât mai mult este justificată și după pronunțare atunci când de exemplu se
Sursă