ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1030/2015

Asupra recursului civil de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 31 martie 2014, contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita a formulat contestație în anularea Deciziei nr. 425 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, contestație ce a format obiectul Dosarului nr. 2759/105/2014 al Tribunalului Prahova, la care au fost conexate, ulterior, și Dosarele nr. 2760/105/2014 și nr. 2761/105/2014 ale aceleiași instanțe, cauze în care, împotriva aceleiași Decizii (nr. 425/2014) au declarat contestații în anulare, contestatorii S.P. Drăgășani și S.L.I.P. Craiova. În drept, contestațiile în anulare au fost întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. de la 1865, susținându-se că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor erori materiale.

Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 18 iulie 2014, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător M.C.A. și, pe cale de consecință, a constatat incompatibilitatea acesteia de la soluționarea contestației în anulare. La data de 13 august 2014, reprezentantul contestatorilor, consilier juridic V.F. a formulat oral, în ședință publică, o cerere de recuzare a întregului complet de judecată. Ulterior, prin încheierea din 18 august 2014, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția netimbrării cererii de recuzare conform art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 și, pe cale de consecință, a dispus anularea acesteia, ca netimbrată.

Împotriva încheierii de ședință din 18 august 2014 a Tribunalului Prahova a declarat recurs S.L.I.P.S.-Marghita, în nume propriu și în numele S.L.I.P. Craiova, precum și a Sindicatului Petroliștilor.

În motivarea recursului, s-a susținut că instanța, în mod nelegal, a soluționat cererea de recuzare fără a intra în cercetarea fondului, iar la termenul din 13 august 2014, recurentul a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei civile nr. 425 din 27 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5456/204/2012 până la soluționarea contestației în anulare, deoarece discutarea cererii de suspendare a fost prorogată la termenul din 08 mai 2014, apoi pentru termenul din 05 iunie 2014 și, ulterior, pentru data de 13 august 2014. Instanța de recurs a respins cererea de înscriere în fals, în aceeași ședință în care a fost formulată și, în care a soluționat și procesul, fără nicio verificare a documentelor, respectiv a înscrisurilor defăimate, nerespectându-se procedura obligatorie a cercetării falsului, prevăzută de art. 180-184 C. proc.

civ. de la 1865. Totodată recurentul a menționat și că, în ședința din 13 august 2014 a solicitat un termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinare și, având în vedere faptul că aceasta nu i-a fost comunicată, precum și în raport de împrejurarea că instanța a refuzat să analizeze cererea de suspendare a executării, acesta, prin reprezentantul său, a formulat oral cerere de recuzare a întregului complet de judecată, urmând să redacteze cererea, în scris, și să timbreze corespunzător. Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând cauza, să se admită cererea de recuzare. La termenul din 10 decembrie 2014, curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, reținând că, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) C. proc.

civ. de la 1865, „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul”, iar hotărârea împotriva căreia s-a declarat contestația în anulare, respectiv Decizia civilă nr. 425 din 27 martie 2014 a fost pronunțată de către Tribunalul Prahova, în recurs, în Dosarul nr. 5456/204/2012, astfel că are caracter irevocabil. Ca atare, a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”, așa încât, hotărârea care se va pronunța în contestația în anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile este, de asemenea, irevocabilă. Prin Decizia nr. 2634 din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă ,a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de S.L.I.P.S.-Marhita împotriva încheierii de ședință din 18 august 2014 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimatul S.N.P.

A dispus obligarea recurentului la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul S.N.P. Împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita, criticând-o conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 și a menționat că instanța a judecat cauza în lipsa recurentului-contestator, a soluționat cererea de recuzare, fără a intra în cercetarea fondului, așa încât, hotărârea atacată este lipsită de temei legal. Curtea de Apel Ploiești a trimis recursul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform adresei din 26 februarie 2015, iar prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 martie 2015, intimatul S.N.P.

a invocat inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei decizii cu caracter irevocabil. Față de împrejurarea că, prin petiția depusă de recurentul-contestator S.L.I.P.S.-Marghita, la data de 20 aprilie 2015 (fila 21 dosar), s-a solicitat de către recurent renunțarea la judecata căii de atac, Înalta Curte va constata că cererea de renunțare la judecată se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și va lua act de această manifestare de voință a contestatorului. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) din cod ,,reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă” și, în conformitate cu prevederile art. 316 din același cod ,,dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”.

Aceeași reglementare, privind regulile de judecată este statornicită și de prevederile art. 298 C. proc. civ. de la 1865, în raport de care,,dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu”. Invocarea textelor de procedură civilă la care s-a făcut referire, argumentează, în cazul dedus judecății, aplicarea principiului disponibilității în recurs, ca o expresie a supraviețuirii acestui principiu - de esența procesului civil - și în căile extraordinare de atac, iar norma prevăzută de art. 316 din cod, permite o completare a dispozițiilor de procedură privind judecarea recursului cu cele referitoare la apel, desigur, în măsura în care, acestea nu contravin naturii și regimului specific al recursului.

Așadar, sunt aplicabile în recurs și regulile stabilite pentru judecata în primă instanță, dacă aceasta nu este diferită de regimul juridic specific recursului. Altfel spus, și în recurs sunt admise actele de dispoziție ale părților, precum renunțarea la judecată, renunțarea la drept. Ca atare, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință privind renunțarea la judecata recursului, înscrisul emanând de la contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita, aflat la fila 21 dosar, îndeplinind toate condițiile de fond și de formă pentru a produce efecte juridice. Așa fiind, instanța supremă, va lua act de renunțarea contestatorului la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea contestatorului S.L.I.P.S.-Marghita la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.