ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1030/2015

Asupra recursului

civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, la data de 31 martie 2014, contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita

a formulat contestație în anularea Deciziei nr. 425 din 27 martie 2014

pronunțată de Tribunalul Prahova, contestație ce a format obiectul Dosarului

nr. 2759/105/2014 al Tribunalului Prahova, la care au fost conexate, ulterior,

și Dosarele nr. 2760/105/2014 și nr. 2761/105/2014 ale aceleiași instanțe,

cauze în care, împotriva aceleiași Decizii (nr. 425/2014) au declarat

contestații în anulare, contestatorii S.P. Drăgășani și S.L.I.P. Craiova.

În drept,

contestațiile în anulare au fost întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. de la 1865, susținându-se că dezlegarea dată recursului este rezultatul

unor erori materiale.

Prin încheierea

pronunțată în camera de consiliu la data de 18 iulie 2014, Tribunalul Prahova, secția

I civilă, a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător M.C.A. și,

pe cale de consecință, a constatat incompatibilitatea acesteia de la

soluționarea contestației în anulare.

La data de 13 august

2014, reprezentantul contestatorilor, consilier juridic V.F. a formulat oral,

în ședință publică, o cerere de recuzare a întregului complet de judecată.

Ulterior, prin

încheierea din 18 august 2014, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis

excepția netimbrării cererii de recuzare conform art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997

și, pe cale de consecință, a dispus anularea acesteia, ca netimbrată.

Împotriva încheierii

de ședință din 18 august 2014 a Tribunalului Prahova a declarat recurs S.L.I.P.S.-Marghita,

în nume propriu și în numele S.L.I.P. Craiova, precum și a Sindicatului

Petroliștilor.

În motivarea

recursului, s-a susținut că instanța, în mod nelegal, a soluționat cererea de

recuzare fără a intra în cercetarea fondului, iar la termenul din 13 august 2014,

recurentul a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei civile

nr. 425 din 27 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5456/204/2012 până la

soluționarea contestației în anulare, deoarece discutarea cererii de suspendare

a fost prorogată la termenul din 08 mai 2014, apoi pentru termenul din 05 iunie

2014 și, ulterior, pentru data de 13 august 2014.

Instanța de recurs a

respins cererea de înscriere în fals, în aceeași ședință în care a fost

formulată și, în care a soluționat și procesul, fără nicio verificare a

documentelor, respectiv a înscrisurilor defăimate, nerespectându-se procedura

obligatorie a cercetării falsului, prevăzută de art. 180-184 C. proc. civ. de

la 1865.

Totodată recurentul a

menționat și că, în ședința din 13 august 2014 a solicitat un termen pentru a

lua la cunoștință de întâmpinare și, având în vedere faptul că aceasta nu i-a

fost comunicată, precum și în raport de împrejurarea că instanța a refuzat să analizeze

cererea de suspendare a executării, acesta, prin reprezentantul său, a formulat

oral cerere de recuzare a întregului complet de judecată, urmând să redacteze

cererea, în scris, și să timbreze corespunzător.

Recurentul-contestator

a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând cauza, să se

admită cererea de recuzare.

La termenul din 10

decembrie 2014, curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului,

reținând că, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de

la 1865, „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată

cu fondul”, iar hotărârea împotriva căreia s-a declarat contestația în anulare,

respectiv Decizia civilă nr. 425 din 27 martie 2014 a fost pronunțată de către

Tribunalul Prahova, în recurs, în Dosarul nr. 5456/204/2012, astfel că are caracter

irevocabil.

Ca atare, a reținut

că, în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865

„hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată”, așa încât, hotărârea care se va pronunța în contestația în

anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile este, de asemenea, irevocabilă.

Prin Decizia nr. 2634

din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă ,a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de S.L.I.P.S.-Marhita împotriva încheierii de

ședință din 18 august 2014 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimatul

S.N.P.

A dispus obligarea

recurentului la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, către

intimatul S.N.P.

Împotriva Deciziei

nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a

declarat recurs contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita, criticând-o conform art. 304

pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 și a menționat că instanța a judecat cauza în

lipsa recurentului-contestator, a soluționat cererea de recuzare, fără a intra

în cercetarea fondului, așa încât, hotărârea atacată este lipsită de temei

legal.

Curtea de Apel

Ploiești a trimis recursul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și

Justiție, conform adresei din 26 februarie 2015, iar prin întâmpinarea

înregistrată la data de 26 martie 2015, intimatul S.N.P. a invocat

inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei decizii cu caracter

irevocabil.

Față de împrejurarea

că, prin petiția depusă de recurentul-contestator S.L.I.P.S.-Marghita, la data

de 20 aprilie 2015 (fila 21 dosar), s-a solicitat de către recurent renunțarea

la judecata căii de atac, Înalta Curte va constata că cererea de renunțare la

judecată se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil

și va lua act de această manifestare de voință a contestatorului.

Potrivit dispozițiilor

art. 246 alin. (1) din cod ,,reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,

fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă” și, în conformitate cu

prevederile art. 316 din același cod ,,dispozițiile de procedură privind

judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt

potrivnice celor cuprinse în acest capitol”.

Aceeași reglementare,

privind regulile de judecată este statornicită și de prevederile art. 298 C.

proc. civ. de la 1865, în raport de care,,dispozițiile de procedură privind

judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care

nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu”.

Invocarea textelor de

procedură civilă la care s-a făcut referire, argumentează, în cazul dedus

judecății, aplicarea principiului disponibilității în recurs, ca o expresie a

supraviețuirii acestui principiu - de esența procesului civil - și în căile

extraordinare de atac, iar norma prevăzută de art. 316 din cod, permite o

completare a dispozițiilor de procedură privind judecarea recursului cu cele

referitoare la apel, desigur, în măsura în care, acestea nu contravin naturii

și regimului specific al recursului.

Așadar, sunt

aplicabile în recurs și regulile stabilite pentru judecata în primă instanță,

dacă aceasta nu este diferită de regimul juridic specific recursului. Altfel

spus, și în recurs sunt admise actele de dispoziție ale părților, precum renunțarea

la judecată, renunțarea la drept.

Ca atare, pentru

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va lua act de manifestarea de

voință privind renunțarea la judecata recursului, înscrisul emanând de la

contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita, aflat la fila 21 dosar, îndeplinind toate

condițiile de fond și de formă pentru a produce efecte juridice.

Așa fiind, instanța

supremă, va lua act de renunțarea contestatorului la judecata recursului

declarat împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act

de renunțarea contestatorului S.L.I.P.S.-Marghita la judecata recursului

declarat împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2015.