ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra contestației de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 146/A din 29 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen. a respins

contestația la executare formulată de contestatorul F.J.

S-a reținut că la data de 22 octombrie

2014, condamnatul F.J. a solicitat instanței anularea mandatului de executare a

pedepsei închisorii din 7 februarie 2014 și emiterea unui nou mandat de executare,

în drept, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) și (2) C. pen.

Cererea inculpatului a fost trimisă pe cale administrativă Judecătoriei Bistrița

care, la solicitarea petentului, și-a declinat competența în favoarea Curții de

Apel Cluj cu motivarea că nelămurirea invocată vizează o hotărâre pronunțată de

această instanță.

La data de 9 ianuarie 2015 condamnatul

a formulat o cerere intitulată îndreptare de eroare materială în care a arătat că

prin decizia penală nr. 879 din 29 octombrie 2014 instanța i-a înrăutățit situația

în propriul apel, prin aceea că a omis să dispună suspendarea executării pedepsei.

Ulterior, petentul și-a precizat cererea arătând că, urmare rejudecării apelului,

instanța trebuia să verifice incidența legii penale mai favorabile în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, să facă demersurile necesare pentru a vedea dacă nu este posibilă împăcarea

sau să analizeze dacă nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a reținut că prin sentința penală

nr. 908 din 13 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3162/2005 a Judecătoriei Bistrița,

în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin

rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și de emitere

a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.I. pentru

comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real motiv pentru care

în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilită

pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul

prezentului dosar sunt în concurs real cu infracțiunile rutiere pentru care prin

sentința penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost condamnat la

trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare și în privința cărora s-a constatat

grațierea pedepsei conform Legii nr. 543/2002.

S-a constatat că paguba pricinuită părții

vătămate SC I. SA, cu sediul în Bistrița, Drumul C., județul Bistrița-Năsăud și

SC C.P.C. Rodna, cu sediul în comuna Rodna, județul Bistrița-Năsăud, a fost recuperată

prin plată.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile SC P.P. SRL și SC M., cu sediul în Șieu-Măgheruș, județul Bistrița-Năsăud

suma de 14.346,39 RON, iar părții civile SC A.D.L. COM SRL, cu sediul în Bistrița,

județul Bistrița-Năsăud, suma de 2183,88 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 350 RON cu titlu cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul F.J. prin care a solicitat achitarea sa, cu motivarea că lipsește latura

subiectivă a infracțiunilor, respectiv intenția de a înșela părțile civile, iar

în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în privința celor două infracțiuni

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și

infracțiunea la Legea Cecului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

iar în al treilea rând a cerut aplicarea unei pedepse sub minimul special și suspendarea

condiționată a executării acesteia. S-a solicitat Tribunalului a se avea în vedere

că prejudiciile cauzate părților civile au fost recuperate integral.

Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie

2007 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis apelul inculpatului F.J., împotriva sentinței

penale nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul

penal nr. 3162/2005, pe care a desființat-o în parte în latura penală și latura

civilă și rejudecând în aceste limite în temeiul disp. art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform

disp. art. 86

2

C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

În

temeiul disp. art. 86

3

C. pen., pe durata termenului

de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița

Năsăud; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului disp.

art. 86

4

C. pen. conf. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor

accesorii prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. S-a constatat recuperarea integral

a prejudiciului către părții civile SC P.P. SRL, SC M. și partea civilă SC A.D.L.

Com SRL Bistrița. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva deciziei Tribunalului Bistrița-Năsăud

a promovat recurs inculpatul F.J.

Acesta a solicitat casarea hotărârii atacate

și rejudecând dosarul a se dispune achitarea sa de sub învinuirile aduse în baza

art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen., lipsind intenția

de a înșela părțile vătămate, deci latura subiectivă a faptelor, inculpatul necunoscând

că se afla în interdicție bancară, filele CEC fiind predate păgubiților cu titlu

de garanție. Cu ocazia recursului, nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu

au invocat prescripția răspunderii penale.

Prin decizia penală nr. 518 din 12 septembrie

2007 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva

deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri a Curții de

Apel Cluj contestatorul a formulat la 25 iunie 2014 contestație în anulare, prin

care a solicitat admiterea acesteia desființarea deciziei penale nr. 518 din 12

septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj și urmare rejudecării să se constatate că

a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea prev. de

art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Prin decizia penală nr. 178 din 1 octombrie

2014 Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestația în anulare apreciind că

a fost declarată în termen potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen. și se sprijină

pe temeiul prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Sub acest aspect, s-a reținut că una dintre

infracțiunile pentru care inculpatul F.J. a fost condamnat, respectiv infracțiunea

la Legea CEC-ului, era prescrisă la data soluționării cauzei, prin urmare era incident

un caz de încetare a procesului penal.

S-a apreciat că nemulțumirile inculpatului

referitoare la faptul că instanța, cu ocazia rejudecării, n-a luat în discuție infracțiunea

de înșelăciune, față de care putea dispune mai multe soluții (încetarea conform

art. 74

1

alin. (2) C. pen.; împăcarea potrivit noilor dispoziții prevăzute

de C. pen. ce permit acest lucru sau aplicarea legii noi favorabile) sunt nefondate.

Potrivit art. 396 alin. (6), încetarea

procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j),

adică lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent

ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii

penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului

persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea

acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat

un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută

de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri

cu un alt stat, potrivit legii.

S-a reținut că din conținutul art. 426

lit. b) rezultă că acest caz de contestația în anulare a fost reglementat în scopul

înlăturării erorilor de judecată, în cazul în care instanța ar fi trebuit să dispună

la cererea părții sau din oficiu încetarea procesului penal întrucât la dosarul

cauzei existau probe cu privire la existența unui caz prevăzut la art. 16 alin.

(1) lit. e)-j) și f) însă a omis acest lucru. Prin urmare, sunt situații născute

anterior pronunțării hotărârii a căror constatare avea drept consecință încetarea

procesului penal și nu fapte apărute după pronunțarea hotărârii. Împrejurarea că

ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii, a fost retrasă plângerea sau s-a

împlinit termenul de prescripție nu poate conduce la anularea acesteia.

S-a menționat că de altfel, acesta este

motivul pentru care legiuitorul a prevăzut că pentru cazul prevăzut la art. 426

lit. b), contestația în anulare poate fi introdusă oricând, în celelalte cazuri

prevăzute la art. 426 termenul fiind de 10 zile de la data când persoana împotriva

căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.

Fiind legată de cazul de contestație în

anulare prevăzut de art. 426 lit. b), instanța cu ocazia rejudecării apelului a

încetat procesul penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1984 cu aplicarea art. 41 alin. (2), menținând restul

dispozițiilor.

S-a reținut că susținerile condamnatului

referitoare la faptul că, admițând apelul în baza dispozițiilor art. 421 lit. a),

instanța trebuia să analizeze și infracțiunea de înșelăciune, sunt nefondate.

Apelul declarat în cauză a fost analizat

în limitele impuse de cazul de contestație în anulare ce a atras desființarea hotărârii

și nu în totalitate având în vedere faptul că, o hotărâre definitivă, poate fi anulată

numai în anumite cazuri prevăzute de lege.

În

cererea adresată instanței condamnatul a afirmat că i s-ar

fi îngreunat situația în propria cale de atac câtă vreme instanța nu a menținut

dispoziția referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani.

S-a reținut faptul că analiza s-a referit

la infracțiunea pentru care, la data condamnării, existau probe din care rezultă

existența unui caz de încetare și nu la restul aspectelor, astfel că, înlăturându-se

dispozițiile art. 34 lit. a) C. pen. s-au menținut restul dispozițiilor.

Totodată, din conținutul mandatului de

executare a pedepsei închisorii nr. 1951 din 7 februarie 2014, emis de Judecătoria

Bistrița în baza sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei

Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/2014 a Curții de Apel Cluj, rezultă

că această pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a fost revocată

și contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicat prin hotărârea indicată mai

sus.

Prin urmare, Curtea de Apel Cluj prin hotărâre

definitivă, a respins contestația la executare formulată de contestatorul F.J.

Împotriva acestei decizii penale definitive,

la data de 7 februarie 2015, a formulat contestație condamnatul F.J. și a solicitat

admiterea contestației în temeiul art. 425 alin. (1) și (5) C. proc. pen. și să

se constate că sunt două nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și care

împiedică executarea și totodată a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea

pronunțării unei hotărâri prealabile vizând modul de aplicare a dispozițiilor

art. 432 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând contestația formulată de condamnatul

F.J., prin prisma admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că acesta

este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că, în speță, condamnatul a

formulat contestație împotriva unei decizii penale definitive, cu privire la o asemenea

decizie nefiind prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de

atac deci, prin urmare, condamnatului nu îi este recunoscută calea de atac a contestației

împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță

în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la

instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, or, în speță

condamnatul a formulat contestație la contestație, hotărârea contestată fiind definitivă,

pronunțată de o instanță de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge,

ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul F.J. împotriva deciziei penale

nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În

ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea

pronunțării unei hotărâri prealabile vizând modul de aplicare a dispozițiilor

art. 432 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată de asemenea, că este inadmisibilă,

având în vedere

pe de o parte, că aceasta a fost invocată

într-o cale de atac inadmisibilă și astfel nu există cadru procesual, iar de altă

parte nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate impuse de dispozițiile

art. 475 C. proc. pen., întrucât este necesar ca în acea cauza în care există o

chestiune de drept ce urmează să fie supusă dezlegării să se afle „în cursul judecății",

respectiv instanța să fi fost sesizată, iar procesul să se afle în curs de desfășurare

și, totodată, de modul de soluționare al fondului cererii formulate depinde lămurirea

de către Înalta Curte de Casație și Justiție a chestiunii de drept vizând admisibilitatea

cererii, situații care nu se regăsesc în speță.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept,

respectiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc.

pen., formulată de condamnatul F.J.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

formulată de condamnatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie

2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare

a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv, interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., formulată de condamnatul F.J.

Obligă contestatorul la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 mai 2015.