ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2015

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 146/A din 29 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen. a respins contestația la executare formulată de contestatorul F.J. S-a reținut că la data de 22 octombrie 2014, condamnatul F.J. a solicitat instanței anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 7 februarie 2014 și emiterea unui nou mandat de executare, în drept, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) și (2) C. pen. Cererea inculpatului a fost trimisă pe cale administrativă Judecătoriei Bistrița care, la solicitarea petentului, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj cu motivarea că nelămurirea invocată vizează o hotărâre pronunțată de această instanță.

La data de 9 ianuarie 2015 condamnatul a formulat o cerere intitulată îndreptare de eroare materială în care a arătat că prin decizia penală nr. 879 din 29 octombrie 2014 instanța i-a înrăutățit situația în propriul apel, prin aceea că a omis să dispună suspendarea executării pedepsei. Ulterior, petentul și-a precizat cererea arătând că, urmare rejudecării apelului, instanța trebuia să verifice incidența legii penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, să facă demersurile necesare pentru a vedea dacă nu este posibilă împăcarea sau să analizeze dacă nu a intervenit prescripția răspunderii penale. S-a reținut că prin sentința penală nr. 908 din 13 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3162/2005 a Judecătoriei Bistrița, în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost condamnat inculpatul F.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilită pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar sunt în concurs real cu infracțiunile rutiere pentru care prin sentința penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare și în privința cărora s-a constatat grațierea pedepsei conform Legii nr. 543/2002.

S-a constatat că paguba pricinuită părții vătămate SC I. SA, cu sediul în Bistrița, Drumul C., județul Bistrița-Năsăud și SC C.P.C. Rodna, cu sediul în comuna Rodna, județul Bistrița-Năsăud, a fost recuperată prin plată. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC P.P. SRL și SC M., cu sediul în Șieu-Măgheruș, județul Bistrița-Năsăud suma de 14.346,39 RON, iar părții civile SC A.D.L. COM SRL, cu sediul în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, suma de 2183,88 RON, cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.J. prin care a solicitat achitarea sa, cu motivarea că lipsește latura subiectivă a infracțiunilor, respectiv intenția de a înșela părțile civile, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în privința celor două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și infracțiunea la Legea Cecului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar în al treilea rând a cerut aplicarea unei pedepse sub minimul special și suspendarea condiționată a executării acesteia. S-a solicitat Tribunalului a se avea în vedere că prejudiciile cauzate părților civile au fost recuperate integral. Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2007 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis apelul inculpatului F.J., împotriva sentinței penale nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. 3162/2005, pe care a desființat-o în parte în latura penală și latura civilă și rejudecând în aceste limite în temeiul disp.

art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform disp. art. 86 2 C. pen., un termen de încercare de 5 ani. În temeiul disp. art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-au pus în vedere inculpatului disp.

art. 86 4 C. pen. conf. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. S-a constatat recuperarea integral a prejudiciului către părții civile SC P.P. SRL, SC M. și partea civilă SC A.D.L. Com SRL Bistrița. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Împotriva deciziei Tribunalului Bistrița-Năsăud a promovat recurs inculpatul F.J. Acesta a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând dosarul a se dispune achitarea sa de sub învinuirile aduse în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen., lipsind intenția de a înșela părțile vătămate, deci latura subiectivă a faptelor, inculpatul necunoscând că se afla în interdicție bancară, filele CEC fiind predate păgubiților cu titlu de garanție.

Cu ocazia recursului, nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu au invocat prescripția răspunderii penale. Prin decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Împotriva acestei hotărâri a Curții de Apel Cluj contestatorul a formulat la 25 iunie 2014 contestație în anulare, prin care a solicitat admiterea acesteia desființarea deciziei penale nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj și urmare rejudecării să se constatate că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Prin decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestația în anulare apreciind că a fost declarată în termen potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen. și se sprijină pe temeiul prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. Sub acest aspect, s-a reținut că una dintre infracțiunile pentru care inculpatul F.J. a fost condamnat, respectiv infracțiunea la Legea CEC-ului, era prescrisă la data soluționării cauzei, prin urmare era incident un caz de încetare a procesului penal. S-a apreciat că nemulțumirile inculpatului referitoare la faptul că instanța, cu ocazia rejudecării, n-a luat în discuție infracțiunea de înșelăciune, față de care putea dispune mai multe soluții (încetarea conform art. 74 1 alin. (2) C. pen.; împăcarea potrivit noilor dispoziții prevăzute de C. pen.

ce permit acest lucru sau aplicarea legii noi favorabile) sunt nefondate. Potrivit art. 396 alin. (6), încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j), adică lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

S-a reținut că din conținutul art. 426 lit. b) rezultă că acest caz de contestația în anulare a fost reglementat în scopul înlăturării erorilor de judecată, în cazul în care instanța ar fi trebuit să dispună la cererea părții sau din oficiu încetarea procesului penal întrucât la dosarul cauzei existau probe cu privire la existența unui caz prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) și f) însă a omis acest lucru. Prin urmare, sunt situații născute anterior pronunțării hotărârii a căror constatare avea drept consecință încetarea procesului penal și nu fapte apărute după pronunțarea hotărârii. Împrejurarea că ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii, a fost retrasă plângerea sau s-a împlinit termenul de prescripție nu poate conduce la anularea acesteia.

S-a menționat că de altfel, acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut că pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b), contestația în anulare poate fi introdusă oricând, în celelalte cazuri prevăzute la art. 426 termenul fiind de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere. Fiind legată de cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b), instanța cu ocazia rejudecării apelului a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1984 cu aplicarea art. 41 alin. (2), menținând restul dispozițiilor. S-a reținut că susținerile condamnatului referitoare la faptul că, admițând apelul în baza dispozițiilor art. 421 lit. a), instanța trebuia să analizeze și infracțiunea de înșelăciune, sunt nefondate.

Apelul declarat în cauză a fost analizat în limitele impuse de cazul de contestație în anulare ce a atras desființarea hotărârii și nu în totalitate având în vedere faptul că, o hotărâre definitivă, poate fi anulată numai în anumite cazuri prevăzute de lege. În cererea adresată instanței condamnatul a afirmat că i s-ar fi îngreunat situația în propria cale de atac câtă vreme instanța nu a menținut dispoziția referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani. S-a reținut faptul că analiza s-a referit la infracțiunea pentru care, la data condamnării, existau probe din care rezultă existența unui caz de încetare și nu la restul aspectelor, astfel că, înlăturându-se dispozițiile art. 34 lit. a) C. pen.

s-au menținut restul dispozițiilor. Totodată, din conținutul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951 din 7 februarie 2014, emis de Judecătoria Bistrița în baza sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/2014 a Curții de Apel Cluj, rezultă că această pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a fost revocată și contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicat prin hotărârea indicată mai sus. Prin urmare, Curtea de Apel Cluj prin hotărâre definitivă, a respins contestația la executare formulată de contestatorul F.J. Împotriva acestei decizii penale definitive, la data de 7 februarie 2015, a formulat contestație condamnatul F.J.

și a solicitat admiterea contestației în temeiul art. 425 alin. (1) și (5) C. proc. pen. și să se constate că sunt două nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și care împiedică executarea și totodată a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizând modul de aplicare a dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând contestația formulată de condamnatul F.J., prin prisma admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Se constată că, în speță, condamnatul a formulat contestație împotriva unei decizii penale definitive, cu privire la o asemenea decizie nefiind prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de atac deci, prin urmare, condamnatului nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj. Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, or, în speță condamnatul a formulat contestație la contestație, hotărârea contestată fiind definitivă, pronunțată de o instanță de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizând modul de aplicare a dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată de asemenea, că este inadmisibilă, având în vedere pe de o parte, că aceasta a fost invocată într-o cale de atac inadmisibilă și astfel nu există cadru procesual, iar de altă parte nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 475 C. proc.

pen., întrucât este necesar ca în acea cauza în care există o chestiune de drept ce urmează să fie supusă dezlegării să se afle „în cursul judecății", respectiv instanța să fi fost sesizată, iar procesul să se afle în curs de desfășurare și, totodată, de modul de soluționare al fondului cererii formulate depinde lămurirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a chestiunii de drept vizând admisibilitatea cererii, situații care nu se regăsesc în speță. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc.

pen., formulată de condamnatul F.J. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., formulată de condamnatul F.J. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2015.