ÎCCJ, decizie (scj.ro #84331)

Prezentarea materialului de urmărire penală. Condiții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Efectuarea urmăririi penale. Procedura prezentării materialului de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - prezentarea materialului de urmărire penală C. proc . pen ., art . 250 și urm. Prezentarea materialului de urmărire penală nu este efectuată cu respectarea condițiilor prevăzute în art . 250 și urm. C. proc . pen ., dacă procedura a fost întreruptă prin introducerea unei cereri de recuzare a procurorului competent să o efectueze. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 6826 din 22 noiembrie 2006 Prin rechizitoriul nr . 1571/P/2002 din 3 august 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei S.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută în art . 249 C. pen . Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința nr . 20 din 10 februarie 2006, a admis cererea formulată de inculpata S.L. și a dispus restituirea cauzei la procuror pentru prezentarea materialului de urmărire penală.

Instanța a constatat că actul prezentării materialului de urmărire penală este lovit de nulitate, întrucât la data efectuării acestuia - 12 ianuarie 2004 - inculpata formulase o cerere de recuzare a procurorului, care a fost soluționată ulterior, la 14 ianuarie 2004. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, procurorul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzută în art . 385 9 alin. (1) pct . 17 1 C. proc . pen . și susținând că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art . 197, art . 202 și art . 250 și urm. C. proc . pen ., întrucât cererea de recuzare a procurorului a fost formulată după efectuarea prezentării materialului de urmărire penală, a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale și s-a dovedit a fi nefondată , motiv pentru care nu poate atrage nulitatea actului întocmit anterior introducerii ei.

Verificând hotărârea atacată atât prin prisma motivului de casare invocat, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art . 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Recursul procurorului este admisibil, deși este întemeiat pe dispozițiile art . 385 9 alin. (1) pct . 17 1 C. proc . pen ., caz de casare care a fost abrogat prin Legea nr . 356/2006, intrată în vigoare la 6 septembrie 2006. Recursul a fost declarat la 17 februarie 2006, anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții legale, astfel că regimul juridic al acestuia va corespunde legii sub imperiul căreia a fost exercitată calea de atac. Doctrina și practica judiciară sunt unanime în sensul că, în absența unor prevederi contrare, hotărârile sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării lor.

În situația specială a cauzelor aflate în curs de judecată în recurs la data intrării în vigoare a Legii nr . 356/2006, pentru care instanța de recurs a fost investită înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, rămân aplicabile prevederile anterioare cu privire la toate aspectele legate de exercitarea căii de atac, inclusiv cele referitoare la cazurile de casare modificate sau abrogate. Altfel, ar însemna ca legea nouă procesual penală să se aplice retroactiv asupra unui act (exercitarea căii de atac) îndeplinit anterior intrării în vigoare a Legii nr . 356/2006. Recursul se dovedește a fi, însă, nefondat . Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la 12 ianuarie 2004, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata S.L.

a revenit la cererea inițială de administrare a unor noi probe și a declarat că va proceda la recuzarea procurorului de caz. În aceeași zi, inculpata a formulat cererea de recuzare a procurorului, cerere care a fost primită de procurorul de serviciu, fiind datată 12 ianuarie 2004, înregistrarea ei făcându-se de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 14 ianuarie 2004, sub nr . 147/VIII/1/2004. Prin ordonanța nr . 147/VIII/1/2004 din 14 ianuarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a respins cererea de recuzare a procurorului de caz. Din succesiunea acestor înscrisuri rezultă faptul că recuzarea procurorului de caz s-a făcut la 12 ianuarie 2004, în aceeași zi în care procurorul urma să prezinte materialul de urmărire penală inculpatei.

În timpul întocmirii procesului-verbal, inculpata și-a declarat intenția recuzării procurorului, materializată prin depunerea cererii la procurorul de serviciu. Actul procedural al prezentării materialului de urmărire penală a fost, astfel, întrerupt, nemaifiind finalizat în forma și condițiile cerute de dispozițiile art . 250 C. proc . pen . În aceste condiții, inculpatei nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel cum stabilesc prevederile art . 250 C. proc . pen . Pe de altă parte, organul de urmărire penală, în absența analizării probelor pe care inculpata intenționa să le solicite, nu a mai avut posibilitatea să constate dacă au fost administrate toate probele care susțin învinuirea.

Întrucât în cauză organele de urmărire penală nu au respectat dispozițiile legale privind dreptul la apărare, se constată că inculpatei i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind îndeplinite cerințele art . 197 alin. (1) și (4) C. proc . pen . și, în consecință, recursul a fost respins.