ÎCCJ, decizie (scj.ro #84118)

Plângere penală adresată direct instanței. Trimiterea plângerii la organul competent. Recurs. Admisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Efectuarea urmăririi penale. Sesizarea organelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere penală adresată direct instanței - trimiterea plângerii la organul competent - recurs - admisibilitate C. proc . pen ., art . 222 alin. (7) Plângerea penală adresată direct instanței se trimite, prin sentință, organului de urmărire penală competent, în temeiul prevederilor art . 222 alin. (7) C. proc . pen ., potrivit cărora plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent.

Sentința prin care instanța se desesizează și trimite plângerea penală la organul de urmărire penală competent poate fi atacată cu recurs. I.C.C.J., secția penală, sentința nr . 41 din 15 ianuarie 2007 La 29 noiembrie 2006, persoana vătămată I.D. a depus la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere împotriva intimatului procuror G.B., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, s-a constituit dosarul nr . 15670/1/2006, fixându-se prim termen de judecată la 15 ianuarie 2007 . La termenul din 15 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele dosarului și, în raport cu conținutul plângerii depuse la dosar de persoana vătămată, a constatat că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art . 222 alin. (1) și (2) C. proc . pen . Plângerea formulată de persoana vătămată a fost, însă, greșit îndreptată la instanța de judecată - Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție - întrucât, potrivit art . 209 alin. (3) C. proc . pen ., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile arătate în art . 29 pct . 1 C. proc . pen . Așadar urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror și în situațiile prevăzute în art . 29 pct . 1 lit . f) C. proc . pen ., și anume în cazul infracțiunilor săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe și de procurorii Direcției Naționale Anticorupție . Or, în speță, plângerea persoanei vătămate privește un procuror ce-și desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

calitatea acestuia atrăgând competența procurorului în efectuarea urmăririi penale. În consecință, în baza art . 222 alin. (7) C. proc . pen ., Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus trimiterea plângerii formulate de persoana vătămată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare, pronunțând sentința, prin care a dispus trimiterea plângerii la organul de urmărire penală competent, cu recurs.