ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2015

Asupra recursului în casație de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3258 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 33359/215/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. S-a reținut că inculpatul O.A.I. a fost arestat preventiv în perioada 26 noiembrie 2012 – 21 ianuarie 2013. S-a mai constatat că prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 38 din 21 ianuarie 2013, în baza art. 160 8a alin. (2) C. proc.

pen., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O.A.I. În baza art. 160 8a alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul O.A.I. a fost obligat să se supună mai multor obligații, respectiv: să nu depășească limita teritorială a municipiului Craiova decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului Craiova - Secția nr. XX Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de acesta, sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 160 2 alin. (3 1 ) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să nu comunice direct sau indirect cu partea vătămată și martorii. S-a constatat că prin încheierea din data de 29 martie 2013, definitivă, s-a admis cererea formulată de inculpatul O.A.I., de modificare a obligațiilor stabilite prin încheierea penală din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 33359/215/2012, în sensul de a modifica limita teritorială impusă - localitatea Craiova cu limita teritorială - jud. Dolj. În temeiul art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 160 5 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie luată față de inculpatul O.A.I.

prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013, modificată prin încheierea din data de 29 martie 2013. S-a luat act că partea vătămată R.C. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut în esență că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 11807/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., întrucât în noaptea de 07 din 08 septembrie 2012 a pătruns prin efracție în magazia aparținând părții vătămate R.C., situată pe str. B. din Mun.

Craiova, jud. Dolj, de unde a sustras un număr de 12 jante auto pentru autoturisme marca B. (trei seturi a câte patra jante), cauzând un prejudiciu în cuantum de 4.500 RON. Analizând probele administrate instanța de fond a constatat că partea vătămată R.C. cu ocazia audierii a declarat că locuiește pe str. B., nr. 214 din Mun. Craiova, jud. Dolj, iar peste drum de locuință deține un imobil nelocuit în care a improvizat o magazie și în care a depozitat diverse obiecte, între care și mai multe jante auto. În dimineața zilei de 08 septembrie 2012, în jurul orei 07,00, deplasându-se la magazie pentru a lua porumb a constatat că lacătul care asigura ușa de acces în anexa respectivă avea o za smulsă, belciugul aflat pe toc fiind rupt, iar din interior lipseau un nr. de 12 jante auto aliaj magneziu, toate echipate cu anvelope.

A precizat că achiziționase jantele respective din Germania de la "dezmembrări" și nu deține nici un document care să ateste proveniența acestora. A mai precizat că în data de 07 septembrie 2012 a fost la magazia respectivă împreună cu martorul V.S.L., dar nu a deschis lacătul la magazie și că nu poate spune dacă martorul a mai fost în ziua respectivă în aceeași incintă. Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul O.A.I. a relevat aceeași stare de fapt ca cea adoptată în cursul urmăririi penale.

Starea de fapt a fost probată de parchet cu următoarele probatorii: declarații martori I.A., R.C., V.S.L., D.E.S., A.M., B.D.C., B.L.D., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere a bunurilor sustrase părții vătămate și planșa foto aferentă, adresa din 02 noiembrie 2012 emisă de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Dolj, raportul de expertiză criminalistică dactiloscopică din 22 noiembrie 2012, procese-verbale de percheziție domiciliară, declarații făptuitor, învinuit, inculpat. Față de probatoriul administrat nemijlocit de instanța de judecată, în lipsa unor probe directe și concludente, având în vedere și poziția inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a apreciat că, în cauză operează principiul "in dubio pro reo", cu privire la sustragerea de către inculpatul O.A.I.

a celor 12 jante aparținând părții vătămate R.C. Având în vedere că în cauză probele în acuzare nu au avut un caracter cert și nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, prima instanță a considerat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului. Instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor R.C., B.D.C., A.M., I.M., D.E.S., constatându-se imposibilitatea sustragerii jenților prin escaladarea gardului și, totodată că poarta de acces nu a fost forțată. Constatând că există un dubiu real și serios cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea- faptei, dubiu ce profită acestuia și că din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat vinovăția sa, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, considerând că probatoriul administrat luat în ansamblu, demonstrează că inculpatul a pătruns prin efracție în magazia părții vătămate de unde a sustras un număr de 12 jante. Au fost evidențiate concluziile expertizei criminalistice dactiloscopică, mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor B.D.C., R.C., V.S.L., precum și perseverența infracțională a inculpatului care a fost cercetat în mai multe dosare penale în perioada 2008 — 2012 pentru care s-au aplicat sancțiuni administrative, dar și condamnare în penal.

Prin decizia penală nr. 352 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 33359/215/2012 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinței penale nr. 3258 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova, desființând în totalitate sentința apelată și în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.A. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. În baza art. 17 alin. (2) C. proc.

pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 231 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., prin împăcarea părților. Totodată, a dispus obligarea inculpatului și a părții vătămate R.C. la plata sumei de câte 250 RON fiecare cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele: Potrivit art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă. Astfel, potrivit art. 386 C. proc.

pen., instanța de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, potrivit modificării noului C. pen. din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. Avându-se în vedere însă poziția părții vătămate din data de 12 martie 2013 precizată expres, în instanță, respectiv la Curtea de Apel Craiova în sensul că dacă se schimbă încadrarea juridică, potrivit noilor reglementări este de acord să se împace cu inculpatul, instanța de apel a luat act de această manifestare de voință, dispunând în consecință încetarea procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat prin împăcarea părților.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, arătând că în mod greșit instanța de apel a încetat procesul penal față de inculpatul O.A.l. cu motivarea că a intervenit împăcarea părților, în condițiile în care, în realitate, lipsea manifestarea de voință, expresă și neechivocă a inculpatului în acest sens. Prin încheierea nr. 162/RC pronunțată la data de 12 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 352 din 19 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și a trimis cauza completului care judecă recursul în casație în compunere de 3 judecători, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr. 3233/1/2014.

La termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015, Înalta Curte a procedat la audierea intimatului inculpat O.A.l. și a intimatului parte vătămată R.C., cu privire la intervenirea împăcării părților, ca și cauză ce înlătură răspunderea penală, în conformitate cu prevederile art. 159 C. pen., conform declarațiilor aflate la dosarul cauzei. De asemenea, a fost depusă la dosar declarația notarială dată de părți în același sens, autentificată din 10 decembrie 2014 de notar public C.G. Investită cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată și reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate, prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal. În considerarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocat de Parchet, este incident în cauză pentru următoarele considerente: Potrivit art. 23 alin. (1) C. proc. pen. în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmentepot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii. Conform dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Cu privire la acest din urmă aspect, chiar dacă prezenta cauză penală se află în curs de judecată, în stadiul procesual al recursului în casație, Înalta Curte va avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1470/2011 care este pe deplin aplicabilă prin analogie în speța de față. În concret, decizia instanței de contencios constituțional a înlăturat o posibilă situație discriminatorie, astfel că o dată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., această cauză de încetare a procesului penal produce efecte și ulterior citirii actului de sesizare. Împăcarea poate interveni în cazul infracțiunilor urmărite din oficiu dacă legea o prevede expres, iar pentru a-și produce efectele împăcarea trebuie sa fie totală, necondiționată, absolută, expresă și directă între suspect și persoana vătămată.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 27/2006 stipulează ca încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, atunci când „a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii". În conformitate cu art. 17 alin. (2) C. proc.

pen., în cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal. În cauză, făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul O.A.l. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. Potrivit art. 231 alin. (2) C. pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.

În speța de față, conform declarațiilor părților date la termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015, Înalta Curte constatată nemijlocit acordul de voință al inculpatului O.A.l., dar și cel al părții vătămate R.C. de a se împăca, exprimat în ședința de judecată de către aceștia, personal. De asemenea, se constată că părțile au încheiat la data de 10 decembrie 2014 declarația notarială autentificată de notar public C.G., în sensul că s-au împăcat, cu referire la cauza ce formează obiectul dosarului de față. Așadar, dând eficiență dispozițiilor art. 159 alin. (2) teza finală C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, Înalta Curte, va dispune, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A.l., având în vedere manifestarea de voință valabil exprimată în acest sens.

Pentru considerentele expuse, reținând că în fața instanței de apel nu a avut loc manifestarea de voință expresă și neechivocă a inculpatului în sensul împăcării părților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație al Parchetului este fondat și, în consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 352 din data de 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa, în parte, decizia atacată și, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 231 alin. (2) C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A.

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., constatând că a intervenit împăcarea părților. De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație de față vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 352 din data de 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia atacată și, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 231 alin. (2) C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., constatând că a intervenit împăcarea părților. Menține celelalte dispoziții. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2015.