ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

în casație de față,

Analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3258 din

11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 33359/215/2012,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. g) și i) C. pen.

S-a reținut că

inculpatul O.A.I. a fost arestat preventiv în perioada 26 noiembrie 2012 – 21

ianuarie 2013.

S-a mai constatat

că prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova,

definitivă prin decizia penală nr. 38 din 21 ianuarie 2013, în baza art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpatul O.A.I.

În baza art. 160

8a

alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen. pe

timpul liberării provizorii, inculpatul O.A.I. a fost obligat să se supună mai multor

obligații, respectiv: să nu depășească limita teritorială a municipiului Craiova

decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la organul de urmărire

penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului Craiova

- Secția nr. XX Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de acesta,

sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței

care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie

de arme.

În baza art. 160

2

alin. (3

1

) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul a

fost obligat să nu comunice direct sau indirect cu partea vătămată și martorii.

S-a constatat

că prin încheierea din data de 29 martie 2013, definitivă, s-a admis cererea formulată

de inculpatul O.A.I., de modificare a obligațiilor stabilite prin încheierea penală

din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 33359/215/2012,

în sensul de a modifica limita teritorială impusă - localitatea Craiova cu limita

teritorială - jud. Dolj.

În temeiul

art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 160

5

alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie luată

față de inculpatul O.A.I. prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013, modificată

prin încheierea din data de 29 martie 2013.

S-a luat act că

partea vătămată R.C. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, a reținut în esență că, prin rechizitoriu Parchetului

de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 11807/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului O.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute

de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., întrucât în noaptea

de 07 din 08 septembrie 2012 a pătruns prin efracție în magazia aparținând părții

vătămate R.C., situată pe str. B. din Mun. Craiova, jud. Dolj, de unde a sustras

un număr de 12 jante auto pentru autoturisme marca B. (trei seturi a câte patra

jante), cauzând un prejudiciu în cuantum de 4.500 RON.

Analizând probele

administrate instanța de fond a constatat că partea vătămată R.C. cu ocazia audierii

a declarat că locuiește pe str. B., nr. 214 din Mun. Craiova, jud. Dolj, iar peste

drum de locuință deține un imobil nelocuit în care a improvizat o magazie și în

care a depozitat diverse obiecte, între care și mai multe jante auto. În dimineața

zilei de 08 septembrie 2012, în jurul orei 07,00, deplasându-se la magazie pentru

a lua porumb a constatat că lacătul care asigura ușa de acces în anexa respectivă

avea o za smulsă, belciugul aflat pe toc fiind rupt, iar din interior lipseau un

nr. de 12 jante auto aliaj magneziu, toate echipate cu anvelope. A precizat că achiziționase

jantele respective din Germania de la "dezmembrări" și nu deține nici

un document care să ateste proveniența acestora.

A mai precizat

că în data de 07 septembrie 2012 a fost la magazia respectivă împreună cu martorul

V.S.L., dar nu a deschis lacătul la magazie și că nu poate spune dacă martorul a

mai fost în ziua respectivă în aceeași incintă.

Fiind audiat în

cursul cercetării judecătorești, inculpatul O.A.I. a relevat aceeași stare de fapt

ca cea adoptată în cursul urmăririi penale.

Starea de fapt

a fost probată de parchet cu următoarele probatorii: declarații martori I.A., R.C.,

V.S.L., D.E.S., A.M., B.D.C., B.L.D., proces-verbal de cercetare la fața locului

și planșa foto aferentă, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere a bunurilor

sustrase părții vătămate și planșa foto aferentă, adresa din 02 noiembrie 2012 emisă

de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Dolj, raportul de expertiză criminalistică

dactiloscopică din 22 noiembrie 2012, procese-verbale de percheziție domiciliară,

declarații făptuitor, învinuit, inculpat.

Față de probatoriul

administrat nemijlocit de instanța de judecată, în lipsa unor probe directe și concludente,

având în vedere și poziția inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii,

instanța de fond a apreciat că, în cauză operează principiul "in dubio pro

reo", cu privire la sustragerea de către inculpatul O.A.I. a celor 12 jante

aparținând părții vătămate R.C.

Având în vedere

că în cauză probele în acuzare nu au avut un caracter cert și nu sunt decisive,

lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, prima instanță

a considerat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială

este în favoarea inculpatului.

Instanța de fond

a avut în vedere declarațiile martorilor R.C., B.D.C., A.M., I.M., D.E.S., constatându-se

imposibilitatea sustragerii jenților prin escaladarea gardului și, totodată că poarta

de acces nu a fost forțată.

Constatând că

există un dubiu real și serios cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea-

faptei, dubiu ce profită acestuia și că din nici o probă administrată în cauză nu

a rezultat vinovăția sa, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o

pentru nelegalitate, considerând că probatoriul administrat luat în ansamblu, demonstrează

că inculpatul a pătruns prin efracție în magazia părții vătămate de unde a sustras

un număr de 12 jante. Au fost evidențiate concluziile expertizei criminalistice

dactiloscopică, mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului, declarațiile

martorilor B.D.C., R.C., V.S.L., precum și perseverența infracțională a inculpatului

care a fost cercetat în mai multe dosare penale în perioada 2008 — 2012 pentru care

s-au aplicat sancțiuni administrative, dar și condamnare în penal.

Prin decizia penală

nr. 352 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 33359/215/2012 a fost admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinței penale nr. 3258

din 11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova, desființând în totalitate

sentința apelată și în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică

a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.A. din infracțiunea

prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracțiunea

prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

În baza art. 17

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la

art. 231 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului

O.A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.

(1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., prin împăcarea părților.

Totodată, a dispus

obligarea inculpatului și a părții vătămate R.C. la plata sumei de câte 250 RON

fiecare cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Potrivit art.

5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă

a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai

favorabilă.

Astfel, potrivit

art. 386 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării

juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, potrivit modificării

noului C. pen. din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1),

209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 228

alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

Avându-se în vedere

însă poziția părții vătămate din data de 12 martie 2013 precizată expres, în instanță,

respectiv la Curtea de Apel Craiova în sensul că dacă se schimbă încadrarea juridică,

potrivit noilor reglementări este de acord să se împace cu inculpatul, instanța

de apel a luat act de această manifestare de voință, dispunând în consecință încetarea

procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat prin împăcarea părților.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

arătând că în mod greșit instanța de apel a încetat procesul penal față de inculpatul

O.A.l. cu motivarea că a intervenit împăcarea părților, în condițiile în care, în

realitate, lipsea manifestarea de voință, expresă și neechivocă a inculpatului în

acest sens.

Prin încheierea

nr. 162/RC pronunțată la data de 12 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de

ședință de la acea dată, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr.

352 din 19 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, și a trimis cauza completului care judecă recursul în casație în compunere

de 3 judecători, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr. 3233/1/2014.

La termenul de

judecată din data de 09 ianuarie 2015, Înalta Curte a procedat la audierea intimatului

inculpat O.A.l. și a intimatului parte vătămată R.C., cu privire la intervenirea

împăcării părților, ca și cauză ce înlătură răspunderea penală, în conformitate

cu prevederile art. 159 C. pen., conform declarațiilor aflate la dosarul cauzei.

De asemenea, a fost depusă la dosar declarația notarială dată de părți în același

sens, autentificată din 10 decembrie 2014 de notar public C.G.

Investită cu soluționarea

recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

Înalta Curte constată și reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor

de recurs în casație invocate, prin cerere de procuror sau de părți, verificând

exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform art. 438

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când, în mod greșit,

s-a dispus încetarea procesului penal.

În considerarea

dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut

de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocat de Parchet, este

incident în cauză pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

23 alin. (1) C. proc. pen. în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile

civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmentepot încheia o

tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii.

Conform dispozițiilor

art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea

civilă, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, produce efecte numai

cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea

actului de sesizare a instanței. Cu privire la acest din urmă aspect, chiar dacă

prezenta cauză penală se află în curs de judecată, în stadiul procesual al recursului

în casație, Înalta Curte va avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1470/2011

care este pe deplin aplicabilă prin analogie în speța de față. În concret, decizia

instanței de contencios constituțional a înlăturat o posibilă situație discriminatorie,

astfel că o dată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., această cauză de încetare

a procesului penal produce efecte și ulterior citirii actului de sesizare.

Împăcarea poate

interveni în cazul infracțiunilor urmărite din oficiu dacă legea o prevede expres,

iar pentru a-și produce efectele împăcarea trebuie sa fie totală, necondiționată,

absolută, expresă și directă între suspect și persoana vătămată. Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 27/2006 stipulează ca încetarea procesului

penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea

penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit

acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total,

necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal

sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Potrivit dispozițiilor

art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există caz care împiedică punerea în mișcare

și exercitarea acțiunii penale, atunci când „a fost retrasă plângerea prealabilă,

în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală,

a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii".

În conformitate

cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen., în cursul judecății acțiunea penală se stinge

prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la

aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului

penal.

În cauză, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., instanța de apel a dispus schimbarea încadrării

juridice dată faptelor pentru care inculpatul O.A.l. a fost trimis în judecată,

din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1)

lit. g), i) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229

alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

Potrivit art.

231 alin. (2) C. pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1),

alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.

În speța de față,

conform declarațiilor părților date la termenul de judecată din data de 09 ianuarie

2015, Înalta Curte constatată nemijlocit acordul de voință al inculpatului O.A.l.,

dar și cel al părții vătămate R.C. de a se împăca, exprimat în ședința de judecată

de către aceștia, personal.

De asemenea, se

constată că părțile au încheiat la data de 10 decembrie 2014 declarația notarială

autentificată de notar public C.G., în sensul că s-au împăcat, cu referire la cauza

ce formează obiectul dosarului de față.

Așadar, dând eficiență

dispozițiilor art. 159 alin. (2) teza finală C. pen., potrivit cărora împăcarea

înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, Înalta Curte, va dispune,

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A.l., având în vedere

manifestarea de voință valabil exprimată în acest sens.

Pentru considerentele

expuse, reținând că în fața instanței de apel nu a avut loc manifestarea de voință

expresă și neechivocă a inculpatului în sensul împăcării părților, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul în casație al Parchetului este fondat

și, în consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va

admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

împotriva deciziei penale nr. 352 din data de 19 martie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte,

decizia atacată și, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen.

cu referire la art. 231 alin. (2) C. pen., va dispune încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat

prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., constatând

că a intervenit împăcarea părților.

De asemenea, va

menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, iar cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului în casație de față vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite recursul

în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 352 din data de 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte,

decizia atacată și, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen.

cu referire la art. 231 alin. (2) C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit

împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.

de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., constatând că

a intervenit împăcarea părților.

Menține

celelalte dispoziții.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 ianuarie 2015.