ÎCCJ, decizie (scj.ro #84536)

Înșelăciune. Cupoane pentru agricultură.

Prejudiciu. Comision bancar și penalități

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Partea generală. Obiectul acțiunii civile. Despăgubiri. Drept penal. Partea

specială. Înșelăciunea

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal. Drept penal

-

Despăgubiri

-

Înșelăciune

C. proc. pen.

,

art. 14

C. pen.

, art. 215

Prejudiciul produs bugetului de stat prin

fapta de a cumpăra cupoane pentru agricultori sub prețul nominal, fără a se

livra bunuri și a se presta servicii necesare agriculturii, îl constituie

valoarea în întregime a cupoanelor cumpărate ilicit, fără a se scădea suma

plătită de făptuitor pentru cumpărarea lor. La această valoare nu se adaugă

însă comisionul perceput de bancă pentru plată, în contul bugetului, a

cupoanelor predate de făptuitor, și nici penalitățile calculate potrivit H.G.

nr. 21/1998, nr. 354/1999, nr. 564/2000, nr. 1043/2001 și nr. 877/2002,

întrucât ele nu se referă la obligații derivând din fapte de felul celor

săvârșite de inculpat.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

5418 din 22 octombrie 2004

Prin sentința penală nr. 179 din 22 septembrie 2003 a

Tribunalului Bistrița, inculpatul S.N. a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin.(1) și (2), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215

alin. (1), (2) și (5) din același cod.

Instanța a reținut că inculpatul, în calitate de

administrator  al SC „E.E.S.” Năsăud, în perioadele aprilie – mai 1999 și

mai – octombrie 2001 a achiziționat cupoane pentru agricultură sub prețul

nominal și le-a decontat la bănci la valoarea nominală.  În

facturile  prezentate de inculpat erau trecute date nereale cu privire la

livrarea de îngrășăminte chimice și de semințe unor producători agricoli în

schimbul cupoanelor.  S-a stabilit că prejudiciul produs prin

infracțiunea de înșelăciune este în valoare de 1.105.089.050 de lei,

reprezentând diferența dintre sumele investite de inculpat pentru

achiziționarea cupoanelor și cele obținute prin decontarea lor.

Prin decizia penală nr. 140 din 29 aprilie 2004, Curtea de

Apel Cluj a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat numai cu

privire la greșita deducere a duratei arestului preventiv.

Apelul părții civile a fost respins.

Recursurile declarate de procuror și de partea civilă sunt

fondate.

În conformitate cu dispozițiile Ordonanțelor nr. 9 din 29

ianuarie 1998 și nr. 32 din 29 ianuarie 1999 ale Guvernului, sistemul de plată

pe bază de cupoane valorice cu finanțare de la  bugetul de stat a fost

instituit în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor

agricole, cupoanele valorice acordându-se gratuit agricultorilor, cu condiția

să fie folosite exclusiv pentru achitarea bunurilor și a serviciilor prevăzute în

aceste acte normative.

În speță, se constată că inculpatul nu este agricultor,

beneficiar de  cupoane valorice, și nici nu a prestat în favoarea

beneficiarilor acestor cupoane serviciile prevăzute lege, pentru a fi

îndreptățit să le deconteze la instituțiile bancare abilitate și să încaseze de

la bugetul de stat contravaloarea lor. Inculpatul a procurat cupoanele valorice

de la intermediari și le-a decontat la agențiile bancare, prezentând în acest

scop centralizatoare de facturi false din care rezulta că ar fi vândut diverse

materiale agricultorilor cărora li se acordaseră gratuit  aceste cupoane.

Prin aceste activități inculpatul a obținut foloase bănești și a

provocat, în același timp, părții civile o pagubă în echivalentul cupoanelor decontate

la bănci, și nu în echivalentul profitului  realizat de el, așa cum greșit

s-a reținut prin hotărârea atacată. În acest  sens este de precizat că

suma de  bani încasată de inculpat de la unitățile bancare i-a fost

plătită din bugetul de stat, pentru care paguba constă în suma plătită în

întregime, și nu numai în limita profitului realizat de inculpat după scăderea

cheltuielilor făcute pentru procurarea cupoanelor.

Având în vedere, așadar, că prejudiciul cauzat de inculpat

prin  infracțiunea de înșelăciune comisă în condițiile arătate este de

15.020.775.000 lei, fapta întrunește trăsăturile constitutive ale infracțiunii

prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Ca atare, recursul declarat de procuror a fost admis și s-a

dispus schimbarea încadrării juridice în sensul menționat, texte în temeiul

cărora inculpatul a fost condamnat.

În

ceea ce privește recursul părții civile, nu poate fi primită susținerea că

inculpatul trebuie obligat și la plata comisionului bancar, deoarece valoarea

acestuia nu se cuprinde în valoarea prejudiciului produs prin infracțiune. De

asemenea, nu poate fi primită cererea de obligare a  inculpatului la plata

penalităților prevăzute de actele normative invocate de recurentă, întrucât

obligația de plată stabilită în sarcina acestuia ca urmare a comiterii

infracțiunii de înșelăciune nu se încadrează în categoriile de obligații

bugetare la care se referă aceste acte normative.