ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3710/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov reclamanta P.A.A.E. a chemat în judecată pe M.E.C.T.S. și pe Universitatea "S.H." București, solicitând ca acestea să fie obligate să elibereze diploma de licența și suplimentele la diplomă, care să ateste finalizarea studiilor universitare efectuate, prin susținerea examenului de licență organizat de Facultatea de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea Administrație Publică din cadrul Universității "S.H." București. Pârâta Universitatea "S.H." a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S. Prin Sentința nr. 253/F din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea formulată de P.A.A.E.

în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., a admis acțiunea formulată de reclamanta P.A.A.E. în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H.", a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, din cadrul Universității "S.H." și a susținerii și promovării examenului de licență, a admis în parte cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S. formulată de Universitatea "S.H." și în consecință a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta P.A.A.E., a respins restul pretențiilor formulate de Universitatea "S.H." prin cererea de chemare în garanție și a obligat pârâta Universitatea "S.H." la plata către reclamant a sumei de 4,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației Naționale criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 9 octombrie 2014, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a invocat necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În privința acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență. Obiectul litigiului în fața instanței de fond l-a constituit, în principal, obligarea unei universități la eliberarea unei diplome de licență, dar a fost chemat în judecată și M.E.C.T.S., pentru un capăt de cerere subsidiar.

Pârâta Universitatea "S.H." poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea "S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. În altă ordine de idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă), nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifesta prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului. În cauza de față, Universitatea "S.H." nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni, Universitatea "S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale. În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, pârâta fiind o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei revine, în primă instanță, tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal. De asemenea, trebuie precizat că dispozițiile art. 17 C. proc. civ. prevăd că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală. Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în majoritate, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 253 din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI