ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3027/2014

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1639 din

data de 29 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au

admis recursurile declarate de pârâții Municipiul București prin primar general

și Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a Municipiului București împotriva

Deciziei civile nr. 316/A din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă. A fost modificată, în parte, decizia, în sensul că au

fost admise apelurile pârâților Municipiul București prin primar general și

Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a Municipiului București împotriva sentinței

civile nr. 2096 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția a IIl-a

civilă, a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a respins capătul de

cerere privind constatarea ne valabilității titlului statului și înlăturarea

obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată. A respins recursul

declarat de reclamanta R.R.V. împotriva aceleiași decizii și a păstrat

celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta R.R.V.

La primul

termen de judecată stabilit pentru 05 noiembrie 2014, instanța din oficiu, a

supus dezbaterii excepția inadmîsibilității contestației în anulare, pe care

analizând-o cu prioritate în temeiul dispozițiilor art, 137 C. proc. civ., o

găsește incidența speței pentru următoarele considerente:

Art. 319 alin.

(2) teza a II-a C. proc. civ. prevede că împotriva hotărârilor irevocabile care

nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestația poate fi

introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință

de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

Față de aceste

dispozițiile legale, contesîatoarea avea posibilitatea de a formula contestația

în anulare în termen de un an de la data când hotărârea atacată a rămas

irevocabila, prin contestație în anulare înțelegându-se atât declararea

propriu-zisă a căii de atac, cât și motivarea acesteia.

Nu există nicio

dispoziție legală care să prevadă în mod distinct un termen de declarare a căii

extraordinare de atac a contestației în anulare și un termen de motivare a

acesteia.

De asemenea, nu

există nicio dispoziție legală care să permită aplicarea prin analogie a unor

prevederi legale referitoare la declararea sau motivarea altor căi de atac.

În ceea ce

privește calea extraordinară de atac a contestației în anulare formulată

împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de

executare silită, legiuitorul a prevăzut, practic, două termene în care

contestația poate fi introdusă. Un termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și un termen de cel mult un an

calculat de Ia data deciziei irevocabile.

În cauza de

față, contestatoarea a depus la registratura Înaltei Curți de Casație și

Justiție cererea privind contestația în anulare la data de 16 iunie 2014, deci

în termenul legal de un an, calculat de la data Deciziei nr. 1639 din 29 mai 2014,

fără a arăta motivele de faptei de drept ale acestei cereri, menționând că

motivele le va depune ulterior luării la cunoștință de decizia atacată. La

termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014 instanța a rămas în

pronunțare asupra contestației în anulare, nemotivată nici până la acest

termen.

Contestația în

anulare se privește ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Cale

extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare, reprezintă un

mijloc procedural eficient în a obține o noua judecată numai în cazul

săvârșirii unor importante neregularitâți procedurale, care încalcă dreptul la

apărare și nesocotesc principiul contradietorialității, care guvernează

procesul civil.

Potrivit art. 317

C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

numai pentru două motive expres și limitativ prevăzute șt anume: când procedura

de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită și

când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Desființarea

hotărârii judecătorești atacate prin acest mijloc procedural este posibilă însă

numai în aceste condiții, limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente

în speță, contestatorea ne întemeindu-și cererea pe nîciunul din aceste două

motive.

Solicitarea

contestatoarei nu poate fi încadrată nici în dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., care prevăd că, în ceea ce privește hotărârile instanțelor de recurs,

acestea mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare.

Cum prin

cererea dedusă judecății, contestatoarea nu a dezvoltat critici care sa se

încadreze în vreunul din motivele expres prevăzute de art. 317, 318 C. proc.

civ., ci a formulat calea de atac tară a invoca incidența vreunuia dintre

textele legale amintite, instanța nu poate exercita controlul judiciar în alte

limite decât dispuse de aceste prevederi, astfel încât contestația în anulare

nu poate fi primită.

În consecință,

pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge

contestația dedusă judecății.

Prin urmare,

singura cerere formulată în termenul legal este cea din data de 16 iunie 2014,

care se regăsește la fila 3 din dosar, care nu cuprinde motivele pentru care să

se dispună anularea Deciziei nr. 1639 din 29 mai 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, astfel încât, văzând

dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea R.R.V., ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.R.V.

împotriva Deciziei nr. 1639 din data de 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2014.