ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 03 mai 2013, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primarul general și primarul municipiului București, anularea Deciziei nr. 6427 din 26 martie 2013 și retrimiterea notificării autorității competente în vederea soluționării conform legii în subsidiar, a solicitat, anularea deciziei sus-menționate, recunoașterea dreptului dedus judecății și, în consecință, să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor prin echivalent, bunuri de aceeași natură și valoare sau echivalent valoric, să fie obligați pârâții la plata daunelor materiale și morale generate de lipsirea sa și a antecesorilor săi de folosirea bunului, până în momentul plății efective a despăgubirilor.

2. Hotărârea pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 86 din 21 ianuarie 2014, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins acțiunea ca nefondată. Prin încheierea din 8 aprilie 2014, același tribunal a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierile de ședință din 08 octombrie 2013, 03 decembrie 2013 și 14 ianuarie 2014, precum și în sentința nr, 86 din 21 ianuarie 2014. Cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 86 din 21 ianuarie 2014 a Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 644 din 06 mai 2014, pronunțată de aceiași instanță. 3 . Hotărârea pronunțată de curtea de apel Împotriva hotărârilor sus-menționate pronunțate de tribunal, reclamata a declarat apel, iar Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 382/A din 9 octombrie iunie 2014, a respins ca nefondat apelul.

4. Cererea de recurs Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 16 ianuarie 2014. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive. 5. Procedura derutată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Prin punctul de vedere la raport, recurenta reclamantă a susținut că recursul este admisibil și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 24 aprilie 2015, iară citarea părților. 6. Considerentele Înaltei Curți asupra reeursulului Analizând recursul în condițiile ari. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibUitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, înalta Curte reține următoarele: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 483 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apei în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit prevederilor art, 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului, fiind de competența curții de apel. Totodată, alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd că; „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Față de cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 382/A din 19 octombrie 2014 a Curții de Apel București nu este supusa, prin lege, cenzurii prin această cale de atac. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista In afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Pentru considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.M. prin mandatar S.L.M. împotriva Deciziei nr. 382/A din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2015.