ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

I. Obiectul cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 03 mai 2013, reclamanta S.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primarul general și primarul

municipiului București, anularea Deciziei nr. 6427 din 26 martie 2013 și

retrimiterea notificării autorității competente în vederea soluționării conform

legii în subsidiar, a solicitat, anularea deciziei sus-menționate,

recunoașterea dreptului dedus judecății și, în consecință, să fie obligați

pârâții la plata despăgubirilor prin echivalent, bunuri de aceeași natură și

valoare sau echivalent valoric, să fie obligați pârâții la plata daunelor

materiale și morale generate de lipsirea sa și a antecesorilor săi de folosirea

bunului, până în momentul plății efective a despăgubirilor.

pronunțată de tribunal

Prin

sentința nr. 86 din 21 ianuarie 2014, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă,

a respins acțiunea ca nefondată.

Prin

încheierea din 8 aprilie 2014, același tribunal a respins, ca neîntemeiată,

cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în

încheierile de ședință din 08

octombrie 2013, 03 decembrie 2013 și 14 ianuarie 2014, precum și în sentința

nr, 86 din 21 ianuarie 2014.

Cererea

de completare a dispozitivului sentinței nr. 86 din 21 ianuarie 2014 a Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia

nr. 644 din 06 mai 2014, pronunțată de aceiași instanță.

3

. Hotărârea pronunțată de curtea de

apel

Împotriva

hotărârilor sus-menționate pronunțate de tribunal, reclamata a declarat apel,

iar Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 382/A din

9 octombrie iunie 2014, a respins ca nefondat apelul.

de recurs

Împotriva acestei

din urmă decizii, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație la data de 16 ianuarie 2014.

În temeiul art.

493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul

nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

derutată în recurs

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost

analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Prin punctul

de vedere la raport, recurenta reclamantă a susținut că recursul este admisibil

și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 24 aprilie 2015,

iară citarea părților.

6.

Considerentele Înaltei Curți asupra reeursulului

Analizând

recursul în condițiile ari. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția

de inadmisibUitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, înalta Curte

reține următoarele:

În drept,

potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din

C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit

art. 483 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului,

hotărârile date de instanțele de apei în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit

prevederilor art, 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea

tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției

motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este

supusă recursului, fiind de competența curții de apel.

Totodată,

alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30

mai 2012, prevăd că; „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de

câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă

instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă

recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz,

legea specială folosește o altă expresie similară."

Față de

cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 382/A din 19 octombrie 2014 a

Curții de Apel București nu este supusa, prin lege, cenzurii prin această cale

de atac.

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta.

Din

interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate

fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte

cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista In afara

legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de

prevederile art. 129 din Constituție.

Pentru

considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.M. prin mandatar S.L.M.

împotriva Deciziei nr. 382/A din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 24 aprilie 2015.