ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2553/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

precizată și completată, reclamantul T.A., prin mandatar T.M., le-a chemat în

judecată pe pârâtele Ș.I., B.I. și SC G. SRL, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la reconstruirea scării

secundare a imobilului situat în Vișeu de Sus, strada 22 Decembrie, pe vechiul

amplasament, cu aceeași structură, în caz contrar să fie autorizat să facă el

această lucrare pe cheltuiala pârâtelor.

Prin sentința civilă

2797 din 19 decembrie 2006, Judecătoria Vișeu de Sus și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția comercială.

Tribunalul Maramureș,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1029 din 3 aprilie 2007, a admis acțiunea precizată formulată de

reclamantul T.A. și a dispus obligarea pârâtelor la reconstituirea scării

secundare a imobilului situat în Vișeu, str. 22 Decembrie, pe vechiul

amplasament și cu aceeași structură. Pârâții au mai fost obligați la plata în

solidar, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3020

RON.

Prin decizia civilă nr.

156 din 5 iulie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâtele Ș.I., B.I. și SC G.

SRL Vișeu de Sus împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a anulat-o și

a trimis cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Vișeu de Sus.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel a reținut că cererea de chemare în judecată

urmărește reglementarea unor raporturi juridice desprinse din dreptul de

proprietate aparținând părților în privința celor două imobile și se

circumscriu sferei actelor de administrare ce pot fi îndeplinite de către un

proprietar cu privire la bunul proprietatea sa.

A mai reținut și că

atât pentru reclamant, cât și pentru pârâte, drepturile invocate privesc

utilizarea efectivă a imobilelor, indiferent de destinația stabilită de către

proprietar construcției deținute în proprietatea sa.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul T.A., susținând că se încearcă

tergiversarea cauzei prin susținerile inconsecvente și contradictorii ale

pârâtelor privind competența de soluționare a cauzei, precum și prin inducerea

în eroare a instanțelor; drept urmare, recurentul solicită admiterea

recursului, stabilirea naturii litigiului și obligarea pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție

corectă, stabilind că litigiul nu este de natură comercială, ci civilă și,

anulând sentința tribunalului, a trimis cauza spre competentă soluționare la

Judecătoria Vișeu de Sus.

S-a apreciat judicios

că chiar dacă imobilele aparținând reclamantului și, respectiv, persoanei

juridice sunt utilizate în scopul desfășurării unei activități comerciale,

reglementarea accesului în cele două imobile depășește natura comercială a

obligațiunilor unui comerciant, în sensul dispozițiilor art. 4 C. com. și se

impune verificarea titlurilor deținute, a dreptului de acces invocat și a

dreptului de servitute, care nu au legătură cu faptul că una dintre pârâte este

o persoană juridică, comerciant și nici cu activitatea comercială desfășurată

în imobile.

Drept urmare,

reținându-se că soluția pronunțată de curtea de apel este legală, va fi

menținută și se va respinge ca nefondat recursul reclamantului, acesta

neformulând nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la

desființarea deciziei curții de apel.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat la

plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC G. SRL

VIȘEU DE SUS.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.A. prin mandatar T.M. împotriva deciziei civile nr. 156

din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC G. SRL VIȘEU DE SUS.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2008.