ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2553/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată și completată, reclamantul T.A., prin mandatar T.M., le-a chemat în judecată pe pârâtele Ș.I., B.I. și SC G. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la reconstruirea scării secundare a imobilului situat în Vișeu de Sus, strada 22 Decembrie, pe vechiul amplasament, cu aceeași structură, în caz contrar să fie autorizat să facă el această lucrare pe cheltuiala pârâtelor. Prin sentința civilă 2797 din 19 decembrie 2006, Judecătoria Vișeu de Sus și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția comercială.

Tribunalul Maramureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1029 din 3 aprilie 2007, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul T.A. și a dispus obligarea pârâtelor la reconstituirea scării secundare a imobilului situat în Vișeu, str. 22 Decembrie, pe vechiul amplasament și cu aceeași structură. Pârâții au mai fost obligați la plata în solidar, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3020 RON. Prin decizia civilă nr. 156 din 5 iulie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâtele Ș.I., B.I. și SC G. SRL Vișeu de Sus împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Vișeu de Sus.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că cererea de chemare în judecată urmărește reglementarea unor raporturi juridice desprinse din dreptul de proprietate aparținând părților în privința celor două imobile și se circumscriu sferei actelor de administrare ce pot fi îndeplinite de către un proprietar cu privire la bunul proprietatea sa. A mai reținut și că atât pentru reclamant, cât și pentru pârâte, drepturile invocate privesc utilizarea efectivă a imobilelor, indiferent de destinația stabilită de către proprietar construcției deținute în proprietatea sa.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.A., susținând că se încearcă tergiversarea cauzei prin susținerile inconsecvente și contradictorii ale pârâtelor privind competența de soluționare a cauzei, precum și prin inducerea în eroare a instanțelor; drept urmare, recurentul solicită admiterea recursului, stabilirea naturii litigiului și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție corectă, stabilind că litigiul nu este de natură comercială, ci civilă și, anulând sentința tribunalului, a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeu de Sus.

S-a apreciat judicios că chiar dacă imobilele aparținând reclamantului și, respectiv, persoanei juridice sunt utilizate în scopul desfășurării unei activități comerciale, reglementarea accesului în cele două imobile depășește natura comercială a obligațiunilor unui comerciant, în sensul dispozițiilor art. 4 C. com. și se impune verificarea titlurilor deținute, a dreptului de acces invocat și a dreptului de servitute, care nu au legătură cu faptul că una dintre pârâte este o persoană juridică, comerciant și nici cu activitatea comercială desfășurată în imobile. Drept urmare, reținându-se că soluția pronunțată de curtea de apel este legală, va fi menținută și se va respinge ca nefondat recursul reclamantului, acesta neformulând nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., să conducă la desființarea deciziei curții de apel. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC G. SRL

VIȘEU DE SUS.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.A. prin mandatar T.M. împotriva deciziei civile nr. 156 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC G. SRL VIȘEU DE SUS. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.