ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1699/2015

Asupra conflictului

negativ de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Focșani la data de 18 iunie 2014 sub nr. 7307/231/2014, reclamanta

SC R.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.G.L. SRL a solicitat obligarea pârâtei

la plata sumei de 469,815 euro sau echivalentul în RON la data plății, reprezentând

debit restant, rezultat din factura fiscală din 30 aprilie 2014, precum și la plata

dobânzii de referință practicate de Banca Națională a României la data de 5 mai

2014 până la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1516 și urm. și art. 113 alin. (1)

pct. 6 C. proc. civ.

Pe timpul procedurilor

prevăzute la art. 201 C. proc. civ., pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința

civilă nr. 542 din 2 martie 2015, Judecătoria Focșani a respins solicitarea reclamantei

de decădere a pârâtei conf. art. 208 Noul C. proc. civ., ca neîntemeiată, a admis

excepția vizând necompetența teritorială și a declinat competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În motivarea acestei

sentințe, instanța a reținut că între părți au existat relații comerciale în baza

comenzii telefonice de transport T1 din 29 aprilie 2014 și ulterior T2 din 29

aprilie 2014, comenzi care stipulează în final faptul că, litigiul care nu poate

fi soluționat pe cale amiabilă va fi de competența organului de jurisdicție de pe

raza teritorială a companiei A.G.L., respective sectorul 5 București.

S-au avut în vedere

și prevederile art. 107 C. proc. civ. care stabilesc competența generală, respectiv

instanța de la sediul petentului, iar în speță e tot Judecătoria sector 5 București,

iar prevederile art. 113 invocate de reclamantă vizează competența alternativă dar

prioritate are regula generală.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 26 martie 2015, sub nr.

7307/231/2014.

La termenul de

judecată din 7 mai 2015, instanța a pus în discuția părților legal citate excepția

de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, invocată de reclamantă.

Prin sentința

civilă nr. 3462 din 7 mai 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București

în Dosarul nr. 7307/231/2014, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

sectorului 5 București, s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Focșani, competența

soluționării acțiunii formulate de reclamantă SC R.E. SRL, în contradictoriu cu

pârâta SC A.G.L. SRL.

S-a constatat

ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului 5 București și

Judecătoria Focșani.

S-a suspendat

judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de

Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., necompetență este de ordine publică

sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenței

generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, ale încălcării

competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad,

precum și ale încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de

competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în toate

celelalte cazuri necompetență fiind de ordine privată.

Totodată, prin

art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a fost prevăzută în mod expres obligativitatea

judecătorului de a verifica și de a stabili la primul termen de judecată la care

părțile sunt legal citate în fața primei instanțe să verifice și să stabilească

dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece

pricina, însă prin art. 130 C. proc. civ. a fost limitată posibilitatea judecătorului

de a invoca din oficiu necompetență, cea de ordine privată fiindu-i exclusă în totalitate,

pârâtul fiind singurul căruia i-a fost prevăzută o astfel de vocație prin întâmpinare

sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată

la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în caz contrar, fiind

prevăzută în persoana acestuia sancțiunea decăderii, conform art. 208 alin. (2)

C. proc. civ. („Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea

pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor

de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel").

În cauză, competența

de judecată este de ordine privată, reclamanta fiind aceea care a înțeles să se

prevaleze, în acest sens, de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

(„în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 6.

instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un

contract de transport;").

În cauză, așa

cum s-a arătat, pe timpul procedurilor prevăzute la art. 201 C. proc. civ., pârâta,

legal citată, nu a formulat întâmpinare, mai mult, nici la primul termen de judecată

stabilit în cauză pentru data de 12 ianuarie 2015 nu a formulat o astfel de întâmpinare,

astfel că invocarea excepției de necompetență teritorială, ulterior, la data de

2 martie 2015, trebuia să atragă în persoana pârâtei sancțiunea decăderii, în condițiile

dispozițiilor amintite ale art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C.

proc. civ. Apoi, instanța a observat că, în realitate, prin dispoziția de citare,

la primul termen de judecată, a pârâtei „cu mențiunea de a-și formula un punct de

vedere pe excepția de necompetență teritorială, raportat la cele două convenții

depuse la dosarul cauzei", Judecătoria Focșani a invocat, din oficiu, excepția

necompetenței teritoriale, conduită procedurală prohibită prin dispozițiile amintite

ale art. 130 C. proc. civ.

Prin urmare, având

în vedere temeiurile de fapt și de drept prezentate, instanța a apreciat că, în

mod greșit, Judecătoria Focșani a respins solicitarea reclamantei de decădere a

pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, respectiv că

a invocat din oficiu și, apoi, că a admis excepția necompetenței teritoriale, situație

față de care a apreciat ca întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

sectorului 5 București, invocată de reclamantă și, admițând-o, a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei Judecătoriei Focșani.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,

va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Focșani

competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În prezentul litigiu,

competența de judecată este de ordine privată, reclamanta fiind aceea care a înțeles

să se prevaleze, în acest sens, de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. ce vizează competența alternativă („în afară de instanțele prevăzute la

art. 107-112, mai sunt competente: (...) 6. instanța locului de plecare sau de sosire,

pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport").

Conform art. 130

alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competență teritorială,

în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată (relativă)

poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea

nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile

sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, instanța

nu poate să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât potrivit

art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetență în această situație este de ordine

privată și nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că

dacă necompetență nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță

necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

Verificarea depunerii

în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispozițiile art. 208

C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile

în care legea prevede în mod expres altfel. Consecința nedepunerii întâmpinării

în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune

probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, decât legea prevede

altfel.

În speță, formularea

și depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina

pârâtului această obligație, iar nedepunerea întâmpinării în termenul legal (nici

pe timpul procedurilor prevăzute la art. 201 C. proc. civ. și nici la primul termen

de judecată din 12 ianuarie 2015), ci ulterior la data de 2 martie 2015, trebuia

să atragă decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale,

în condițiile dispozițiilor art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C.

proc. civ.

Mai mult, prin

dispoziția de citare a pârâtei, pentru primul termen de judecată, s-a pus în vedere

acesteia să-și formuleze un punct de vedere pe excepția necompetenței teritoriale,

raportat la cele două convenții depuse la dosarul cauzei, ceea ce duce la concluzia

că Judecătoria Focșani a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale,

încălcând astfel dispozițiile art. 130 C. proc. civ.

Prin urmare, Judecătoria

Focșani a respins în mod greșit solicitarea reclamantei de decădere a pârâtei din

dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile în care întâmpinarea

nu a fost formulată în termenul legal, și a invocat din oficiu, iar ulterior a admis

această excepție, deși în aceste condiții era obligată să se declare competentă

absolut să soluționeze pricina la primul termen de judecată.

În consecință,

în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C.

proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența

de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC R. SRL în favoarea Judecătoriei

Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.