ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2015

Asupra conflictului

negativ de competență;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara sub nr. 10996/325/2014 la data de 2 aprilie 2014,

reclamanta SC RMB C.A. Timișoara SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea

pe care o va pronunța, să oblige pârâta CCCF D.P. Timișoara SRL la plata sumei

de 7.768,31 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise, la plata

penalităților de întârziere aplicate debitului principal, precum și la plata

contravalorii cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 1270, art. 1516, art. 1523 alin. (2) lit. d), art.

1535 C. civ., art. 1028, art. 453 alin. (1), art. 1031 alin. (1), art. 411

alin. (1) pct. 2 teza a II-a din NCPC, art. 155 alin. (28) din C. fiscal.

I. Prin Sentința

civilă nr. 7068 din 27 mai 2014, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, a

admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2

București, reținând aplicarea dispozițiilor art. 1027 și art. 107 din NCPC,

întrucât sediul pârâtei se află în București.

II. Judecătoria

Sectorului 2 București, secția civilă prin Sentința civilă nr. 12717 din 20

ianuarie 2014 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de

reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Timișoara.

În temeiul art. 133

pct. 2 și art. 134 C. proc. civ. instanța, constatând existența conflictului

negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că cererea reclamantei este de valoare

redusă, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 1027, art. 116 și

art. 109 din NCPC, întrucât în raza Judecătoriei Timișoara există un punct de

lucru, dezmembrământ fără personalitate juridică al pârâtei, că pretențiile

reclamantei se întemeiază pe contractele de reparații încheiate de

reprezentantul punctului de lucru al pârâtei din Timișoara pentru

autovehiculele deținute și înmatriculate în Timiș și că obligația de plată a

prețului lucrărilor trebuia executată tot în Timișoara la sediul reclamantei

creditoare, prin punctul de lucru al pârâtei din Timișoara.

III. Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea

nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Timișoara competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru

următoarele considerente:

Instanța a reținut că

obiectul prezentului litigiu, îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanta SC

RMB C.A. Timișoara SRL prin care a solicitat obligarea pârâtei CCCF D.P.

Timișoara SRL la plata sumei de 7.768,31 RON, reprezentând contravaloarea

facturilor fiscale emise și a penalităților de întârziere aplicate debitului

principal.

Potrivit art. 1027 alin.

(1) din NCPC competența de a soluționa cererea de valoare redusă în primă

instanță aparține judecătoriei, iar conform alin. (2) din același articol,

competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula generală în

materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din NCPC, care

prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede

altfel".

Conform art. 113

alin. (1) pct. 3 NCPC, în afară de instanța în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în

cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui

contract, iar art. 116 din NCPC dispune că reclamantul este cel care are

alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cazul cererilor de

valoare redusă competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine

publică, ci este una relativă, de ordine privată.

Este de reținut că,

în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține

reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial,

opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii

s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În speță, opțiunea

reclamantei SC RMB C.A. Timișoara SRL a fost în sensul soluționării cauzei de

Judecătoria Timișoara, avându-se în vedere că pretențiile sale se întemeiază pe

contractele de reparații încheiate de reprezentantul punctului de lucru al

pârâtei din Timișoara, reparații efectuate la autovehiculele deținute și

înmatriculate în Timiș și că locul executării obligației de plată a prețului

lucrărilor era tot în Timișoara la sediul reclamantei creditoare, prin punctul

de lucru al pârâtei din Timișoara, opțiune susținută de prevederile art. 116

din NCPC.

În consecință, în

raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din

NCPC, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de reclamanta SC RMB C.A. Timișoara SRL în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - LM