ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2015

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 10996/325/2014 la data de 2 aprilie 2014, reclamanta SC RMB C.A. Timișoara SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta CCCF D.P. Timișoara SRL la plata sumei de 7.768,31 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise, la plata penalităților de întârziere aplicate debitului principal, precum și la plata contravalorii cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1516, art. 1523 alin. (2) lit. d), art. 1535 C. civ., art. 1028, art. 453 alin. (1), art. 1031 alin. (1), art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din NCPC, art. 155 alin. (28) din C. fiscal.

I. Prin Sentința civilă nr. 7068 din 27 mai 2014, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând aplicarea dispozițiilor art. 1027 și art. 107 din NCPC, întrucât sediul pârâtei se află în București. II. Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă prin Sentința civilă nr. 12717 din 20 ianuarie 2014 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. În temeiul art. 133 pct. 2 și art. 134 C. proc. civ. instanța, constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că cererea reclamantei este de valoare redusă, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 1027, art. 116 și art. 109 din NCPC, întrucât în raza Judecătoriei Timișoara există un punct de lucru, dezmembrământ fără personalitate juridică al pârâtei, că pretențiile reclamantei se întemeiază pe contractele de reparații încheiate de reprezentantul punctului de lucru al pârâtei din Timișoara pentru autovehiculele deținute și înmatriculate în Timiș și că obligația de plată a prețului lucrărilor trebuia executată tot în Timișoara la sediul reclamantei creditoare, prin punctul de lucru al pârâtei din Timișoara. III. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Timișoara competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu, îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanta SC RMB C.A. Timișoara SRL prin care a solicitat obligarea pârâtei CCCF D.P. Timișoara SRL la plata sumei de 7.768,31 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și a penalităților de întârziere aplicate debitului principal. Potrivit art. 1027 alin. (1) din NCPC competența de a soluționa cererea de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar conform alin. (2) din același articol, competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din NCPC, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, iar art. 116 din NCPC dispune că reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cazul cererilor de valoare redusă competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci este una relativă, de ordine privată. Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective. În speță, opțiunea reclamantei SC RMB C.A.

Timișoara SRL a fost în sensul soluționării cauzei de Judecătoria Timișoara, avându-se în vedere că pretențiile sale se întemeiază pe contractele de reparații încheiate de reprezentantul punctului de lucru al pârâtei din Timișoara, reparații efectuate la autovehiculele deținute și înmatriculate în Timiș și că locul executării obligației de plată a prețului lucrărilor era tot în Timișoara la sediul reclamantei creditoare, prin punctul de lucru al pârâtei din Timișoara, opțiune susținută de prevederile art. 116 din NCPC. În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din NCPC, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC RMB C.A.

Timișoara SRL în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015. Procesat de GGC - LM