ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2120/2019

HOTĂRÂRE

19.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2120/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2019 la 22 martie 2019, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L. solicitând, pe calea ordonanței de plată, obligarea debitoarei la plata sumei de 5.117 RON, reprezentând debit conform facturilor, la plata dobânzii legale și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1014-1025 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2581 din 6 mai 2019, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit condițiilor generale contractuale acceptate între părți, s-a stabilit competența instanțelor din Timișoara pentru soluționarea oricărui litigiu decurgând din sau în legătură cu comanda, fiind incidente dispozițiile art. 126, art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) C. proc. civ., iar cauza trimisă spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 28 august 2019 sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 11286 din 24 septembrie 2019, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că alegerea competenței teritoriale în baza unei clauze atributive de competență, prevăzută de art. 126 C. proc. civ., este una de ordine privată și care poate fi invocată exclusiv de către pârât, prin modalitățile și termenele prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu și de către instanță din oficiu.

Totodată, neinvocarea în termen a necompetenței de către pârât duce la decăderea din dreptul contestării sale, astfel încât competența aleasă de către reclamant devine una definitivă, motiv pentru care în cauză competența de soluționare revine Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 3 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii deduse judecății constă în cererea privind ordonanța de plată, procedură specială reglementată de C. proc. civ., la art. 1013 - 1025.

Dispozițiile art. 1015 C. proc. civ. stabilesc competența de soluționare a cererii de ordonanță de plată în considerarea instanței care ar fi avut căderea de a soluționa fondul cauzei în primă instanță. Potrivit art. 126 C. proc. civ., acordul părților poate interveni pentru a se determina competența teritorială a unei instanțe. În cazul în care competența a fost aleasă în favoarea pârâtului, acesta poate renunța la beneficiul său, după cum dacă alegerea a fost făcută în interesul reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acțiunea la instanța aleasă prin convenție sau la orice altă instanță competentă potrivit legii.

Necompetența teritorială de ordine publică putea fi invocată atât de părți, indiferent de poziția procesuală, cât și de instanță, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce necompetența de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, dacă debitorul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța era obligată să procedeze la judecarea cauzei.

De altfel, prima instanță sesizată, Judecătoria Sectorului 1 București, și-a declarat competența de soluționare a cauzei prin încheierea din 19 aprilie 2019, fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) din C. proc. civ. privind trecerea la judecarea cauzei.

În consecință, invocarea și soluționarea ulterioară la 6 mai 2019 a excepției de necompetență teritorială de ordine privată din oficiu, fără a se pune în dezbaterea părților, după rămânerea în pronunțare, cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Sectorului 1 București, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.

Prin alegerea exprimată de creditoare la momentul promovării acțiunii, coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către debitor, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.