ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1208/2015

HOTĂRÂRE

30.04.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1208/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1208/2015

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/300/2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata sumei de 5.096,80 RON cu titlu de contravaloare servicii și a penalităților de întârziere de 0,1% din debitul restant, de la data scadenței până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 13651 din 8 decembrie 2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reținând, în esență, că în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâții.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 1851 din data de 20 februarie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.

În argumentarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la Judecătoria Sector 2 București, respectiv instanța aleasă de părți prin Contractul nr. x din 16 decembrie 2009, astfel că această instanță a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata unei sume de bani ce derivă dintr-un contract de prestări servicii medicale.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

Instanța reține că reclamanta și-a întemeiat pretențiile împotriva pârâților pe baza Contractului de calificare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stern, nr. x din 16 decembrie 2009.

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

Potrivit art. 126 C. proc. civ. părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Așa cum rezultă din art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire, iar orice convenție contrară este considerată nescrisă.

Din coroborarea acestui articol cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, deci competența teritorială are un caracter absolut.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către reclamantă, instanța apreciază că pârâții au calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.

În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâții.

Așa cum rezultă din cererea formulată, pârâții au domiciliul stabilit anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată în municipiul Cluj-Napoca, județ Cluj, iar părțile nu au ales competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București ulterior nașterii dreptului la despăgubire.

Nu poate fi reținută susținerea Judecătoriei Cluj-Napoca în sensul că pârâții și-ar fi exprimat acordul privind competența prin clauza prevăzută în art. 14.5 din contract, întrucât prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. menționează expres că această alegere se poate realiza numai după nașterea dreptului la despăgubiri și este evident ca acest drept nu s-a născut la momentul semnării contractului în care este inserată clauza atributivă de competență.

Astfel încât, instanța constată nescrisă clauza prevăzută în art. 14.5 din contract față de prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., alegerea de jurisdicție având loc anterior nașterii dreptului la despăgubire.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.