ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2015

HOTĂRÂRE

13.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 514/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/183/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând, în temeiul art. 14 și art. 2043 și urm. C. civ., obligarea acesteia la plata sumei de 5.981 RON și a dobânzii legale aferente, sumă pretinsă în baza contractului de comision încheiat de părți.

Prin sentința civilă nr. 8362 din 31 mai 2013, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, reținând că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ. conform cărora „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului”. Or, pârâta are domiciliul în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr. 18693 din 21 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că din eroare Judecătoria Iași a declinat competența soluționării cauzei către Judecătoria sectorului 2 București, în condițiile în care reținuse că sediul pârâtei se află în București, sectorul 1.

Prin decizia nr. 17032 din 10 octombrie 2014, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași reținând că, față de dispozițiile art. 159

alin. (2) și (3) C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a depus întâmpinarea prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași cel mai târziu cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, în condițiile art. 114

alin. (2) C. proc. civ., iar la prima zi de înfățișare instanța nu și-a verificat competența, la termenul din 31 mai 2013 Judecătoria Iași nu mai era îndreptățită să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe.

În raport de dispozițiile art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale, pentru situația în care pârât este o persoană juridică, este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face la instanța sediului ei principal.

Regula înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță.

În speță, se constată că părțile au stabilit la art. 13 din contractul de comision încheiat de ele că orice litigiu se va soluționa pe cale amiabilă în maxim 30 de zile, în caz contrar cauza urmând să fie dedusă spre judecată instanței competente în materie din municipiul București.

Totodată, se constată că, deși ne aflăm în prezența unei clauze atributive de competență, în speță, domiciliul pârâtei fiind în sectorul 1, București, ambele criterii de determinare a competenței, respectiv cel prevăzut de art. 7 alin. (1) C. proc. civ. și cel stabilit prin clauza atributivă de competență atrag competența Judecătoriei sectorului 1 București în soluționarea cauzei.

Astfel, este adevărat că, în cauză, sunt aplicabile normele de ordine privată, prevăzute de C. proc. civ. (art. 5-12), a căror încălcare putea fi invocată, exclusiv de către pârât, prin întâmpinare și că potrivit art. 114

alin. (2) C. proc. civ., întâmpinarea trebuie depusă cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, iar pârâta nu a depus întâmpinarea în termenul sus-menționat.

Cu toate acestea, trebuie subliniat însă și că Judecătoria sectorului 1 București, dispunând din oficiu asupra excepției necompetenței teritoriale, a procedat cu încălcarea prevederilor legale anterior menționate.

Totodată, se reține că Judecătoria sectorului 1 București, în motivarea declinării competenței teritoriale a soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, nu a indicat niciun argument sau text de lege care să înlăture competența sa și să o atragă pe aceea a instanței de trimitere, ci comportându-se ca o veritabilă instanță de control judiciar, a cenzurat hotărârea Judecătoriei Iași, deși aceasta era irevocabilă.

Astfel, cum în cauză, niciuna dintre normele legale incidente nu atrag competența teritorială a Judecătoriei Iași, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.