ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5

ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 1445/97/2010, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pe rol fiind verificarea

din oficiu a măsurii arestului preventiv luată față de inculpații C.S., B.I.A.,

C.S.A., T.A.F., C.O., D.V., L.L., S.D.G., P.C., B.V., B.H.I., B.A., Șt.I.R.,

T.M.N. și B.D.P., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de Legea nr. 39/2003 și altele, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin.

(3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților: C.O., T.A.F.,

L.L., P.C., B.H.I., B.D.P., toți deținuți în Penitenciarul Aiud.

Prin

aceeași încheiere, în baza art. 3002 raportat la art. 139 alin. (1) C. proc.

pen. și la art. 1451 C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive

luate față de inculpații:

- C.S.

- B.I.A.

- C.S.A.

- D.V.

(FOST L.)

- S.D.G.

- B.V.

- BACRĂU

AUREL

-

Șt.I.R.

-

T.M.N., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Pe

durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să

respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. (11)

raportat la art. 1451 alin. (2) C. proc. pen.:

a) să se

prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se

prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului

de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu

își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus

măsura;

d) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza

art. 145 alin. (22) C. proc. pen., raportat la art. 1451 alin. (2) C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a

măsurii sau obligațiilor menționate mai sus, se poate lua față de ei măsura

arestării preventive.

A fost

desemnată Poliția orașului Simeria cu supravegherea obligațiilor impuse

inculpatului C.S., Poliția municipiului Orăștie cu supravegherea obligațiilor

impuse inculpaților C.S.A., Șt.l.R. și T.M.N., Poliția municipiului Deva cu

supravegherea obligațiilor impuse inculpatului D.V. și Poliția orașului Geoagiu

cu supravegherea obligațiilor impuse inculpaților B.l.A., S.D.G., B.V. și B.A.

S-a

dispus punerea în libertate a inculpaților C.S., B.l.A., C.S.A., D.V., S.D.G.,

B.V., B.A., Șt.l.R. și T.M.N. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă

nr. 1, 3, 4, 10, 13, 15, 20, 23 și 24 din 13 ianuarie 2010 emise de Tribunalul

Alba în dosarul nr. 257/107/2010, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă

cauză.

Pentru a

dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în cazul inculpaților

C.O., T.A.F., L.L., P.C., B.H.l. și B.D.P. subzistă toate temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii preventive, iar lăsarea lor în libertate prezintă în

continuare un pericol concret pentru ordinea publică, care, raportat la natura

și gravitatea acuzațiilor, precum și la situația personală a fiecăruia, nu s-a

diminuat prin trecerea timpului, fiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute

de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în baza art. 3002 raportat la art. 160b

alin. (3) C. proc. pen.

În ceea

ce-i privește pe inculpații C.S., B.I.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A.,

Șt.I.R. și T.M.N., s-a reținut că în acest moment procesual este justificată

luarea unei măsuri alternative detenției provizorii, față de situația

particulară a fiecărui inculpat menționat mai sus, în lipsa unor date concrete

din care să rezulte riscul de sustragere de la proces, precum și față de

diminuarea, prin trecerea timpului, a pericolului concret pentru ordinea

publică și a riscului de obstrucționare a justiției prin raportare la

acuzațiile concrete aduse fiecăruia.

În

termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia a declarat recurs împotriva

încheierii menționate, apreciind încheierea atacată ca fiind nelegală și

netemeinică, raportat la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive

a inculpaților C.S., B.I.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.I.R., T.M.N.

În

această ordine de idei, s-a susținut că la momentul procesual actual, subzistă

toate motivele care au condus la adoptarea și ulterior la prelungirea și

menținerea măsurii arestării preventive a acestor inculpați.

Totodată,

s-a apreciat că nu se poate vorbi de o depășire a termenului rezonabil al

acestei măsuri, termen rezonabil care este apreciat ca atare raportat la

fiecare cauză în parte, câtă vreme în speță, ne aflăm în situația unui dosar

complex, cu un număr mare de persoane implicate (83 de inculpați, părți

vătămate), în care autoritățile judiciare au depus diligențe pentru soluționarea

cu celeritate, astfel că o perioada de arestare preventivă de 2 ani reprezintă

în această cauză o durata rezonabilă în accepțiunea art. 5 din C.E.D.O.

Sub

aspectul circumstanțelor personale ale fiecăruia dintre cei nouă inculpați în

parte, atât prin prisma participației și contribuției la săvârșirea faptelor

deduse judecății, dar și a antecedentelor penale pe care le posedă aceștia,

s-au susținut următoarele:

-

inculpatul C.S. a fost unul dintre liderii grupării infracționale cu a cărei

judecată a fost sesizată instanța, derulând o vastă activitate ilicită penală,

cu elemente de extraneitate;

-

inculpații C.S.A., Șt.I.R., T.M.N., B.A., S.D.G. sunt cu toții recidiviști,

reținându-se că au avut contribuții importante la comiterea infracțiunilor

pentru care au fost trimiși în judecată, activitatea lor infracțională

extinzându-se pe perioade mari de timp și în dauna mai multor victime;

-

inculpații D.V., B.V., B.I.A. sunt cu excepția ultimului, persoane care sunt

cunoscute cu antecedente penale, denotând un pericol crescut de reluare a

activității infracționale.

În

concluzie, în raport de argumentele susținute s-a solicitat admiterea

recursului parchetului și menținerea în detenție preventivă a celor 9 inculpați

față de care s-a dispus adoptarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara.

Recursul

declarat de Ministerul Public este fondat pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Potrivit

art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni

pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului

penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se

poate lua față de acesta una din masurile preventive, lit. d) a acestui articol

prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148

alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată

dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există date că

inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea

adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin

distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, există

date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă

o înțelegere frauduloasă cu aceasta și inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publica.

Cu

referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 5

ianuarie 2012, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de

inculpații C.S., B.I.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.I.R. și T.M.N. cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, constatând că în acest

moment procesual este justificată luarea unei măsuri alternative detenției

provizorii, față de situația particulară a fiecărui inculpat menționat mai sus,

în lipsa unor date concrete din care să rezulte riscul de sustragere de Ia

proces, precum și față de diminuarea, prin trecerea timpului, a pericolului

concret pentru ordinea publică și a riscului de obstrucționare a justiției prin

raportare Ia acuzațiile concrete aduse fiecăruia.

În

raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr.

42 din 2 martie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat, printre

alții pe inculpații din prezenta cauză la pedepse rezultante după cum urmează:

- C.S. -

8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

a) teza 1 și lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, proxenetism în formă

continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale), trafic de persoane, prevăzută de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instigare Ia fals material

în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 288

alin. (1) C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o

persoană ce nu are permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- B.l.A.

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup

infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2

lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C.

pen., proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), trafic de

minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

- C.S.A.

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

a) teza 1 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art.

8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 din Legea nr.

39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- D.V.

(fost L.) - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire

grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea

nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., proxenetism în formă continuată, prevăzută de

art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4

acte materiale), trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001.

- S.D.G.

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup

infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr.

39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- B.V. –

6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup

infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr.

39/2003 și art. 323 C. pen., trafic de minori în formă continuată, prevăzută de

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (2 acte materiale), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

- B.A. –

4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup

infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr.

39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

-

Șt.l.R. - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire

grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și b, pct. 9 și 12 din Legea nr.

39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- T.M.N.

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup

infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr.

39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Față de

cele arătate, Înalta Curte constată ca deși hotărârea de condamnare a

inculpaților C.S., B.l.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.l.R. și T.M.N.,

pronunțată pe fond de Tribunalul Hunedoara nu are caracter definitiv, în

prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice

continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile art. 5 paragraful 1

lit. a) din C.E.D.O.

Totodată,

se mai au în vedere aspecte ce privesc recrudescența acestui gen de fapte,

starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Nu în

ultimul rând, se apreciază că există suficiente argumente care să justifice

menținerea în detenție provizorie a celor nouă inculpați față de care s-a

dispus adoptarea măsurii preventive de a nu părăsi țara, rațiuni plauzibile

care țin de gradul de pericol social concret al faptelor de care sunt acuzați

inculpații, de caracterul transfrontalier al activităților infracționale, de

împrejurările în care s-au comis aceste fapte, de numărul mare al persoanelor

acuzate, de complexitatea cauzei și de faptul că există pericolul concret ca

lăsați în libertate și lipsiți de mijloace de subzistență, inculpații să

continue activitatea de racolare, îndemnare și tragerea de foloase materiale

din practicarea prostituției, precum și din considerente care țin de buna

derulare pe viitor a procedurilor în cauză, asupra acestor inculpați planând

acuzații grave cu consecința prevalenței interesului general al societății față

de cel particular al inculpaților și neexistând un risc real și concret de

depășire a termenului rezonabil al măsurii, în condițiile de complexitate a

cauzei și prin raportare la cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță

acestora.

În

această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul

pentru ordinea publică, acesta este actual și efectiv, la evaluarea lui

avându-se in vedere și datele personale ale inculpaților, astfel:

-

inculpatul C.S. a fost unul dintre liderii grupării infracționale cu a cărei

judecată a fost sesizată instanța, derulând o vastă activitate ilicită penală,

ale cărei începuturi se plasează în cursul anului 2006 și care a continuat până

în anul 2009, cu elemente de extraneitate, acesta plasând victime pe piața de

profil din Italia; chiar dacă acesta nu este cunoscut cu antecedente penale,

având în considerare cuantumul de 8 ani închisoare al pedepsei aplicate de

prima instanță, natura și multitudinea infracțiunilor de care este acuzat,

poziția procesuală nesinceră de nerecunoaștere a acuzațiilor aduse, care a fost

păstrată până la 5 ianuarie 2012, când inculpatul a declarat că solicită

instanței de apel aplicarea procedurii simplificate instituite de dispozițiile

art. 3201 C. proc. pen., împrejurarea că mijloacele de subzistență proprii le-a

obținut în modalitatea infracțională mai sus menționată, conduc la concluzia că

există un risc sporit că acesta ar putea recurge la comiterea de infracțiuni de

același gen;

-

inculpații C.S.A., Șt.I.R., T.M.N., B.A., S.D.G. sunt cu toții recidiviști, iar

prin prisma celor imputate în cauza de față se reține că au avut contribuții

importante la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată,

activitatea lor infracțională extinzându-se pe perioade mari de timp și în

dauna mai multor victime, și în cazul acestora constatându-se că sursa de venit

a constituit-o activitatea infracțională pentru care instanța le-a aplicat

pedepse de 4, 5 sau 6 ani închisoare cu executare efectivă, prezentând risc

sporit de a recurge la aceleași mijloace pentru asigurarea subzistenței.

- inculpații

D.V., B.V., B.I.A. sunt cu excepția ultimului, persoane care sunt cunoscute cu

antecedente penale, față de care de asemenea, prima instanță a pronunțat o

hotărâre prin care au fost sancționați cu pedepse rezultante privative de

libertate în cuantum de 6 ani, cu situație materială și venituri obținute

similar celorlalți inculpați, ceea ce de asemenea, denotă un pericol crescut de

reluare a activității infracționale.

Totodată,

Înalta Curte are în vedere și aspecte referitoare la infracțiunile de săvârșirea

cărora sunt învinuiți, respectiv pericolul social al acestora, faptul că

lăsarea in libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un puternic

sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm

împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de

cele arătate, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate

ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere

desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost

produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de

urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Măsura

arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de

nevinovăție de care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza

presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să

reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest

moment procesual, caracterul rezonabil, având in vedere complexitatea cauzei și

faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca

atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia fiind fondat, Curtea

urmează a-l admite și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii din 5

ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1445/97/2010.

Casează,

în parte, încheierea atacată și rejudecând:

Respinge,

ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații S.D.G., B.V.,

B.A., Șt.I.R., T.M.N., C.S., B.I.A., C.S.A. și D.V. (fost L.).

În baza

art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menține măsura

arestării preventive a inculpaților:

-

S.D.G.,

- B.V.,

- B.A.,

-

Șt.I.R.,

-

T.M.N.,

- C.S.,

-

B.I.A.,

- C.S.A.,

- D.V.

(FOST L.).

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte

100 lei pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 ianuarie 2012.