ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 1445/97/2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pe rol fiind verificarea din oficiu a măsurii arestului preventiv luată față de inculpații C.S., B.I.A., C.S.A., T.A.F., C.O., D.V., L.L., S.D.G., P.C., B.V., B.H.I., B.A., Șt.I.R., T.M.N. și B.D.P., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de Legea nr. 39/2003 și altele, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților: C.O., T.A.F., L.L., P.C., B.H.I., B.D.P., toți deținuți în Penitenciarul Aiud.

Prin aceeași încheiere, în baza art. 3002 raportat la art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și la art. 1451 C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive luate față de inculpații: - C.S. - B.I.A. - C.S.A. - D.V. (FOST L.) - S.D.G. - B.V. - BACRĂU AUREL - Șt.I.R. - T.M.N., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. (11) raportat la art. 1451 alin. (2) C. proc. pen.: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (22) C. proc. pen., raportat la art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive. A fost desemnată Poliția orașului Simeria cu supravegherea obligațiilor impuse inculpatului C.S., Poliția municipiului Orăștie cu supravegherea obligațiilor impuse inculpaților C.S.A., Șt.l.R. și T.M.N., Poliția municipiului Deva cu supravegherea obligațiilor impuse inculpatului D.V. și Poliția orașului Geoagiu cu supravegherea obligațiilor impuse inculpaților B.l.A., S.D.G., B.V. și B.A. S-a dispus punerea în libertate a inculpaților C.S., B.l.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.l.R.

și T.M.N. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 1, 3, 4, 10, 13, 15, 20, 23 și 24 din 13 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Alba în dosarul nr. 257/107/2010, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în cazul inculpaților C.O., T.A.F., L.L., P.C., B.H.l. și B.D.P. subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar lăsarea lor în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, care, raportat la natura și gravitatea acuzațiilor, precum și la situația personală a fiecăruia, nu s-a diminuat prin trecerea timpului, fiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. În ceea ce-i privește pe inculpații C.S., B.I.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.I.R. și T.M.N., s-a reținut că în acest moment procesual este justificată luarea unei măsuri alternative detenției provizorii, față de situația particulară a fiecărui inculpat menționat mai sus, în lipsa unor date concrete din care să rezulte riscul de sustragere de la proces, precum și față de diminuarea, prin trecerea timpului, a pericolului concret pentru ordinea publică și a riscului de obstrucționare a justiției prin raportare la acuzațiile concrete aduse fiecăruia. În termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia a declarat recurs împotriva încheierii menționate, apreciind încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, raportat la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților C.S., B.I.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.I.R., T.M.N. În această ordine de idei, s-a susținut că la momentul procesual actual, subzistă toate motivele care au condus la adoptarea și ulterior la prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive a acestor inculpați.

Totodată, s-a apreciat că nu se poate vorbi de o depășire a termenului rezonabil al acestei măsuri, termen rezonabil care este apreciat ca atare raportat la fiecare cauză în parte, câtă vreme în speță, ne aflăm în situația unui dosar complex, cu un număr mare de persoane implicate (83 de inculpați, părți vătămate), în care autoritățile judiciare au depus diligențe pentru soluționarea cu celeritate, astfel că o perioada de arestare preventivă de 2 ani reprezintă în această cauză o durata rezonabilă în accepțiunea art. 5 din C.E.D.O. Sub aspectul circumstanțelor personale ale fiecăruia dintre cei nouă inculpați în parte, atât prin prisma participației și contribuției la săvârșirea faptelor deduse judecății, dar și a antecedentelor penale pe care le posedă aceștia, s-au susținut următoarele: - inculpatul C.S.

a fost unul dintre liderii grupării infracționale cu a cărei judecată a fost sesizată instanța, derulând o vastă activitate ilicită penală, cu elemente de extraneitate; - inculpații C.S.A., Șt.I.R., T.M.N., B.A., S.D.G. sunt cu toții recidiviști, reținându-se că au avut contribuții importante la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, activitatea lor infracțională extinzându-se pe perioade mari de timp și în dauna mai multor victime; - inculpații D.V., B.V., B.I.A. sunt cu excepția ultimului, persoane care sunt cunoscute cu antecedente penale, denotând un pericol crescut de reluare a activității infracționale. În concluzie, în raport de argumentele susținute s-a solicitat admiterea recursului parchetului și menținerea în detenție preventivă a celor 9 inculpați față de care s-a dispus adoptarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

Recursul declarat de Ministerul Public este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din masurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 5 ianuarie 2012, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații C.S., B.I.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.I.R. și T.M.N. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, constatând că în acest moment procesual este justificată luarea unei măsuri alternative detenției provizorii, față de situația particulară a fiecărui inculpat menționat mai sus, în lipsa unor date concrete din care să rezulte riscul de sustragere de Ia proces, precum și față de diminuarea, prin trecerea timpului, a pericolului concret pentru ordinea publică și a riscului de obstrucționare a justiției prin raportare Ia acuzațiile concrete aduse fiecăruia.

În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 42 din 2 martie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat, printre alții pe inculpații din prezenta cauză la pedepse rezultante după cum urmează: - C.S. - 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale), trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instigare Ia fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu are permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - B.l.A. - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. - C.S.A.

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - D.V. (fost L.) - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(4 acte materiale), trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. - S.D.G. - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - B.V. – 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. - B.A. – 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - Șt.l.R. - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și b, pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- T.M.N. - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a) teza 2 și lit. b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Față de cele arătate, Înalta Curte constată ca deși hotărârea de condamnare a inculpaților C.S., B.l.A., C.S.A., D.V., S.D.G., B.V., B.A., Șt.l.R. și T.M.N., pronunțată pe fond de Tribunalul Hunedoara nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O.

Totodată, se mai au în vedere aspecte ce privesc recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Nu în ultimul rând, se apreciază că există suficiente argumente care să justifice menținerea în detenție provizorie a celor nouă inculpați față de care s-a dispus adoptarea măsurii preventive de a nu părăsi țara, rațiuni plauzibile care țin de gradul de pericol social concret al faptelor de care sunt acuzați inculpații, de caracterul transfrontalier al activităților infracționale, de împrejurările în care s-au comis aceste fapte, de numărul mare al persoanelor acuzate, de complexitatea cauzei și de faptul că există pericolul concret ca lăsați în libertate și lipsiți de mijloace de subzistență, inculpații să continue activitatea de racolare, îndemnare și tragerea de foloase materiale din practicarea prostituției, precum și din considerente care țin de buna derulare pe viitor a procedurilor în cauză, asupra acestor inculpați planând acuzații grave cu consecința prevalenței interesului general al societății față de cel particular al inculpaților și neexistând un risc real și concret de depășire a termenului rezonabil al măsurii, în condițiile de complexitate a cauzei și prin raportare la cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță acestora.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, acesta este actual și efectiv, la evaluarea lui avându-se in vedere și datele personale ale inculpaților, astfel: - inculpatul C.S.

a fost unul dintre liderii grupării infracționale cu a cărei judecată a fost sesizată instanța, derulând o vastă activitate ilicită penală, ale cărei începuturi se plasează în cursul anului 2006 și care a continuat până în anul 2009, cu elemente de extraneitate, acesta plasând victime pe piața de profil din Italia; chiar dacă acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având în considerare cuantumul de 8 ani închisoare al pedepsei aplicate de prima instanță, natura și multitudinea infracțiunilor de care este acuzat, poziția procesuală nesinceră de nerecunoaștere a acuzațiilor aduse, care a fost păstrată până la 5 ianuarie 2012, când inculpatul a declarat că solicită instanței de apel aplicarea procedurii simplificate instituite de dispozițiile art. 3201 C. proc.

pen., împrejurarea că mijloacele de subzistență proprii le-a obținut în modalitatea infracțională mai sus menționată, conduc la concluzia că există un risc sporit că acesta ar putea recurge la comiterea de infracțiuni de același gen; - inculpații C.S.A., Șt.I.R., T.M.N., B.A., S.D.G. sunt cu toții recidiviști, iar prin prisma celor imputate în cauza de față se reține că au avut contribuții importante la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, activitatea lor infracțională extinzându-se pe perioade mari de timp și în dauna mai multor victime, și în cazul acestora constatându-se că sursa de venit a constituit-o activitatea infracțională pentru care instanța le-a aplicat pedepse de 4, 5 sau 6 ani închisoare cu executare efectivă, prezentând risc sporit de a recurge la aceleași mijloace pentru asigurarea subzistenței.

- inculpații D.V., B.V., B.I.A. sunt cu excepția ultimului, persoane care sunt cunoscute cu antecedente penale, față de care de asemenea, prima instanță a pronunțat o hotărâre prin care au fost sancționați cu pedepse rezultante privative de libertate în cuantum de 6 ani, cu situație materială și venituri obținute similar celorlalți inculpați, ceea ce de asemenea, denotă un pericol crescut de reluare a activității infracționale. Totodată, Înalta Curte are în vedere și aspecte referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora sunt învinuiți, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea in libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un puternic sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având in vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză. Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia fiind fondat, Curtea urmează a-l admite și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1445/97/2010. Casează, în parte, încheierea atacată și rejudecând: Respinge, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații S.D.G., B.V., B.A., Șt.I.R., T.M.N., C.S., B.I.A., C.S.A. și D.V. (fost L.). În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a inculpaților: - S.D.G., - B.V., - B.A., - Șt.I.R., - T.M.N., - C.S., - B.I.A., - C.S.A., - D.V.

(FOST L.). Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2012.