ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanții M.C.V. și M.M. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, reprezentat de Premierul V.P. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reprezentat de M.C., pentru a fi obligați la indexarea indemnizațiilor pentru persoane cu handicap, începând cu 01 ianuarie 2009, având în vedere că sunt persoane cu handicap, iar indemnizația nu s-a mai actualizat din anul 2009. În drept a invocat Legea nr. 488/2006, art. 58 alin. (4) și Legea nr. 554/2004. La data de 22 august 2012, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

La 02 noiembrie 2012, reclamanții au formulat o cerere precizatoare, prin care au solicitat următoarele: - obligarea paratului Guvernul României la adoptarea hotărârii de actualizare a cuantumului drepturilor de prestații sociale pentru persoanele cu handicap cu indicele de creșterii prețurilor de consum începând cu 01 ianuarie 2009 în aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. - obligarea paratului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la adoptarea actelor subsecvente in vederea actualizării cuantumului prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap în baza hotărârii ce se va emite de Guvernul României în vederea punerii în aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; - obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

În motivare, reclamanții au arătat că beneficiază de indemnizație pentru persoane cu handicap accentuat în cuantum de 234 RON, in baza dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, așa cum reiese din cuprinsul certificatului de încadrare în grad de handicap depus la dosar. În conformitate cu prevederile art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care stipulează: „cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creșterii prețurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului", astfel că Guvernul României are obligația de a actualiza anual aceasta indemnizație raportându-se la indicele creșterii preturilor de consum în vederea asigurării corelării acesteia cu rata inflației.

În acest sens, începând cu anul 2006 și până în prezent, instituțiile statului au actualizat o singură dată, mai precis în anul 2008, aceste indemnizații, în baza hotărârii nr. 1665 privind indexarea drepturilor prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 referitoare la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, încălcându-și astfel obligațiile asumate, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 58 alin. (13) din cuprinsul aceleiași legi. Mai mult, prin neexecutarea obligației de actualizare a indemnizațiilor de handicap raportat la indicele prețului de consum au fost încălcate și prevederile art. 4 din cuprinsul Legii nr. 448/2006.

Astfel, Guvernul României nu a mai emis hotărârea de actualizare anuala începând cu anul 2009, creându-le astfel grave prejudicii, în condițiile in care indemnizația de handicap constituie sursa de venit care le asigura existența, aflându-se în prezent într-o situație financiară deosebit de precară raportat la cuantumul extrem de redus al acesteia și la creșterile succesive ale ratei inflației de la data ultimei actualizări a indemnizațiilor de handicap și până în prezent conform datelor prezentate de Institutul Național de Statistică. 1.2. Întâmpinările formulate în cauză Prin întâmpinare s-a arătat că reclamanții au introdus cererea la instanța specializată, fără a parcurge procedura prealabilă cu caracter obligatoriu, expres reglementată de legea specială.

Prin acest demers nelitigios, legiuitorul asigură emitentului actului administrativ supus cenzurii judecătorești, posibilitatea legală de a analiza aspectele contestate de persoana interesată și de a aprecia cu privire la temeinicia modificării sau menținerii acestuia. La 01 octombrie 2012, paratul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare, invocând excepția puterii de lucru judecat conform art. 166 C. proc. civ. În motivare, paratul a arătat că există autoritate de lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate. Reclamanții au deschis Dosarul nr. 2178/2/2010, prin care au solicitat Guvernului României și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale să indexeze drepturile bănești conform art. 58 alin. (4) și (13) din Legea nr. 448/2006R.

Acest dosar a fost soluționat prin sentința Curții de Apel București nr. 4712 din 7 iulie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3294 din 28 iunie 2012 prin respingerea acțiunii promovate de cei doi reclamanți. La 16 noiembrie 2012, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, arătând ca prezenta cauză reprezintă reiterarea unei cereri în contencios, cu obiect refuz acordare drepturi, promovată de aceiași reclamanți, la aceeași instanță, la data de 09 martie 2010. Acțiunea a format obiectul Dosarului nr. 2178/2/2010, soluționat irevocabil prin decizia Î.C.C.J. nr. 3294 din 28 iunie 2012, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată (și menținerea sentinței civile nr. 4712 din 07 iulie 2012, ca temeinică și legală).

Față de această situație, s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condițiile puterii de lucru judecat, respectiv tripla identitate: părțile din sunt aceleași cu cele din dosarul mai sus menționat, obiectul este același, respectiv obligarea Guvernului României de a emite un act administrativ de actualizare a drepturilor de prestații sociale pentru persoanele cu handicap, începând cu 01 ianuarie 2009; cauza este aceeași, respectiv se invocă neaplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. 1.3. Soluția instanței de fond Prin încheierea din 16 noiembrie 2012, Curtea a respins excepția tardivității cererii precizatoare și excepția lipsei procedurii prealabile ca neîntemeiate și a admis în parte excepția autoritarii de lucru judecat în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului M.M.P.S.

la indexarea cuantumului prestațiilor sociale pentru persoane cu handicap începând cu 01 octombrie 2010. Prin sentința nr. 7134 din 14 decembrie 2012 Curtea de Apel București a obligat pârâtul Guvernul României să adopte hotărârea de actualizare a cuantumului drepturilor de prestații sociale pentru persoanele cu handicap cu indicele creșterii prețurilor de consum. Totodată, Curtea de apel a admis primul capăt de cerere formulat de reclamanții M.C.V. și M.M. împotriva pârâtului Guvernul României și a respins capătul doi de cerere privitor la pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că excepția puterii lucrului judecat este neîntemeiată, deoarece prin sentința nr. 4712 din 07 iulie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, astfel că nu sunt întrunite elementele lucrului judecat, cererea de obligare a pârâtului Guvernul României să indexeze cuantumul prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap. Pe fond, s-a arătat că potrivit art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creșterii prețurilor de consum, iar Guvernul României a efectuat ultima indexare prin H.G.

nr. 1665/2008. S-a motivat că în raport de prevederile art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006, acțiunea este întemeiată. Prin sentința nr. 699 din 15 februarie 2013, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul M.C.V. în contradictoriu cu pârâții M.M., Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (fost MMFPS) și a obligat pârâtul Guvernul României la plata sumei de 300 RON onorariu avocat către stat. Totodată, a respins cererea ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (fost MMFPS). 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României.

2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs, pârâtul a susținut, în esență, că sentința este pronunțată cu încălcarea principiului separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituția României. S-a mai arătat că implementarea politicilor bugetare și sociale reprezintă prerogativa Guvernului și a Parlamentului și nu a instanței de judecată. Recurentul a arătat că la acordarea drepturilor de protecție socială se au în considerare constrângerile bugetare și încadrarea în fondurile alocate, aspect consacrat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Ionel Panfile, Terrazzi, Wieczorek, etc. S-a precizat că în cauza Salvetti contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că prin Convenție nu se garantează prin sine însuși, dreptul la prestații sociale, exceptând situația în care acestea decurg din plata unor cotizații sociale achitate anterior, condiție ce nu este îndeplinită în cauză.

La termenul de judecată din 06 iunie 2014, s-a prezentat în ședință publică intimata M.M., care a arătat că nu a formulat și semnat acțiunea ce formează obiectul acestei cauze, că este divorțată din anul 2008 de reclamantul-intimat, că se numește B.M., motiv pentru care aceasta a fost scoasă din cauză. Înalta Curte a pus în discuția părților efectul pozitiv al lucrului judecat în raport de decizia pronunțată în Dosarul nr. 9667/2/2011. 2.2. Analiza motivelor de recurs Examinând cu prioritate efectul pozitiv al lucrului judecat, Înalta Curte constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții D.V. și D.C. au solicitat obligarea pârâtului Guvernului României să adopte hotărârea de Guvern pentru actualizarea și indexarea cuantumului prestațiilor sociale plătite conform Legii nr. 448/2006.

Prin sentința nr. 2384 din 03 aprilie 2012, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să adopte hotărârea în aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006. Prin decizia nr. 551 din 05 februarie 2013, Înalta Curte a admis recursul declarat de Guvernul României și a respins ca inadmisibilă cererea privind obligarea acestuia la adoptarea hotărârii în aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006. În considerentele acestei decizii s-a arătat că Guvernul României este singurul în măsură să aprecieze oportunitatea, necesitatea, posibilitatea concretă de realizare a acestei indexări, având în vedere toate aspectele de ordin bugetar și impactul semnificativ al crizei economice și a angajamentelor asumate de Guvern către instituții financiare internaționale.

În vederea soluționării prezentului recurs, Înalta Curte va lua în considerare efectul pozitiv al lucrului judecat anterior. Actualul litigiu are același obiect ca și litigiul soluționat prin decizia nr. 551 din 5 februarie 2013 prin care s-a dezlegat admisibilitatea acțiunii având ca obiect obligarea Guvernului României ca putere executivă, de a indexa prestațiile sociale acordate unor categorii de persoane. În aceste condiții, având în vedere soluționarea irevocabilă a acțiunii ce a constituit obiectul Dosarului nr. 9667/2/2011, cu privire la obligarea Guvernului României de a adopta hotărârea de indexare și dezlegarea dată jurisdicțional acestei cereri, printr-o decizie irevocabilă, Înalta Curte apreciază că soluția ce se va pronunța în prezentul litigiu trebuie să țină seama de efectul pozitiv al lucrului judecat anterior.

Deși în cauză nu există identitate de părți, chestiunea litigioasă este identică, astfel că prin modalitatea de rezolvare pe care urmează să o primească, nu se pot contrazice cele stabilite deja de instanță, printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat. Trebuie precizat că în cauza prezentă motivele care au condus la adoptarea soluției în primă judecată sunt motive decisive, constituind fundamentul hotărârii care sprijină în mod necesar hotărârea instanței, astfel că ele fac corp comun cu dispozitivul și participă la autoritatea de lucru judecat. În cazul existenței unei pronunțări jurisdicționale irevocabile sub un anumit aspect, cea a de-a doua instanță trebuia să țină seama de cele statuate anterior, fiind astfel în discuție funcția pozitivă a autorității de lucru judecat.

Principiul securității raporturilor juridice și a hotărârilor judecătorești irevocabile devenite rei iudicata, trebuie respectat datorită caracterului de ordine publică al reglementării, motiv pentru care instanța sesizată ulterior nu va putea să contrazică cele statuate deja cu valoare de lucru judecat. Izvorul pretențiilor din prezenta cauză se întemeiază pe aceeași dispoziție normativă, respectiv art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006, care a format obiectul primei analize judicioare, astfel că dezlegarea dată prin decizia nr. 554 din 05 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub acest aspect se va impune și în prezentul litigiu. În raport de considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, se vor modifica sentințele atacate în sensul că se va respinge acțiunea astfel cum a fost restrânsă și precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 7134 din 14 decembrie 2012 și a sentinței civile nr. 699 din 15 februarie 2013 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentințele atacate, în sensul că respinge acțiunea astfel cum a fost precizată și restrânsă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2014.