ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București, reclamanții M.C.V. și M.M. au chemat în judecată

pe pârâții Guvernul României, reprezentat de Premierul V.P. și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, reprezentat de M.C., pentru a fi obligați la

indexarea indemnizațiilor pentru persoane cu handicap, începând cu 01 ianuarie

2009, având în vedere că sunt persoane cu handicap, iar indemnizația nu s-a mai

actualizat din anul 2009.

În drept a invocat Legea

nr. 488/2006, art. 58 alin. (4) și Legea nr. 554/2004.

La data de 22 august

2012, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității

acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

La 02 noiembrie 2012,

reclamanții au formulat o cerere precizatoare, prin care au solicitat următoarele:

- obligarea paratului

Guvernul României la adoptarea hotărârii de actualizare a cuantumului drepturilor

de prestații sociale pentru persoanele cu handicap cu indicele de creșterii prețurilor

de consum începând cu 01 ianuarie 2009 în aplicarea dispozițiilor art. 58 alin.

(13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor

cu handicap.

- obligarea paratului

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la adoptarea actelor subsecvente

in vederea actualizării cuantumului prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap

în baza hotărârii ce se va emite de Guvernul României în vederea punerii în aplicarea

dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap;

- obligarea paraților

la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

În motivare, reclamanții

au arătat că beneficiază de indemnizație pentru persoane cu handicap accentuat în

cuantum de 234 RON, in baza dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, așa cum reiese din cuprinsul certificatului

de încadrare în grad de handicap depus la dosar.

În conformitate cu prevederile

art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap care stipulează: „cuantumul drepturilor se actualizează

anual cu indicele creșterii prețurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului",

astfel că Guvernul României are obligația de a actualiza anual aceasta indemnizație

raportându-se la indicele creșterii preturilor de consum în vederea asigurării corelării

acesteia cu rata inflației.

În acest sens, începând

cu anul 2006 și până în prezent, instituțiile statului au actualizat o singură dată,

mai precis în anul 2008, aceste indemnizații, în baza hotărârii nr. 1665 privind

indexarea drepturilor prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 referitoare

la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, încălcându-și astfel

obligațiile asumate, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 58 alin. (13) din

cuprinsul aceleiași legi.

Mai mult, prin neexecutarea

obligației de actualizare a indemnizațiilor de handicap raportat la indicele prețului

de consum au fost încălcate și prevederile art. 4 din cuprinsul Legii nr. 448/2006.

Astfel, Guvernul României

nu a mai emis hotărârea de actualizare anuala începând cu anul 2009, creându-le

astfel grave prejudicii, în condițiile in care indemnizația de handicap constituie

sursa de venit care le asigura existența, aflându-se în prezent într-o situație

financiară deosebit de precară raportat la cuantumul extrem de redus al acesteia

și la creșterile succesive ale ratei inflației de la data ultimei actualizări a

indemnizațiilor de handicap și până în prezent conform datelor prezentate de Institutul

Național de Statistică.

1.2. Întâmpinările formulate

în cauză

Prin întâmpinare s-a arătat

că reclamanții au introdus cererea la instanța specializată, fără a parcurge procedura

prealabilă cu caracter obligatoriu, expres reglementată de legea specială. Prin

acest demers nelitigios, legiuitorul asigură emitentului actului administrativ supus

cenzurii judecătorești, posibilitatea legală de a analiza aspectele contestate de

persoana interesată și de a aprecia cu privire la temeinicia modificării sau menținerii

acestuia.

La 01 octombrie 2012,

paratul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare, invocând

excepția puterii de lucru judecat conform art. 166 C. proc. civ.

În motivare, paratul a

arătat că există autoritate de lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți,

făcută de ele în contra lor în aceeași calitate.

Reclamanții au deschis

Dosarul nr. 2178/2/2010, prin care au solicitat Guvernului României și Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale să indexeze drepturile bănești conform

art. 58 alin. (4) și (13) din Legea nr. 448/2006R. Acest dosar a fost soluționat

prin sentința Curții de Apel București nr. 4712 din 7 iulie 2011, rămasă irevocabilă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3294 din 28 iunie 2012 prin

respingerea acțiunii promovate de cei doi reclamanți.

La 16 noiembrie 2012,

pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, arătând ca prezenta cauză reprezintă

reiterarea unei cereri în contencios, cu obiect refuz acordare drepturi, promovată

de aceiași reclamanți, la aceeași instanță, la data de 09 martie 2010. Acțiunea

a format obiectul Dosarului nr. 2178/2/2010, soluționat irevocabil prin decizia

Î.C.C.J. nr. 3294 din 28 iunie 2012, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată

(și menținerea sentinței civile nr. 4712 din 07 iulie 2012, ca temeinică și legală).

Față de această situație,

s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condițiile puterii de lucru judecat,

respectiv tripla identitate: părțile din sunt aceleași cu cele din dosarul mai sus

menționat, obiectul este același, respectiv obligarea Guvernului României de a emite

un act administrativ de actualizare a drepturilor de prestații sociale pentru persoanele

cu handicap, începând cu 01 ianuarie 2009; cauza este aceeași, respectiv se invocă

neaplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția

și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

1.3. Soluția instanței

de fond

Prin încheierea din

16 noiembrie 2012, Curtea a respins excepția tardivității cererii precizatoare

și excepția lipsei procedurii prealabile ca neîntemeiate și a admis în parte

excepția autoritarii de lucru judecat în privința capătului de cerere

privind obligarea pârâtului M.M.P.S. la indexarea cuantumului prestațiilor

sociale pentru persoane cu handicap începând cu 01 octombrie 2010.

Prin sentința nr. 7134

din 14 decembrie 2012 Curtea de Apel București a obligat pârâtul Guvernul României

să adopte hotărârea de actualizare a cuantumului drepturilor de prestații sociale

pentru persoanele cu handicap cu indicele creșterii prețurilor de consum.

Totodată, Curtea de apel

a admis primul capăt de cerere formulat de reclamanții M.C.V. și M.M. împotriva

pârâtului Guvernul României și a respins capătul doi de cerere privitor la pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut, în esență, că excepția puterii lucrului judecat

este neîntemeiată, deoarece prin sentința nr. 4712 din 07 iulie 2012, Curtea de

Apel București a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, astfel că nu sunt

întrunite elementele lucrului judecat, cererea de obligare a pârâtului Guvernul

României să indexeze cuantumul prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap.

Pe fond, s-a arătat că

potrivit art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap, cuantumul drepturilor se actualizează anual

cu indicele creșterii prețurilor de consum, iar Guvernul României a efectuat ultima

indexare prin H.G. nr. 1665/2008.

S-a motivat că în raport

de prevederile art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006, acțiunea este întemeiată.

Prin sentința nr. 699

din 15 februarie 2013, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul

M.C.V. în contradictoriu cu pârâții M.M., Guvernul României și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (fost MMFPS) și a obligat

pârâtul Guvernul României la plata sumei de 300 RON onorariu avocat către stat.

Totodată, a respins cererea

ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și Persoanelor Vârstnice (fost MMFPS).

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Guvernul României.

2.1. Motivele de recurs

În motivele de recurs,

pârâtul a susținut, în esență, că sentința este pronunțată cu încălcarea principiului

separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituția României.

S-a mai arătat că implementarea

politicilor bugetare și sociale reprezintă prerogativa Guvernului și a Parlamentului

și nu a instanței de judecată.

Recurentul a arătat că

la acordarea drepturilor de protecție socială se au în considerare constrângerile

bugetare și încadrarea în fondurile alocate, aspect consacrat și în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Ionel Panfile, Terrazzi,

Wieczorek, etc.

S-a precizat că în cauza

Salvetti contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că prin

Convenție nu se garantează prin sine însuși, dreptul la prestații sociale, exceptând

situația în care acestea decurg din plata unor cotizații sociale achitate anterior,

condiție ce nu este îndeplinită în cauză.

La termenul de judecată

din 06 iunie 2014, s-a prezentat în ședință publică intimata M.M., care a arătat

că nu a formulat și semnat acțiunea ce formează obiectul acestei cauze, că este

divorțată din anul 2008 de reclamantul-intimat, că se numește B.M., motiv pentru

care aceasta a fost scoasă din cauză.

Înalta Curte a pus în

discuția părților efectul pozitiv al lucrului judecat în raport de decizia

pronunțată în Dosarul nr. 9667/2/2011.

2.2. Analiza motivelor

de recurs

Examinând cu prioritate

efectul pozitiv al lucrului judecat, Înalta Curte constată că prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanții D.V. și D.C. au solicitat obligarea

pârâtului Guvernului României să adopte hotărârea de Guvern pentru actualizarea

și indexarea cuantumului prestațiilor sociale plătite conform Legii nr. 448/2006.

Prin sentința nr. 2384

din 03 aprilie 2012, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamanților

și a obligat pârâtul să adopte hotărârea în aplicarea dispozițiilor art. 58

alin. (13) din Legea nr. 448/2006.

Prin decizia nr. 551

din 05 februarie 2013, Înalta Curte a admis recursul declarat de Guvernul României

și a respins ca inadmisibilă cererea privind obligarea acestuia la adoptarea hotărârii

în aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006.

În considerentele acestei

decizii s-a arătat că Guvernul României este singurul în măsură să aprecieze oportunitatea,

necesitatea, posibilitatea concretă de realizare a acestei indexări, având în vedere

toate aspectele de ordin bugetar și impactul semnificativ al crizei economice și

a angajamentelor asumate de Guvern către instituții financiare internaționale.

În vederea soluționării

prezentului recurs, Înalta Curte va lua în considerare efectul pozitiv al lucrului

judecat anterior.

Actualul litigiu are același

obiect ca și litigiul soluționat prin decizia nr. 551 din 5 februarie 2013 prin

care s-a dezlegat admisibilitatea acțiunii având ca obiect obligarea Guvernului

României ca putere executivă, de a indexa prestațiile sociale acordate unor categorii

de persoane.

În aceste condiții, având

în vedere soluționarea irevocabilă a acțiunii ce a constituit obiectul Dosarului

nr. 9667/2/2011, cu privire la obligarea Guvernului României de a adopta hotărârea

de indexare și dezlegarea dată jurisdicțional acestei cereri, printr-o decizie irevocabilă,

Înalta Curte apreciază că soluția ce se va pronunța în prezentul litigiu trebuie

să țină seama de efectul pozitiv al lucrului judecat anterior.

Deși în cauză nu există

identitate de părți, chestiunea litigioasă este identică, astfel că prin modalitatea

de rezolvare pe care urmează să o primească, nu se pot contrazice cele stabilite

deja de instanță, printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.

Trebuie precizat că în

cauza prezentă motivele care au condus la adoptarea soluției în primă judecată sunt

motive decisive, constituind fundamentul hotărârii care sprijină în mod necesar

hotărârea instanței, astfel că ele fac corp comun cu dispozitivul și participă la

autoritatea de lucru judecat.

În cazul existenței unei

pronunțări jurisdicționale irevocabile sub un anumit aspect, cea a de-a doua instanță

trebuia să țină seama de cele statuate anterior, fiind astfel în discuție funcția

pozitivă a autorității de lucru judecat.

Principiul securității

raporturilor juridice și a hotărârilor judecătorești irevocabile devenite rei iudicata,

trebuie respectat datorită caracterului de ordine publică al reglementării, motiv

pentru care instanța sesizată ulterior nu va putea să contrazică cele statuate deja

cu valoare de lucru judecat.

Izvorul pretențiilor din

prezenta cauză se întemeiază pe aceeași dispoziție normativă, respectiv art. 58

alin. (13) din Legea nr. 448/2006, care a format obiectul primei analize judicioare,

astfel că dezlegarea dată prin decizia nr. 554 din 05 februarie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție sub acest aspect se va impune și în prezentul litigiu.

În raport de considerentele

acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se vor modifica

sentințele atacate în sensul că se va respinge acțiunea astfel cum a fost restrânsă

și precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 7134 din 14 decembrie

2012 și a sentinței civile nr. 699 din 15 februarie 2013 ale Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentințele atacate,

în sensul că respinge acțiunea astfel cum a fost precizată și restrânsă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2014.