Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2012
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3294/2012

HOTĂRÂRE
28.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3294/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții M.C.V. și M.M. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: 1. obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea de Guvern privind indexarea prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap, începând cu data de 01 ianuarie 2010; 2. obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să procedeze la indexarea cuantumului prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap, începând cu data de 01 ianuarie 2010, pe baza hotărârii de Guvern menționate; 3. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că beneficiază de o prestație socială pentru persoanele cu handicap în cuantum de 234 RON fiecare, că aceasta nu a fost indexată din anul 2009, în condițiile în care prețurile pentru alimentele de bază, medicamente și utilități au crescut considerabil, astfel că se află în imposibilitate efectivă de a se întreține. Au susținut reclamanții că pârâții refuză punerea în aplicare a obligațiilor instituite în sarcina lor prin dispozițiile art. 58 din Legea nr. 448/2006 și că, prin comportamentul său față de persoanele cu handicap, Guvernul denotă o politică de genocid, de exterminare a acestei categorii sociale. Reclamanții au invocat existența unei situații de discriminare creată de refuzul pârâților de indexare a cuantumului prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap, în raport de beneficiarii O.G.

nr. 6/2009, prin care s-a stabilit venitul minim garantat la suma de 300 RON în aprilie 2009 și la suma de 350 RON începând cu luna septembrie 2009, în timp ce indemnizația pentru persoanele cu handicap este de 234 RON și nu a fost indexată din anul 2009. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că ministrul muncii, familiei și protecției sociale emite ordine, norme și instrucțiuni în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 12 din H.G. nr. 11/2009, astfel că reclamanții solicită eronat obligarea acestuia la emiterea unei ordonanțe de Guvern. În subsidiar, pârâtul a precizat că prin H.G.

nr. 1.665/2008 este stabilit cuantumul prestațiilor sociale cuvenite persoanelor cu handicap. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamanți față de Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Pe fondul cauzei, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Încheierea din data de 02 februarie 2011, instanța a încuviințat cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanți, constând în asistența judiciară sub forma plății onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit de Baroul București, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În acest sens, a fost desemnată de Baroul București d-na avocat Ș.M., conform împuternicirii avocațiale nr. 62 din 08 februarie 2011. Prin Sentința civilă nr. 4.712 din 7 iulie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României; a respins ca inadmisibilă acțiunea precizată, formulată de reclamanții M.C.V. și M.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; a stabilit onorariul pentru avocatul desemnat de Baroul București, în temeiul O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, suma de 500 RON pentru ambii reclamanți, onorariu care va fi suportat de către stat, în baza dispozițiilor art. 19 alin. (1) din acest act normativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României este întemeiată, având în vedere că reclamanții nu și-au respectat obligația impusă de dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 12 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că, anterior sesizării instanței, nu s-au adresat pârâtului Guvernul României cu solicitarea de emitere a hotărârii de Guvern prin care să se dispună indexarea cuantumului prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap.

Astfel, reclamanții nu s-au adresat, în prealabil sesizării instanței de contencios administrativ, pârâtului Guvernul României, împrejurare confirmată de reclamantul M.C.V. în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010, demersul lor fiind inițiat pe parcursul judecății cauzei, în luna mai 2011, astfel cum rezultă din Adresa nr. 15 C/789/P din 25 mai 2011 emisă de Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Direcția Relații Publice. În aceste condiții, Curtea a dispus admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și respingerea acțiunii, astfel cum a fost precizată, față de acest pârât, ca inadmisibilă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Curtea a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că acțiunea promovată de reclamanți, astfel cum a fost precizată, nu are ca obiect obligarea la emiterea unei ordonanțe sau hotărâri de Guvern cum se arată în susținerea excepției, ci obligarea la indexarea cuantumului prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap, în baza hotărârii ce se va emite de Guvernul României.

Instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este justificată în raport de precizarea la acțiune formulată de reclamanți, având în vedere dispozițiile art. 58 alin. (10) și art. 94 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că acțiunea promovată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că proiectul de hotărâre de Guvern privind actualizarea cuantumului prestațiilor sociale prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 a fost elaborat de Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, fiind înaintat Guvernului României, iar pe de altă parte, faptul că în sarcina Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu se poate reține existența unui refuz, respectiv a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004, atât timp cât hotărârea de Guvern nu a fost adoptată, pentru ca, pe baza și în executarea acesteia, să fie derulată procedura de actualizare a prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap.

În concluzie, pentru aceste considerente, Curtea a dispus respingerea acțiunii promovată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată. Având în vedere că reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma plății onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și apărării printr-un avocat numit de Baroul București, în persoana d-nei avocat Ș.M., instanța a stabilit, prin hotărârea pronunțată, cuantumul onorariului de avocat la suma de 500 RON pentru ambii reclamanți, ținând cont de faptul că reclamanților li s-a asigurat reprezentarea și asistența juridică la termenele de judecată din 10 februarie 2011, 24 martie 2011, 19 mai 2011 și 30 iunie 2011, precum și apărarea în cauză, atât prin formularea precizării la acțiune, cât și în raport de susținerile pârâților din cuprinsul întâmpinării.

Privitor la plata onorariului de avocat, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, dispunând ca acesta să fie suportat de către stat, atât timp cât nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute la alin. (2) al acestui text de lege, respectiv pierderea procesului datorită comportamentului neglijent avut în timpul procesului ori exercitarea acțiunii în mod abuziv. Împotriva Sentinței civile nr. 4.712 din data de 7 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanții M.C.V. și M.M., prin care s-a învederat că instanța de fond nu a motivat cu nimic excepția invocată de pârâtul Guvernul României și că în aceste condiții reclamanții sunt în imposibilitatea de a putea redacta motive de recurs.

Au relevat recurenții că deși au făcut dovada numeroaselor memorii adresate Guvernului României, reprezentat de primul-ministru E.B., prin care au solicitat să se emită ordonanță de guvern, și că deși există proiect de hotărâre de guvern în curs de avizare la Ministerul Muncii pentru aplicarea art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 (prin care cuantumul drepturilor se actualizează cu indicele creșterii prețurilor de consum), drepturile în discuție nu au mai fost indexate de la data de 1 ianuarie 2010. Intimații Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu au depus întâmpinare. Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanții M.C.V.

și M.M., se rețin următoarele: În mod întemeiat prima instanță, prin hotărârea recurată, având în vedere obiectul acțiunii recurenților, părțile indicate ca pârâte în cauză, precum și prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a admis excepția invocată de pârâtul Guvernul României, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulată de M.C.V. și M.M. în contradictoriu cu Guvernul României, și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Într-adevăr, se constată, cât privește soluția dată de judecătorul fondului asupra cererii reclamanților de chemare în judecată a intimatului Guvernul României, că aceasta este legală, întrucât nu erau întrunite, la data sesizării instanței de judecată (9 martie 2010), cerințele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că poate introduce o acțiune în contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Pe de altă parte, cu referire la pretențiile reclamanților îndreptate împotriva pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, se reține că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul acestei autorități publice centrale și-a îndeplinit obligațiile legale, elaborând și înaintând Guvernului României, spre aprobare, proiectul de hotărâre de guvern privind actualizarea cuantumului prestațiilor sociale prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În raport de cele mai sus arătate, cum nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză iar hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții M.C.V. și M.M. împotriva Sentinței civile nr. 4.712 din data de 7 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.V. împotriva Sentinței civile nr. 4.712 din 7 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2012 . Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanții M.C.V. și M.M. au chemat în jud
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 551/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții D.V. și
ÎCCJ 2011-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2011
la dosarul cauzei nu există această dovadă. Intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Recursu
ÎCCJ 2013-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6639/2013
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea formulată, reclamanții M.C.V. și M.M. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și M.M.F.P.S., s
ÎCCJ 2017-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3041/2017
reclamant arată că a solicitat instanței de fond să dispună emiterea unei adrese către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a exprima o opinie în legătură cu situația de discriminare pe care a invocat-o prin cererea in
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă