ÎCCJ, decizie (scj.ro #83985)

Concurs ideal de infracțiuni. Omor. Rele tratamente aplicate minorului Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea.

Pluralitatea de infracțiuni Indice alfabetic: Drept penal - concurs ideal de infracțiuni - omor - rele tratamente aplicate minorului C. pen., art. 33 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d), art. 176 alin. (1) lit. a), art. 306 Fapta părintelui, de a exercita în mod repetat violențe asupra copilului său minor, care au avut ca rezultat paralizia parțială a copilului, și de a reitera exercitarea violențelor asupra copilului după paralizia parțială a acestuia, cauzând decesul victimei minore, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., aflate în concurs ideal de infracțiuni, întrucât prin exercitarea violențelor repetate, care în final au cauzat decesul minorului, părintele a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestuia.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1646 din 5 mai 2009 1. Tribunalul Gorj, Secția penală, prin sentința nr. 743 din 16 decembrie 2008, soluționând cauza penală în primă instanță, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară). Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Instanța a reținut în fapt că inculpata P.V. a întreținut relații de concubinaj cu numitul T.I., din care au rezultat minorele P.C. și V.P., victima în cauză.

Urmare a relației tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei V.P., după externarea din spital, inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2 - 3 săptămâni cu palmele peste cap și corp, violențe fizice în urma cărora minora a rămas parțial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida acestei situații, inculpata a reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei, ce a fost constatat în dimineața zilei de 14 mai 2008. Inculpata a recunoscut necondiționat, la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, faptul că „a lovit pe minoră în mod repetat cu palma peste cap și restul corpului”, inclusiv în zilele de 12 și 13 mai 2008 „când a presat-o cu mâna în zona gâtului”, constatând decesul acesteia „în dimineața zile de 14 mai 2008”; a motivat comportarea agresivă amintită prin aceea că, aflându-se în relații de concubinaj cu martorul T.I., acesta a negat paternitatea minorei V.P.

Expertizarea psihiatrică a inculpatei a concluzionat că aceasta nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă. 2. În cauza a declarat în termen apel, între alții, procurorul, criticând sentința penală nr. 743 din 16 decembrie 2008 pentru netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatei, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul legal special prevăzut de lege, a circumstanței atenuante judiciare prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, prevăzute în art. 289 și art. 294 C. proc.

pen., precum și în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - fiind depuse la dosar anterior, cu adresa nr. 370/3/2/2009 din 28 ianuarie 2009 - procurorul de ședință a susținut în cadrul dezbaterilor și motivele suplimentare de nelegalitate privind reținerea vinovăției penale a inculpatei și pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., în concurs ideal cu aceea de omor calificat și deosebit de grav dedusă inițial judecății prin rechizitoriu și, respectiv, interzicerea ca pedeapsă complementară și a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. („drepturile părintești”, „dreptul de a fi tutore și curator”).

Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 38 din 25 februarie 2009, verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialul aflat în dosarul cauzei - în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. - în apelul procurorului ce a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat parțial sentința pe latură penală, iar în rejudecare a înlăturat dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a majorat la 23 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și a aplicat inculpatei alături de pedeapsa principală amintită pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

pe durata de 8 ani. Cererea formulată de procuror privind reținerea vinovăției inculpatei - în raport cu tratamentul violent repetat aplicat fiicei sale minore în intervalul de numai o lună de la naștere, până la decesul acesteia intervenit la data de 14 mai 2008 - și pentru infracțiunea concurentă de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea că „violențele exercitate în mod repetat asupra unei victime și care au condus în cele din urmă la decesul acesteia se absorb, în mod natural, în infracțiunea mai gravă, aceea de omor”; în acest sens s-a argumentat și că prin Decizia nr. 37/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite „s-au avut în vedere alte infracțiuni decât cea de omor”, astfel că această decizie în interesul legii nu este aplicabilă în speță.

3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs, între alții, procurorul. Recursul formulat de procuror a fost motivat în scris pentru cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., cu solicitarea de a se reține vinovăția penală a inculpatei pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și rele tratamente aplicate minorului; oral, cu ocazia dezbaterilor - cu respectarea principiului contradictorialității prevăzut în art. 289 C. proc. pen. - procurorul a invocat și motivul suplimentar de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând motivele de recurs în cauză, pe baza materialului aflat în dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc.

pen., constată următoarele: Recursul procurorului circumscris cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. este fondat, urmând a fi admis ca atare în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Conform prevederilor art. 33 lit. b) C. pen., există concurs de infracțiuni, ideal, atunci „când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni”; ca atare, în situația concursului ideal de infracțiuni, același fapt comportă o analiză distinctă din punctul de vedere a două infracțiuni, în funcție de obiectul juridic special, de elementele constitutive caracteristice ale infracțiunilor respective.

A considera altfel ar însemna a lipsi de eficiență juridică dispozițiile din art. 33 lit. b) C. pen. privind cumulul ideal de infracțiuni, ceea ce ar fi contrar reglementării de ansamblu a instituției juridice amintite în sistemul de drept românesc. În același sens este și Decizia nr. 37/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și decizia anterioară în interesul legii nr. II/2005, ce au statuat cu caracter particular, folosind criteriile interpretative conținute în art. 33 lit. b) C. pen., că infracțiunile de loviri sau alte violențe, vătămare corporală și lipsire de libertate în mod ilegal, comise asupra unui minor, prevăzute în art. 180 C. pen., art. 181 C. pen.

și, respectiv, art. 189 C. pen., se află în concurs ideal cu infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., în măsura în care „datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor care le-a produs” faptul unic ilicit realizează conținutul constitutiv al ambelor infracțiuni sus-menționate. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen.

este o infracțiune de pericol care se consumă în momentul în care, urmare a relelor tratamente, victimei minore i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală; ca atare, când urmare a actelor comisive (loviri, violențe) ori omisive (neasigurarea hranei, îmbrăcămintei ori altor condiții pentru existența și dezvoltarea normală) comise de subiectul activ, minorului - subiectul pasiv al infracțiunii - i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală, dar a fost produs și un alt rezultat ce intră în conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni, există un concurs ideal de infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen.

În speță, faptul unic ilicit dedus judecății constă în aceea că, urmare a relației tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei V.P., după externarea din spital, inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2 - 3 săptămâni cu palmele peste cap și corp, violențe fizice în urma cărora minora a rămas parțial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida acestei situații, inculpata a reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei, ce a fost constatat în dimineața zilei de 14 mai 2008. În considerarea situației de fapt sus-menționate, în cauză infracțiunea separată prevăzută în art. 306 C. pen.

s-a consumat în momentul în care, urmare a actelor de agresiune exercitate de inculpată asupra sa, victima minoră a suferit o paralizie parțială, dovada indubitabilă de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale și morale a acesteia, coexistând în condițiile art. 33 lit. b) C. pen. cu infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, consecința decesului ulterior al victimei în condițiile anterior arătate. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 38 din 25 februarie 2009, a casat decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 743 din 16 decembrie 2008, cu privire la încadrarea juridică și individualizarea pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, dintr-o singură infracțiune prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunile concurente prevăzute în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și în art. 306 C. pen.; a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 23 ani, la 25 ani închisoare, iar în baza art. 306 C. pen., a condamnat pe inculpată la 15 ani închisoare. În baza art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata P.V.

să execute 25 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.