ÎCCJ, decizie (scj.ro #83985)

Concurs ideal de infracțiuni. Omor. Rele

tratamente aplicate minorului

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Pluralitatea de

infracțiuni

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

concurs

ideal de infracțiuni

-

omor

-

rele

tratamente aplicate minorului

C. pen.,

art. 33 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d),

art.

176 alin. (1) lit. a), art. 306

Fapta

părintelui, de a exercita în mod repetat violențe asupra copilului său minor,

care au avut ca rezultat paralizia parțială a copilului, și de a reitera exercitarea

violențelor asupra copilului după paralizia parțială a acestuia, cauzând

decesul victimei minore, întrunește atât elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174, art.

175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cât și

elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului

prevăzută în art. 306 C. pen., aflate în concurs ideal de infracțiuni, întrucât

prin exercitarea violențelor repetate, care în final au cauzat decesul

minorului, părintele a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală

și morală a acestuia.

I.C.C.J., Secția

penală, decizia nr. 1646 din 5 mai 2009

1.

Tribunalul Gorj, Secția penală, prin sentința nr. 743 din 16 decembrie 2008,

soluționând cauza penală în primă instanță, în baza art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. a condamnat pe inculpata P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c)

și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 11 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).

Conform

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a

fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Instanța

a reținut în fapt că inculpata P.V. a întreținut relații de concubinaj cu

numitul T.I., din care au rezultat minorele P.C. și V.P., victima în cauză.

Urmare

a relației tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi

tatăl natural al minorei V.P., după externarea din spital, inculpata a început

să lovească minora în vârstă de numai 2 - 3 săptămâni cu palmele peste cap și

corp, violențe fizice în urma cărora minora a rămas parțial paralizată cu

începere de la data de 8 mai 2008; în pofida acestei situații, inculpata a

reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai

2008, cauzând astfel decesul minorei, ce a fost constatat în dimineața zilei de

14 mai 2008.

Inculpata

a recunoscut necondiționat, la urmărirea penală și cercetarea judecătorească,

faptul că „a lovit pe minoră în mod repetat cu palma peste cap și restul

corpului”, inclusiv în zilele de 12 și 13 mai 2008 „când a presat-o cu mâna în

zona gâtului”, constatând decesul acesteia „în dimineața zile de 14 mai 2008”; a motivat comportarea agresivă amintită prin aceea că, aflându-se în relații de concubinaj cu

martorul T.I., acesta a negat paternitatea minorei V.P.

Expertizarea

psihiatrică a inculpatei a concluzionat că aceasta nu prezintă tulburări

psihice de natură să-i modifice capacitatea psihică de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în

raport cu fapta comisă.

2.

În cauza a declarat în termen apel, între alții, procurorul, criticând sentința

penală nr. 743 din 16 decembrie 2008 pentru netemeinicie sub aspectul greșitei

rețineri în favoarea inculpatei, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul

legal special prevăzut de lege, a circumstanței atenuante judiciare prevăzută

în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cu

respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare,

prevăzute în art. 289 și art. 294 C. proc. pen., precum și în art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale -

fiind depuse la dosar anterior, cu adresa nr. 370/3/2/2009 din 28 ianuarie 2009

- procurorul de ședință a susținut în cadrul dezbaterilor și motivele

suplimentare de nelegalitate privind reținerea vinovăției penale a inculpatei

și pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., în concurs ideal cu aceea de omor calificat și deosebit de grav dedusă inițial judecății

prin rechizitoriu și, respectiv, interzicerea ca pedeapsă complementară și a

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. („drepturile

părintești”, „dreptul de a fi tutore și curator”).

Curtea

de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 38

din 25 februarie 2009, verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și

materialul aflat în dosarul cauzei - în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. - în apelul procurorului ce a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a desființat parțial sentința pe latură penală, iar în rejudecare a

înlăturat dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., a majorat la 23 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei

pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și a aplicat

inculpatei alături de pedeapsa principală amintită pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)

C. pen. pe durata de 8 ani.

Cererea

formulată de procuror privind reținerea vinovăției inculpatei - în raport cu

tratamentul violent repetat aplicat fiicei sale minore în intervalul de numai o

lună de la naștere, până la decesul acesteia intervenit la data de 14 mai 2008

- și pentru infracțiunea concurentă de rele tratamente aplicate minorului

prevăzută în art. 306 C. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea că

„violențele exercitate în mod repetat asupra unei victime și care au condus în

cele din urmă la decesul acesteia se absorb, în mod natural, în infracțiunea

mai gravă, aceea de omor”; în acest sens s-a argumentat și că prin Decizia nr.

37/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite „s-au avut în

vedere alte infracțiuni decât cea de omor”, astfel că această decizie în

interesul legii nu este aplicabilă în speță.

3.

Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs, între alții, procurorul.

Recursul

formulat de procuror a fost motivat în scris pentru cazul de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., cu solicitarea de a se reține vinovăția penală a inculpatei pentru săvârșirea în concurs ideal a

infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și rele tratamente

aplicate minorului; oral, cu ocazia dezbaterilor - cu respectarea principiului

contradictorialității prevăzut în art. 289 C. proc. pen. - procurorul a invocat și motivul suplimentar de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, verificând motivele de recurs în cauză, pe baza

materialului aflat în dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., constată următoarele:

Recursul

procurorului circumscris cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. este fondat, urmând a fi admis ca atare

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele

considerente:

Conform

prevederilor art. 33 lit. b) C. pen., există concurs de infracțiuni, ideal,

atunci „când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită

împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește

elementele mai multor infracțiuni”; ca atare, în situația concursului ideal de

infracțiuni, același fapt comportă o analiză distinctă din punctul de vedere a

două infracțiuni, în funcție de obiectul juridic special, de elementele

constitutive caracteristice ale infracțiunilor respective. A considera altfel

ar însemna a lipsi de eficiență juridică dispozițiile din art. 33 lit. b) C.

pen. privind cumulul ideal de infracțiuni, ceea ce ar fi contrar reglementării

de ansamblu a instituției juridice amintite în sistemul de drept românesc. În

același sens este și Decizia nr. 37/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

- Secțiile Unite, precum și decizia anterioară în interesul legii nr. II/2005,

ce au statuat cu caracter particular, folosind criteriile interpretative

conținute în art. 33 lit. b) C. pen., că infracțiunile de loviri sau alte

violențe, vătămare corporală și lipsire de libertate în mod ilegal, comise

asupra unui minor, prevăzute în art. 180 C. pen., art. 181 C. pen. și, respectiv, art. 189 C. pen., se află în concurs ideal cu infracțiunea de rele tratamente

aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., în măsura în care „datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor care le-a produs” faptul unic

ilicit realizează conținutul constitutiv al ambelor infracțiuni sus-menționate.

Infracțiunea

de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen. este o infracțiune de pericol care se consumă în momentul în care, urmare a relelor

tratamente, victimei minore i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea

fizică, intelectuală și morală; ca atare, când urmare a actelor comisive

(loviri, violențe) ori omisive (neasigurarea hranei, îmbrăcămintei ori altor

condiții pentru existența și dezvoltarea normală) comise de subiectul activ,

minorului - subiectul pasiv al infracțiunii - i-a fost pusă în primejdie gravă

dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală, dar a fost produs și un alt

rezultat ce intră în conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni, există un

concurs ideal de infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) C.

pen.

În

speță, faptul unic ilicit dedus judecății constă în aceea că, urmare a relației

tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural

al minorei V.P., după externarea din spital, inculpata a început să lovească

minora în vârstă de numai 2 - 3 săptămâni cu palmele peste cap și corp,

violențe fizice în urma cărora minora a rămas parțial paralizată cu începere de

la data de 8 mai 2008; în pofida acestei situații, inculpata a reiterat

comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008,

cauzând astfel decesul minorei, ce a fost constatat în dimineața zilei de 14

mai 2008.

În

considerarea situației de fapt sus-menționate, în cauză infracțiunea separată

prevăzută în art. 306 C. pen. s-a consumat în momentul în care, urmare a

actelor de agresiune exercitate de inculpată asupra sa, victima minoră a

suferit o paralizie parțială, dovada indubitabilă de punere în primejdie gravă

a dezvoltării fizice, intelectuale și morale a acesteia, coexistând în

condițiile art. 33 lit. b) C. pen. cu infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, consecința decesului ulterior al victimei în condițiile

anterior arătate.

Față

de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de procuror împotriva

deciziei penale nr. 38 din 25 februarie 2009, a casat decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 743 din 16 decembrie 2008, cu privire la încadrarea

juridică și individualizarea pedepsei.

În baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, dintr-o

singură infracțiune prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit.

c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunile concurente

prevăzute în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176

alin. (1) lit. a) C. pen. și în art. 306 C. pen.; a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută în art. 174 raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 23 ani, la

25 ani închisoare, iar în baza art. 306 C. pen., a condamnat pe inculpată la 15 ani închisoare.

În baza

art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata P.V. să

execute 25 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.

64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale

hotărârilor.