ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3148/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul R.H., născut la data de 10 ianuarie 1948 în comuna Slăvuța, județul Gorj. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcția de membru al Consiliului local Baia de Fier, județul Gorj, fiind incidente dispozițiile art. art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

A susținut că pârâtul, fiind tehnician veterinar în comuna Baia de Fier și plutonier în rezervă, a fost recrutat în anul 1974, în calitate de rezident, în scopul de a asigura conspirativitatea legăturii dintre organele de securitate și rețeaua informativă din sectorul minier Baia de Fier, județul Gorj, alegându-și numele conspirativ „C.”. A mai arătat că, în anul 1979, domnul R.H. a fost transferat în legătura organelor de miliție, „nemaiavând posibilitatea să facă întâlniri cu rețeaua" de la mina Baia de Fier. În acest sens, a semnat în iunie 1980 un material prin care solicita să ajute organele de miliție din comuna Baia de Fier în munca informativă.

Reclamantul a menționat că, din decembrie 1981 datează o nouă cerere de recrutare a pârâtului în calitate de rezident al organelor de Securitate ale Inspectoratului Județean Gorj, pentru îmbunătățirea legăturii cu rețeaua informativă din comuna Baia de Fier, document care legitimează de fapt o activitate pe care o avea deja, după cum rezultă dintr-o mențiune a ofițerului din 5 iunie 1980, care consemnează că domnul R.H. avea în legătură două surse la acea dată. A precizat că, din documentele ofițerului referitoare la activitatea pârâtului, ulterioară anului 1981, rezultă că nu i s-au mai atribuit surse în calitate de rezident, ci a fost folosit doar pentru încadrarea informativă a mai multor persoane aflate în atenție pe linie de securitate, sub numele conspirativ „R.”.

Reclamantul a prezentat o serie de note informative furnizate de către pârât în perioada 1987 - 1989, reținându-se că acesta a informat despre comentariile unor consăteni în legătură cu nivelul de trai din România anilor '80, precum și despre audierea și colportarea de către aceștia a știrilor transmise de postul de radio „E.L.". S-a susținut că informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar furnizarea acestora a fost făcută conștient, cu reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări. În ceea ce privește calitatea de rezident al Securității, reclamantul a susținut că pârâtul a fost recrutat în această calitate în anul 1974, în scopul de a asigura conspirativitatea legăturii dintre organele de securitate și rețeaua informativă din sectorul minier Baia de Fier, județul Gorj.

Totodată, s-a susținut faptul că pârâtul a fost recompensat cu diverse sume de bani pentru activitatea informativă desfășurată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe conținutul articolelor: art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1), ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări, coroborate cu art. 31 alin. (1) și art. 35 alin. (5), lit. a) din Regulamentul de C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile articolului 112 al C. proc. civ. Legal citat, pârâtul R.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al fostei securități. Deși nu a contestat informațiile din notele prezentate de către reclamantă (notele informative din 26 ianuarie 1989, 1 martie 1989, 6 aprilie 1989, 21 iulie 1988, 5 noiembrie 1987), a susținut că măsurile dispuse nu îngrădeau dreptul la viață privată. Referitor la stabilirea a ceea ce înseamnă atingerile aduse dreptului la viață privată, a menționat că informațiile furnizate nu au fost de natură a determina aducerea de atingeri vreunui drept dintre cele enunțate de art. 74 din actualul C. civ. român. În ceea ce privește calitatea de rezident al fostei securități, a arătat că, din cele reținute în acțiune, rezultă că pârâtul „a căutat să țină legătura cu cei trei colaboratori", iar nu că a ținut legătura cu ei și, cu atât mai mult, că i-ar fi coordonat pe aceștia.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza criminalistică grafică pentru a se stabili dacă semnăturile de pe nota informativă din data de 26 ianuarie 1989 și 25 februarie 1989 au fost executate de pârâtul R.H., fiind întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 344 din data de 7 noiembrie 2012 aflat la dosarul cauzei. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6938 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul R.H.; s-a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut ca relevante sub aspectul situației de fapt, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C.” din data de 26 ianuarie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C.” din data de 1 martie 1989, Nota informativă, olografă, - semnată cu numele conspirativ „C.” din data de 6 aprilie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 5 noiembrie 1987. A reținut Curtea de apel, că împrejurarea că notele informative prezentate de reclamant sunt scrise și semnate de pârât, a fost stabilită, fără echivoc, în raport de concluziile Raportului de expertiză criminalistică grafică, potrivit cărora, notele informative datate 26 ianuarie 1989 și 25 februarie 1989, dealtfel singurele note contestate sub aspectul semnăturii, au fost semnate de pârâtul R.H.

Curtea a constatat că, în ceea ce privește cerința legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, în sensul ca informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, aspect necontestat de pârât care prin întâmpinare recunoaște că notele informative se referă la atitudinile menționate de textul legal citat. S-a avut în vedere că în perioada respectivă a existat o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în domeniul alimentar, măsurile adoptate având drept efect deteriorarea condițiilor de trai și a economiei și că ascultarea emisiunilor postului de radio E.L., post de radio interzis în perioada comunistă, constituia o activitate potrivnică regimului totalitar, în condițiile în care acesta critică în mod constant abuzurile exercitate de dictatura comunistă, fiind principala sursă obiectivă de informații pentru populație.

Totodată s-a apreciat că, din Nota de constatare nr. DI/I/1025 din 11 mai 2011 și din înscrisurile atașate a rezultat că informațiile furnizate Securității de pârât au prezentat importanță pentru organele de Securitate fiind dispuse o serie de măsuri informativ-operative împotriva persoanelor respective. Referitor la cea de-a doua cerință legală, în sensul ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Curtea de apel a constatat îndeplinirea acesteia, furnizarea acestor informații făcându-se de către pârât în mod conștient, cu reprezentarea faptului că astfel de relatări pot avea consecințe cu privire la persoanele respective, în sensul că le pot expune pe acestea unor măsuri de urmărire și verificare.

Totodată s-a avut în vedere că din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că cerința legală pe care trebuie să o îndeplinească informațiile furnizate organelor de Securitate pentru a se reține calitatea de „colaborator” este aceea ca denunțarea să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nu să îngrădească efectiv aceste drepturi. Nu a fost reținută susținerea pârâtului din întâmpinare, potrivit căreia ar fi de notorietate faptul că în anii 1980 - 1989 statul totalitar nu lua nicio măsură represivă împotriva celor care colportau știri de la posturile de radio străine și nici împotriva celor care criticau politica economică și socială a statului, în condițiile în care s-a reținut că au fost dispuse măsuri informativ - operative în urma informațiilor oferite, mai ales că persoanele urmărite erau membrii sau descendenți ai membrilor unor partide istorice.

În ceea ce privește calitatea de colaborator a pârâtului în cea de-a treia modalitate prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceea de rezident, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale obligatorii pentru a fi constatată. Astfel, în primul rând, din materialul probator s-a reținut că pârâtul a fost recrutat în calitate de rezident, în anul 1974, în scopul de a asigura conspirativitatea legăturii dintre organele de securitate și rețeaua informativă din sectorul minier Baia de Fier, județul Gorj, fiind relevant în acest sens Referatul din data de 31 octombrie 1974 semnat de Lt. B.Ș.

de la fila 14 din Nota de constatare, Nota din data de 11 septembrie 1976 de la fila 14 din Nota de constatare și Nota din data de 26 noiembrie 1977 semnată de un ofițer din cadrul IJ Gorj (fila 15 din Nota de constatare) De asemenea, s-a constatat că aceasta rezultă și din Raportul din data de 4 iunie 1980 care poartă însemnarea marginală din data de 5 iunie 1980, constând în recomandarea ca pârâtul „să fie menținut în rețea ca rezident (are deja 2 surse în legătură) cu respectarea indicațiilor” dar și din Raportul din data de 29 aprilie 1982 semnat de Mr. T.E. „Rog să aprobați suma de 500 (cinci sute) RON din fondul CIS pentru stimularea rezidentului „R.” - fila 10 din Nota de constatare, primirea efectivă a sumei de bani fiind dovedită cu chitanța olografă de la dosar, semnată de pârât.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul R.H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a dezvoltat o serie de critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 1 C. proc. civ.: Astfel, s-a susținut că, deși nu a contestat conținutul notelor informative, acesta trebuie analizat în ansamblul informațiilor furnizate, în condițiile în care cea mai mare parte nu se încadrau în categoria prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008, vizând indicii de corupție în activitatea unor funcționari, indicii de săvârșire a unor infracțiuni de gestiune frauduloasă, de nerespectare a normelor în activitatea de recenzare a animalelor.

De asemenea, s-a arătat că nici cele care prezentau nemulțumiri ale cetățenilor în legătură cu greutățile zilnice nu vizau activități potrivnice regimului comunist. Totodată, s-a considerat că instanța de fond, în mod eronat a verificat doar cele șase note informative pentru a-și forma convingerea asupra existenței elementului volitiv. Referitor la reținerea calității de rezident s-a arătat că textul art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. 24/2008 sancționează coordonarea efectivă, iar nu angajamentul sau încercarea de a coordona alți informatori. A invocat recurentul nota de analiză din 17 octombrie 1984 întocmită de lt. maj. F.I. care relevă că recurentul a avut rețea în legătură. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, din documentația depusă la dosar de reclamant, a rezultat că în perioada 1987 - 1989, pârâtul a furnizat Securității mai multe note informative, referitoare la comentariile unor consăteni în legătură cu nivelul de trai din România, precum și la audierea și colportarea de către aceștia a știrilor transmise de postul de radio „E.L.” Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, îndeplinind funcția de membru al Consiliului local Baia de Fier, menționată la art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Curtea de apel, pentru considerentele expuse partea introductivă din prezenta decizie, a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la: 1) furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; 2) calitatea informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului; 3) efectele informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului; 4) de asemenea, s-a constatat și împrejurarea că recurentul-pârât a desfășurat activitatea în calitate de rezident, potrivit tezei finale a dispozițiilor expuse; așa încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Criticile recurentului vizează în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/208. Astfel cum a reținut și prima instanță, fiind reiterat prin motivele de recurs, pârâtul recunoaște redactarea notelor, însă apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, constată instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în acest sens fiind reținute Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C." din data de 26 ianuarie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C." din data de 1 martie 1989, Nota informativă, olografă, - semnată cu numele conspirativ „C." din data de 6 aprilie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 5 noiembrie 1987. Constatată Înalta Curte că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați (B.P.

și B.R care ascultă postul de radio E.L. și își exprimă nemulțumirea la adresa regimului comunist și al nivelului de trai, F.I. care exprimă aceleași nemulțumiri), despre activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist și în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice potrivit mențiunilor înscrise chiar pe notele informative.

În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuții referitoare la conținutul știrilor difuzate de postul de radio mai sus menționat a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viața privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974. Nu poate fi primita susținerea recurentului în sensul că materialul probator trebuie analizat în ansamblul său, respectiv că mare parte din informațiile furnizate au prezentat indicii despre comiterea unor fapte penale, fiind suficient în accepțiunea legii să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior.

În ceea ce privește reținerea calității de colaborator sub forma de rezident, prezintă importanță probatorie Rapoartele din data de 4 iunie 1980 și 29 aprilie 1982 neavând relevanță împrejurarea că sursele coordonate nu au fost utile organelor de securitate. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.H. împotriva Sentinței nr. 6938 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM