ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată, apărările pârâtului și derularea procedurilor în fața instanței de

fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității (C.N.S.A.S.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U.V., să se

constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a precizat că, prin cererea nr. P 51/09 din 08 ianuarie

2009 adresată instituției de către numitul B.M., s-a solicitat verificarea lui

U.V., care în prezent deține calitatea de membru în Consiliul Local Balcani,

jud. Bacău.

Instituția reclamantă

a arătat că, astfel cum rezultă din Nota de constatare nr. 01/1/3484 din 10

noiembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 21 decembrie 1978

"pentru cunoașterea activității și comportării unor persoane care sunt

supravegheate de noi, a activității unor cadre didactice de la școala generală

din satul Rățeni și de la școala generală de 9 ani din satul Schitu Frumoasa

(...) pentru a ne semnala din timp faptele antisociale ce se comit în sat și

starea de spirit a populației cu privire la unele măsuri și hotărâri luate de

statul nostru (...)", iar la data de 20 octombrie 1981, a fost propus

pentru preluare din rețeaua informativă a postului de miliție din com. Balcani

de către rețeaua informativă de securitate, pârâtul semnând cu numele real

Angajament și preluând numele conspirativ de colaborare "D.".

Reclamantul a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al

Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Astfel, a susținut

reclamantul, deși în Dosarul de rețea nr. R 122666 nu sunt note informative

furnizate de către sursa "D.", totuși, în rapoartele ofițerilor de

securitate, precum și în notele lor de analiză, apar referiri la tipul de

informații pe care le-a furnizat în perioada colaborării (1978 - 1984).

Relevante în acest sens sunt nota de analiză datată 24 septembrie 1984, în care

ofițerul de securitate menționează despre faptul că sursa "D." a

furnizat informații despre "reacția numitului A.C. în urma

avertizării" și Raportul cu propunere de încetare a legăturii cu

informatorul "D.", în care se prezintă consecințele pe care le-au

avut unele dintre informațiile furnizate de către acesta: "După recrutare

s-a dovedit corect și sincer în colaborarea cu organele noastre furnizând date

de interes operativ din rândul cadrelor didactice, prevenindu-se chiar rămânerea

în străinătate a unora care intenționau să plece în vizită la rude și luaseră

hotărârea să nu se mai înapoieze".

Totodată, în Dosarul

de urmărire informativă nr. I 1612, al cărui titular fusese semnalat "cu

atitudine ostilă orânduirii social-politice din țara noastră", apare o

Notă de sarcini pentru sursa "D." cu privire la urmărit: "D.P.

(...) a fost semnalat că este auditor pasionat al emisiunilor posturilor de

radio occidentale îndeosebi Europa Liberă, după care făcea comentarii cu

caracter denigrator, calomnios și jignitor la adresa înaltelor personalități

din țara noastră și a familiilor acestora, cât și la adresa politicii noastre

interne și internaționale (...) Prin informatorul "D." se va urmări

dacă are preocupări de a audia și colporta știrile transmise de posturile de

radio reacționare, dacă face comentarii cu caracter ostil și incitator în

rândul cetățenilor pe marginea programului unic de dezvoltare a agriculturii și

cu cine face asemenea discuții și cum este apreciat de cei din jurul său".

Reclamantul a mai

arătat că, în Notele de analiză întocmite de ofițerii de securitate, se

menționează aprecierile cu privire la activitatea pârâtului. Astfel, la data de

20 noiembrie 1979, se aprecia că "De la recrutare și până în prezent,

acest informator a furnizat un număr de 17 note informative, din care 9 sunt pe

linie de miliție cu aspecte de persoane ce au încălcat legea, sau persoane

despre care s-au deținut date că se ocupă cu sustragerea de material lemnos,

iar 8 note informative sunt pe linie de securitate cu aspecte ale unor persoane

ce sunt în evidența postului de miliție. Toate materialele informative au avut

valoare operativă și au fost verificate operativ". La data de 02 octombrie

1980, ofițerul de securitate apreciază că "de la analiza anterioară și

până în prezent, a furnizat un număr de 12 note informative, din care 7 note

sunt pe linie de miliție, iar 5 note informative sunt pe linie de securitate cu

aspecte de persoane din evidența postului de miliție, preocupările acestora și

alte persoane." De asemenea, la data de 20 octombrie 1980, se reținea că

"După recrutare a furnizat informații despre starea de spirit a unor

colegi de muncă de ai săi și despre atitudinea și comportarea unor persoane din

evidențele noastre. Fiind din satul natal, în afară de problema învățământ unde

va fi dirijat cu prioritate i se vor da în atenție pe D.C.P., G.N. și A.A.,

foști avertizați de către organele noastre ." La data de 16 septembrie

1982, se aprecia că "De la ultima analiză și până în prezent acest informator

a furnizat un număr de 6 note informative, majoritatea având valoare operativă,

despre unele elemente din evidența BL (bazei de lucru) și a unor persoane ce

fac comentarii la adresa statului". La data de 15 decembrie 1983, ofițerul

de securitate aprecia că " (...) În perioada la care se referă analiza,

sursa a furnizat un număr de 8 materiale informative, de o valoare operativă

medie, dintre care numai două informații au fost trimise spre exploatare la

Securitate - Serviciul 1".

Pe de altă parte, a

susținut instituția reclamantă, materialele informative furnizate de pârât au

vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile civile și politice și a dreptului la libera

circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile

civile și politice.

Pârâtul U.V. nu a

formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4104 din 08 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

contradictoriu cu pârâtul U.V.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a apreciat că, din înscrisurile aflate la

dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi denunțat activități ori atitudini potrivnice

regimului comunist, întrucât împrejurarea că acestuia i-au fost încredințate

sarcini de urmărire a unei persoane semnalate că asculta posturi de radio

străine, informările despre reacția unei persoane în urma avertizării, precum

și despre starea de spirit, atitudinea și comportarea unor alte persoane nu

sunt relevante în măsura în care nu există dovezi că pârâtul ar fi denunțat

activități contrare regimului comunist.

Prin urmare, a

reținut judecătorul fondului, în lipsa oricăror elemente concrete, nu se poate

conchide că informațiile furnizate de pârât ar fi vizat îngrădirea dreptului la

liberă circulație, în înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă nefiind

oferite detalii privind identitatea persoanelor cu intenție de

"evaziune" și nici modul în care a fost prevenită rămânerea acestora

în străinătate, urmare informărilor oferite de către pârât.

Împotriva hotărârii

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, următoarele:

- rapoartele

întocmite de ofițerii de securitate se bucură de prezumția de veridicitate a

conținutului indiferent de împrejurarea că numele persoanelor denunțate de

pârât sunt sau nu expres menționate;

- atâta timp cât este

stabilită legătura de cauzalitate între informațiile furnizate de pârât și

faptul că anumite persoane nu au mai putut emigra, este lipsit de relevanță

"modul în care a fost prevenită rămânerea acestora în străinătate".

instanței de recurs

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele arătate în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este colaborator al

securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. (...)"

În cauză, așa cum

rezultă din Nota de constatare nr. 01/1/3484 din 10 noiembrie 2009, pârâtul a

fost recrutat la data de 21 decembrie 1978 "pentru cunoașterea activității

și comportării unor persoane care sunt supravegheate de noi, a activității unor

cadre didactice de la școala generală din satul Rățeni și de la școala generală

de 9 ani din satul Schitu Frumoasa (...) pentru a ne semnala din timp faptele

antisociale ce se comit în sat și starea de spirit a populației cu privire la

unele măsuri și hotărâri luate de statul nostru (...)", iar la data de 20

octombrie 1981, a fost propus pentru preluare din rețeaua informativă a

postului de miliție din com. Balcani de către rețeaua informativă de

securitate, pârâtul semnând cu numele real Angajament și preluând numele

conspirativ de colaborare "D.".

De asemenea, deși în

Dosarul de rețea nr. R 122666 nu sunt note informative furnizate de către sursa

"D.", totuși, în rapoartele ofițerilor de securitate, precum și în

notele lor de analiză, apar referiri la tipul de informații pe care le-a

furnizat în perioada colaborării (1978 - 1984). Relevante în acest sens sunt

nota de analiză datată 24 septembrie 1984, în care ofițerul de securitate

menționează despre faptul că sursa "D." a furnizat informații despre

"reacția numitului A.C. în urma avertizării" și Raportul cu propunere

de încetare a legăturii cu informatorul "D.", în care se prezintă

consecințele pe care le-au avut unele dintre informațiile furnizate de către

acesta: "După recrutare s-a dovedit corect și sincer în colaborarea cu

organele noastre furnizând date de interes operativ din rândul cadrelor

didactice, prevenindu-se chiar rămânerea în străinătate a unora care

intenționau să plece în vizită la rude și luaseră hotărârea să nu se mai

înapoieze".

Totodată, în Dosarul

de urmărire informativă nr. I 1612, al cărui titular fusese semnalat "cu

atitudine ostilă orânduirii social-politice din țara noastră", apare o

Notă de sarcini pentru sursa "D." cu privire la urmărit: "D.P.

(...) a fost semnalat că este auditor pasionat al emisiunilor posturilor de

radio occidentale îndeosebi Europa Liberă, după care făcea comentarii cu

caracter denigrator, calomnios și jignitor la adresa înaltelor personalități

din țara noastră și a familiilor acestora, cât și la adresa politicii noastre

interne și internaționale (...). Prin informatorul "D." se va urmări

dacă are preocupări de a audia și colporta știrile transmise de posturile de

radio reacționare, dacă face comentarii cu caracter ostil și incitator în

rândul cetățenilor pe marginea programului unic de dezvoltare a agriculturii și

cu cine face asemenea discuții și cum este apreciat de cei din jurul său".

Înalta Curte reține

că, în raport cu cele constatate prin Notele informative mai sus prezentate

precum și cu prevederile art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G.nr. 24/2008, U.V.

a oferit autorităților represive ale regimului comunist, sub acoperirea numelui

conspirativ "D." informații care îndeplinesc condițiile cerute de

art. 2 lit. b), pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Astfel, printre

altele, intimatul a informat autoritățile despre intenția unor cunoscuți de a

refuza întoarcerea în țară după ce vor fi reușit "să plece în vizită la

rude" în străinătate.

În plus, intimatul a

furnizat autorităților mai multe note informative "pe linie de

Securitate", dintre care unele se refereau la "persoane ce fac

comentarii la adresa statului".

Înalta Curte apreciază

că este îndeplinită atât prima condiție de fond, cu privire la denunțarea unor

atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție,

referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În ceea ce privește

prima condiție pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru

reținerea calității de colaborator al Securității: furnizarea de informații

despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, intenția unei

persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine

extrem de gravă din perspectiva regimului comunist iar cei care luau o astfel

de hotărâre erau persecutați de organele represive ale regimului.

Relativ la cea de-a

doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale,

Înalta Curte constată că și aceasta este îndeplinită, având în vedere că

ulterior furnizării unor astfel de informații, asupra celor la care se referea

denunțul, urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea

Securității. Or, aceasta presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață

privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile

și politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În plus, această

informație avea ca efect îngrădirea dreptului la liberă circulație, prevăzut de

art. 12 pct. 1 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice

și încălcarea dreptului de prevăzut de art. 17 din același pact, precum și art.

12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În speța de față,

încălcarea dreptului prevăzut de art. 12 pct. 2 din Pactul Internațional

privind Drepturile civile și politice nu este doar potențială, ci certă, câtă

vreme autoritățile reușiseră să prevină intenția unor cetățeni de a părăsi

țara.

Înalta Curte

apreciază că sunt nelegale considerentele instanței de fond cu privire la

faptul că nu există dovezi în sensul că pârâtul ar fi denunțat activități

contrare regimului comunist, întrucât prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.nr.

24/2008, se enumera printre probatoriile posibile.

În dovedirea

calității de colaborator al securității "(...) relatări(le) verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului."

Așa fiind și cum în

cauză există suficiente dovezi din care rezultă că pârâtul a furnizat

informații de natura celor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul

reclamantului cu consecința admiterii acțiunii și constatarea calității de

colaborator al Securității a pârâtului U.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 4104 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității și în consecință, constată calitatea de

colaborator al Securității a pârâtului U.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN