ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtului și derularea procedurilor în fața instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U.V., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că, prin cererea nr. P 51/09 din 08 ianuarie 2009 adresată instituției de către numitul B.M., s-a solicitat verificarea lui U.V., care în prezent deține calitatea de membru în Consiliul Local Balcani, jud. Bacău.

Instituția reclamantă a arătat că, astfel cum rezultă din Nota de constatare nr. 01/1/3484 din 10 noiembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 21 decembrie 1978 "pentru cunoașterea activității și comportării unor persoane care sunt supravegheate de noi, a activității unor cadre didactice de la școala generală din satul Rățeni și de la școala generală de 9 ani din satul Schitu Frumoasa (...) pentru a ne semnala din timp faptele antisociale ce se comit în sat și starea de spirit a populației cu privire la unele măsuri și hotărâri luate de statul nostru (...)", iar la data de 20 octombrie 1981, a fost propus pentru preluare din rețeaua informativă a postului de miliție din com. Balcani de către rețeaua informativă de securitate, pârâtul semnând cu numele real Angajament și preluând numele conspirativ de colaborare "D.". Reclamantul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Astfel, a susținut reclamantul, deși în Dosarul de rețea nr. R 122666 nu sunt note informative furnizate de către sursa "D.", totuși, în rapoartele ofițerilor de securitate, precum și în notele lor de analiză, apar referiri la tipul de informații pe care le-a furnizat în perioada colaborării (1978 - 1984). Relevante în acest sens sunt nota de analiză datată 24 septembrie 1984, în care ofițerul de securitate menționează despre faptul că sursa "D." a furnizat informații despre "reacția numitului A.C.

în urma avertizării" și Raportul cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul "D.", în care se prezintă consecințele pe care le-au avut unele dintre informațiile furnizate de către acesta: "După recrutare s-a dovedit corect și sincer în colaborarea cu organele noastre furnizând date de interes operativ din rândul cadrelor didactice, prevenindu-se chiar rămânerea în străinătate a unora care intenționau să plece în vizită la rude și luaseră hotărârea să nu se mai înapoieze". Totodată, în Dosarul de urmărire informativă nr. I 1612, al cărui titular fusese semnalat "cu atitudine ostilă orânduirii social-politice din țara noastră", apare o Notă de sarcini pentru sursa "D." cu privire la urmărit: "D.P.

(...) a fost semnalat că este auditor pasionat al emisiunilor posturilor de radio occidentale îndeosebi Europa Liberă, după care făcea comentarii cu caracter denigrator, calomnios și jignitor la adresa înaltelor personalități din țara noastră și a familiilor acestora, cât și la adresa politicii noastre interne și internaționale (...) Prin informatorul "D." se va urmări dacă are preocupări de a audia și colporta știrile transmise de posturile de radio reacționare, dacă face comentarii cu caracter ostil și incitator în rândul cetățenilor pe marginea programului unic de dezvoltare a agriculturii și cu cine face asemenea discuții și cum este apreciat de cei din jurul său". Reclamantul a mai arătat că, în Notele de analiză întocmite de ofițerii de securitate, se menționează aprecierile cu privire la activitatea pârâtului.

Astfel, la data de 20 noiembrie 1979, se aprecia că "De la recrutare și până în prezent, acest informator a furnizat un număr de 17 note informative, din care 9 sunt pe linie de miliție cu aspecte de persoane ce au încălcat legea, sau persoane despre care s-au deținut date că se ocupă cu sustragerea de material lemnos, iar 8 note informative sunt pe linie de securitate cu aspecte ale unor persoane ce sunt în evidența postului de miliție.

Toate materialele informative au avut valoare operativă și au fost verificate operativ". La data de 02 octombrie 1980, ofițerul de securitate apreciază că "de la analiza anterioară și până în prezent, a furnizat un număr de 12 note informative, din care 7 note sunt pe linie de miliție, iar 5 note informative sunt pe linie de securitate cu aspecte de persoane din evidența postului de miliție, preocupările acestora și alte persoane." De asemenea, la data de 20 octombrie 1980, se reținea că "După recrutare a furnizat informații despre starea de spirit a unor colegi de muncă de ai săi și despre atitudinea și comportarea unor persoane din evidențele noastre. Fiind din satul natal, în afară de problema învățământ unde va fi dirijat cu prioritate i se vor da în atenție pe D.C.P., G.N.

și A.A., foști avertizați de către organele noastre ." La data de 16 septembrie 1982, se aprecia că "De la ultima analiză și până în prezent acest informator a furnizat un număr de 6 note informative, majoritatea având valoare operativă, despre unele elemente din evidența BL (bazei de lucru) și a unor persoane ce fac comentarii la adresa statului". La data de 15 decembrie 1983, ofițerul de securitate aprecia că " (...) În perioada la care se referă analiza, sursa a furnizat un număr de 8 materiale informative, de o valoare operativă medie, dintre care numai două informații au fost trimise spre exploatare la Securitate - Serviciul 1". Pe de altă parte, a susținut instituția reclamantă, materialele informative furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice și a dreptului la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice.

Pârâtul U.V. nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4104 din 08 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul U.V. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi denunțat activități ori atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât împrejurarea că acestuia i-au fost încredințate sarcini de urmărire a unei persoane semnalate că asculta posturi de radio străine, informările despre reacția unei persoane în urma avertizării, precum și despre starea de spirit, atitudinea și comportarea unor alte persoane nu sunt relevante în măsura în care nu există dovezi că pârâtul ar fi denunțat activități contrare regimului comunist.

Prin urmare, a reținut judecătorul fondului, în lipsa oricăror elemente concrete, nu se poate conchide că informațiile furnizate de pârât ar fi vizat îngrădirea dreptului la liberă circulație, în înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă nefiind oferite detalii privind identitatea persoanelor cu intenție de "evaziune" și nici modul în care a fost prevenită rămânerea acestora în străinătate, urmare informărilor oferite de către pârât. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, următoarele: - rapoartele întocmite de ofițerii de securitate se bucură de prezumția de veridicitate a conținutului indiferent de împrejurarea că numele persoanelor denunțate de pârât sunt sau nu expres menționate; - atâta timp cât este stabilită legătura de cauzalitate între informațiile furnizate de pârât și faptul că anumite persoane nu au mai putut emigra, este lipsit de relevanță "modul în care a fost prevenită rămânerea acestora în străinătate". 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, este colaborator al securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(...)" În cauză, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 01/1/3484 din 10 noiembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 21 decembrie 1978 "pentru cunoașterea activității și comportării unor persoane care sunt supravegheate de noi, a activității unor cadre didactice de la școala generală din satul Rățeni și de la școala generală de 9 ani din satul Schitu Frumoasa (...) pentru a ne semnala din timp faptele antisociale ce se comit în sat și starea de spirit a populației cu privire la unele măsuri și hotărâri luate de statul nostru (...)", iar la data de 20 octombrie 1981, a fost propus pentru preluare din rețeaua informativă a postului de miliție din com.

Balcani de către rețeaua informativă de securitate, pârâtul semnând cu numele real Angajament și preluând numele conspirativ de colaborare "D.". De asemenea, deși în Dosarul de rețea nr. R 122666 nu sunt note informative furnizate de către sursa "D.", totuși, în rapoartele ofițerilor de securitate, precum și în notele lor de analiză, apar referiri la tipul de informații pe care le-a furnizat în perioada colaborării (1978 - 1984). Relevante în acest sens sunt nota de analiză datată 24 septembrie 1984, în care ofițerul de securitate menționează despre faptul că sursa "D." a furnizat informații despre "reacția numitului A.C.

în urma avertizării" și Raportul cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul "D.", în care se prezintă consecințele pe care le-au avut unele dintre informațiile furnizate de către acesta: "După recrutare s-a dovedit corect și sincer în colaborarea cu organele noastre furnizând date de interes operativ din rândul cadrelor didactice, prevenindu-se chiar rămânerea în străinătate a unora care intenționau să plece în vizită la rude și luaseră hotărârea să nu se mai înapoieze". Totodată, în Dosarul de urmărire informativă nr. I 1612, al cărui titular fusese semnalat "cu atitudine ostilă orânduirii social-politice din țara noastră", apare o Notă de sarcini pentru sursa "D." cu privire la urmărit: "D.P.

(...) a fost semnalat că este auditor pasionat al emisiunilor posturilor de radio occidentale îndeosebi Europa Liberă, după care făcea comentarii cu caracter denigrator, calomnios și jignitor la adresa înaltelor personalități din țara noastră și a familiilor acestora, cât și la adresa politicii noastre interne și internaționale (...). Prin informatorul "D." se va urmări dacă are preocupări de a audia și colporta știrile transmise de posturile de radio reacționare, dacă face comentarii cu caracter ostil și incitator în rândul cetățenilor pe marginea programului unic de dezvoltare a agriculturii și cu cine face asemenea discuții și cum este apreciat de cei din jurul său". Înalta Curte reține că, în raport cu cele constatate prin Notele informative mai sus prezentate precum și cu prevederile art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G.nr.

24/2008, U.V. a oferit autorităților represive ale regimului comunist, sub acoperirea numelui conspirativ "D." informații care îndeplinesc condițiile cerute de art. 2 lit. b), pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Astfel, printre altele, intimatul a informat autoritățile despre intenția unor cunoscuți de a refuza întoarcerea în țară după ce vor fi reușit "să plece în vizită la rude" în străinătate. În plus, intimatul a furnizat autorităților mai multe note informative "pe linie de Securitate", dintre care unele se refereau la "persoane ce fac comentarii la adresa statului". Înalta Curte apreciază că este îndeplinită atât prima condiție de fond, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În ceea ce privește prima condiție pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reținerea calității de colaborator al Securității: furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului comunist iar cei care luau o astfel de hotărâre erau persecutați de organele represive ale regimului. Relativ la cea de-a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, Înalta Curte constată că și aceasta este îndeplinită, având în vedere că ulterior furnizării unor astfel de informații, asupra celor la care se referea denunțul, urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității.

Or, aceasta presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În plus, această informație avea ca efect îngrădirea dreptului la liberă circulație, prevăzut de art. 12 pct. 1 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice și încălcarea dreptului de prevăzut de art. 17 din același pact, precum și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În speța de față, încălcarea dreptului prevăzut de art. 12 pct. 2 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice nu este doar potențială, ci certă, câtă vreme autoritățile reușiseră să prevină intenția unor cetățeni de a părăsi țara.

Înalta Curte apreciază că sunt nelegale considerentele instanței de fond cu privire la faptul că nu există dovezi în sensul că pârâtul ar fi denunțat activități contrare regimului comunist, întrucât prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, se enumera printre probatoriile posibile. În dovedirea calității de colaborator al securității "(...) relatări(le) verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." Așa fiind și cum în cauză există suficiente dovezi din care rezultă că pârâtul a furnizat informații de natura celor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul reclamantului cu consecința admiterii acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului U.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 4104 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și în consecință, constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului U.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012. Procesat de GGC - NN