ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 763/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4284 din 20 septembrie 2013, Curtea de Ape! București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, a respins, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul D.M. împotriva sentinței civile nr. 5855 din data de 19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2032, încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2012 și a sentinței civile nr. 11137 bis din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2012/al, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.F.R.

În motivarea deciziei, instanța a reținut următoarele: Criticile aduse de către recurent sentinței civile nr. 5855 din data de 19 iunie 2012 sunt nefondate, având în vedere făptui că pentru admisibilitatea contestației în anulare reglementată de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., condiția legii este pe de o parte ca hotărârea atacată să fie irevocabilă, iar pe de altă parte ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat prin căile ordinare de atac. Cea de a doua condiție de admisibilitate constituie o aplicare a principiului potrivit căruia nu se poate folosi o cale de atac extraordinară atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.

Partea nu are un drept de opțiune între contestația în anulare și recurs, dându-se prioritate recursului, prin urmare partea fiind obligată sa valorifice eventualele motive de contestație prin intermediul recursului, motivele de nelegalitate vizate de art. 317 constituind în același timp și motive de recurs. Această cerință trebuie examinată în corelație cu art. 317 teza finală C. proc. civ. potrivit căruia contestația în anulare devine admisibilă în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins tară a fi judecat în fond.

În speță, conîestatorul a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 5855 din 19 mai 2012, prin care a fost respinsă ca tardiv formulată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5717 din 17 septembrie 2008, recursul declarat împotriva acesteia fiind respins prin Decizia civilă nr. 5079 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București. În doctrină se admite unanim că în situația în care un recurs a fost respins ca tardiv introdus, contestația în anulare este inadmisibilă deoarece în sens contrar s-ar admite o eludare directă a interdicției prevăzute de art. 317 C. proc. civ. din moment ce un recurs tardiv este socotit ca și cum nu ar fi fost introdus. Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la neindicarea de către instanța de fond a situației de fapt și de drept, sentința atacată respectând cerințele prevăzute de art. 261 C. proc.

civ., iar în ceea ce privește omisiunea judecării pe fond a cauzei, se observă faptul că solicitarea recurentului a fost respinsă ca inadmisibilă iar dispozițiile art. 317 C. proc. civ. sunt în sensul că instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Or, admiterea excepției inadmisibilității făcea de prisos analizarea fondului pretențiilor deduse judecății.

În ceea ce privește repartizarea aleatorie a cauzei, din adresa din 14 februarie 2012 emisă de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rezultă că acțiunea recurentului a fost repartizată aleatoriu la data de 29 mai 2012 conform listingului atașat de către instanță corespondenței cu petentul, iar cât privește lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, potrivit art. 103 din Regulamentul de organizare al instanțelor judecătorești, la instanțele la care se utilizează sistemul computerizat lucrările se realizează prin selecția automată a datelor, la înscrierea dosarelor pe listă dându-se întâietate cauzelor în care sunt arestați și cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgență, în speța recurentul nedovedind o încălcare a Regulamentului în ceea ce privește întocmirea listei de ședință.

Referitor la necercetarea de către instanță a înscrisurilor depuse la dosare, astfel cum s-a arătat mai sus, reținerea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Cât privește nelegalitatea sentinței atacate prin prisma nerespectării normelor referitoare la competența instanței, se observă faptul că recurentul a investit instanța de fond cu o contestație în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 6532 din 22 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar potrivit dispozițiilor art. 319 C. proc. civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În ceea ce privește criticile referitoare Ia continuitatea completului de judecată din adresa din 14 noiembrie 2012 emisă de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de munca și asigurări sociale, rezultă că acțiunea recurentului a fost repartizată aleatoriu la data de 29 mai 2012 Completului 3, complet ce nu a fost schimbat pe parcursul soluționării cererii, astfel încât și această critică va fi înlăturată. Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia la pronunțarea sentinței atacate instanța de fond ar fi avut în vedere hotărâri lovite de nulitate, dat fiind faptul ca, așa cum s-a arătat anterior soluționarea cauzei s-a făcut în urma admiterii excepției inadmisibili tații, instanța neintrând în cercetarea fondului pretențiilor.

Nici recursul declarat împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 11 decembrie 2012 nu este fondat, în mod corect Tribunalul procedând la respingerea cererii privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 5855 din data de 19 mai 2012. Potrivit art. 211 C. proc. civ.: în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice, Or, dispozitivul sentinței mai sus indicate nu cuprinde dispoziții potrivnice ori dispoziții care să nu poaîă fi puse în executare, neiăsând loc ia interpretări și nu necesită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 11137 bis din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2012/al, nici acesta nu este fondat, prima instanță pronunțându-se în limitele investirii sale și neexistând un capăt de cerere pe care să-l fi omis la pronunțarea sentinței civile nr. 5855 din data de 19 iunie 2012. La data de 15 decembrie 2014, reclamantul D.M. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 4284 din 20 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlI-a civila și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea cererii, revizuentul a susținut că decizia atacată este în opoziție cu Decizia nr. 1294 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VlI-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. În cauză, s-a ajuns la eroare judiciară perpetuată și în fazele superioare, fără să se țină cont de situația de fapt și de drept, fiindu-i încălcate revizuentului drepturile constituționale. La termenul de judecată din data de 17 martie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de revizuire, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri. În cauză, hotărârea pretins contradictorie și a cărei anulare se solicită, Decizia nr. 4284 a Curții de Apel București a fost pronunțată de instanța de recurs la data de 20 septembrie 2013. Drept urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., termenul de o lună curgând de ia pronunțarea hotărârii, respectiv de la data de 20 septembrie 2013. Revizuentul D.M.

și-a întemeiat calea de atac extraordinară a revizuirii pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a depus cererea de revizuire 3a data de 15 decembrie 2014, cu depășirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., care se împlinea la data de 21 octombrie 2014. Petițiile depuse de revizuent pe cale administrativă, invocate în susținerea respingerii excepției tardivității, nu influențează termenul de declarare a căii de atac. Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Or, revizuentul nu a dovedit că a fost împiedicat de o împrejurare obiectivă, mai presus de voința sa, care nu putea fi prevăzută și nici depășită, pentru a solicita instanței repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 4284 din data de 20 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D.M. împotriva Deciziei nr. 4284 din data de 20 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.