ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1049/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de

10 decembrie 2012

pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

sub nr. 47593/3/2012, reclamantul J.V.A.

a

solicitat, în temeiul O.U.G. nr. 100/2008 și a art. 169 din Legea nr. 262/2010,

în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, obligarea pârâtei

la revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare

prevăzute actele normative indicate și la plata diferențelor de pensie

rezultate din neacordarea punctajelor suplimentare, actualizate cu rata inflației

la data plății efective.

Prin sentința

nr, 1609 din 13 februarie 2014 Tribunalul București

a respins, ca neîntemeiată, cererea

reclamantului.

Prin Decizia

nr. 5088 din 29 octombrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIl-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale,

a respins, ca nefondaf, recursul

reclamantului împotriva sentinței mai sus arătate.

Împotriva

acestei decizii, ta data de 18 noiembrie 2014, reclamantul Jiiărașu

Valeriu-Aurel a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul, secției a

VIl a civile și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

Curții de Apel București sub nr. 69271212014, întemeiată în drept pe

dispozițiile art 322 pct. 2 C. proc. civ.

În

motivare, revizuentul a arătat, în

esență, că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerat, respectiv, instanța de

recurs nu a dezlegat problema de drept supusă judecății, nu a îndreptat

greșelile instanțe de fond, care a schimbat conținutul alin. (1) cu cel al alin.

(4) din art. 2 - Anexa la H.G. nr. 1550/2004, excluzându-I pe revizuient de la

drepturile ce i se cuvin legal.

De

asemenea, s-au nesocotit dispozițiile legale incidente în materîe,întrucât

revizuentul nu a beneficiat de condițiile prevăzute de actele normative cu

caracter special nici la stabilirea drepturilor de pensie în anul 1996, nici la

recalcularea pensiei în anul 2011.

Instanța

de control judiciar nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, motivat cu dovezile

probatorii administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și a

nesocotit dispozițiile art. 2 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 1550/2004 în care

se precizează că stagiul complet de cotizare utilizat îa determinarea

punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în munca prevăzută de

legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie și nu vechimea în

muncă necesară prevăzută de acte normative cu caracter special, conform alin. 4

din același articol.

Nu s-a

ținut seama de dispozițiile Deciziei nr. 274 din 23 mai 2013 pronunțată de

Curtea Constituțională, care a statuat neconstituționalitatea art. 169 alin. (2)

din Legea nr. 263/2010, a menținut (1) din Constituția României, art. 169 alin.

(2) fiind constatat neconstituționaî și-a încetat efectele juridice de la data

de 01 septembrie 2013, dată de la care nu va mai putea fi aplicat de instanțele

judecătorești celor îndreptățiți să beneficieze de creșterea punctajului

suplimentar conform dispozițiilor art. 169 alin. (1).

Prin Decizia

nr. 341 din 29 ianuarie 2015 Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale,

a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, reținând că hotărârea supusă

căii extraordinare de atac nu evocă fondul, respectiv, în recurs, nu s-a

reținut o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, nici nu s-a realizat aplicarea altor dispoziții legale în

afara celor incidente la împrejurările de fapt deja stabilite și nu s-a dat o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Împotriva

Deciziei de recurs nr. 5088 din 29 octombrie 2914 a Curții de Apel, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declarat calea de atac intitulată „apel" reclamantul J.V.A., fără a încadra

în drept demersul judiciar.

În susținerea

căii de atac, după expunerea situației de fapt dedusă judecății în fond,

reclamantul a arătat că în cauză s-a procedat Ia o greșită interpretare a

acteior normative incidente privind încadrarea activității desfășurate de

acesta în locuri încadrate în grupele superioare de muncă I și II anterior

datei de 1 aprilie 2001, eă în recurs au fost luate în considerare exclusiv

apărările formulate de intimată prin întâmpinare, fiind înlăturate, în mod

nejustificat, apărările proprii,, iar în revizuire, aceasta nici măcar nu a

depus întâmpinare.

Instanța de

recurs nu a analizat decât modul de soluționare a excepției prevăzută de art. 169

alin. (2) din Legea nr. 263/2010, fără a evoca fondul pretențiilor deduse

judecății.

Motivarea

instanței de recurs este greșită, Legea nr. 3/1977 fiind clasificată greșit ca

fiind un act normativ cu caracter special.

De asemenea,

instanța de recurs nu a luat în considerare toate probatorlile administrate,

actele normative incidente și nu a procedat la remedierea erorilor săvârșite de

către prima instanță, aspect ce impunea trimiterea cauzei spre rejudecare ori

judecarea fondului de către Curtea de Apel București.

Examinând

cauza în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de instanță din

oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale

cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac

reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se

poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești

și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că

împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se

întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în

Ioc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este

o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin

intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

În conformitate

eu prevederile art. 299 coroborate eu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate eu

recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și hotărârile alîor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile

prevăzute de lege.

În speță, Decizia

nr. 5088 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 47593/3/2012,

este o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de a mai fi atacată eu recurs,

întrucât prin aceasta s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul-reclamant J.V.A. împotriva sentinței nr. 1609 din 13 februarie 2014

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. 47593/3/2012, în contradictoriu cu

intimata-pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

În aceste

condiții și față de dispozițiile legale anterior citate, cum decizia menționată

este irevocabilă, rezultă ca împotriva sa nu se mai poale exercita o atare cale

de atac.

Această

concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac,

potrivit căreia nimănui nu-i este îngăduit a uza de două ori de una și aceeași

cale de atac, respectiv, nimeni nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași

cale de atac.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus

judecății este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul J.V.A. împotriva Deciziei nr. 5088

din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 47593/3/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2015.