ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1554/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, la data de 6 ianuarie 2011 sub nr. 1058/3/2011

reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București, obligarea acesteia la restituirea sumei rezultate ca urmare

a erorilor înregistrate de pârâtă în evaluarea pensiei reclamantului, de 15.217

lei, să respecte legislația în vigoare, prin stabilirea și preluarea în calcului

punctajului mediu anual, ca urmare a contribuției pentru asigurări sociale în

perioada când a funcționat cu "jumătate de normă" la U.T.C.

Prin sentința nr. 9658 din 3 noiembrie

2011 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost admisă în parte acțiunea, s-a stabilit în sarcina pârâtei

obligația de a emite o nouă decizie de recalculare a pensiei reclamantului,

începând cu dala de 01 aprilie 2010, cu luarea în considerare și a veniturilor

atestate de adeverința din 15 decembrie 2010 emisă de U.T.C. București, precum

și de a plăti reclamantului diferențele de drepturi de pensie pe perioada 01

aprilie 2010 la zi, celelalte cereri fiind respinse ca neîntemeiate.

Sentința a fost casată prin Decizia nr.

845/R din 22 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 3011 din 13 martie

2014 pronunțată de Tribunalul Bucureșii. secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. 1058/3/A/2011*, a fost admisă excepția

prescripției dreptului material la acțiune în privința cererii de plată a

diferențelor de drepturi de pensie pentru perioada 01 august 2004 - 01

septembrie 2005 și, în consecință, a fost respinsa cererea cu acest obiect; a

fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul B.I., de

obligare a pârâtei Ia plata diferenței dintre pensia cuvenită, aferentă

punctajului mediu anual de 3,74566, stabilit prin Decizia nr. 133591 din 14

iulie 2008, și pensia încasată efectiv, pentru perioada 01 septembrie 2005-01

mai 2007.

Prin Decizia nr. 84 clin 9 ianuarie

2015 Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul B.I.

împotriva sentinței su s-menționate, reținând că acesta nu a motivat calea de

atac în termenul prevăzut de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, nemolivat, reclamantul B.I., solicitând acordarea drepturilor legale.

Examinând recursul în raport de

excepția de inadmisibiliiate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată

următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau

remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a

respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc. în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de

atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului dedus

judecății.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. „hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt

supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea

s-a soluționat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale

anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile, a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre ne fiind susceptibilă de a mai fi supusă

acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cauză.

În speță, Decizia nr. 84 din 9

ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva, căreia reclamantul B.I. a

declarat prezentul recurs, reprezintă o decizie prin care s-a soluționat

recursul formulat de același reclamant împotriva sentinței nr. 3011 din 13

martie 2014 pronunțată în fond de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în cauza având ca obiect contestație

decizie de pensionare, hotărâre irevocabilă și, decî, nesusceptibilă de o

asemenea cale de atac.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 84 din 9 ianuarie 2015 a

Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

10 iunie 2015.