ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5351/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată și

hotărârea instanței de fond.

În

Dosarul nr. 2596/97/2008, aflat pe rolul fața Curții de Apel Alba Iulia, secția

a II-a civilă, reclamanta SC G.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Oficiul

Național al Registrului Comerțului a invocat excepția de nelegalitate a

deciziilor emise de Directorul general al O.N.R.C. nr. 44 din 30 ianuarie 2006,

34 din 12 ianuarie 2007 și 439 din 21 aprilie 2008.

Instanța prin încheierea de ședință

din 02 noiembrie 2011, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a dispus

suspendarea judecării cauzei cu care a fost sesizată și a sesizat Secția

contencios administrativ și fiscal a aceleași instanțe cu soluționarea

excepției de nelegalitate a deciziilor emise de Directorul general al O.N.R.C. nr.

44 din 30 ianuarie 2006, 34 din 12 ianuarie 2007 și 439 din 21 aprilie 2008

cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr. 1203/57/2011.

Prin sentința nr. 350 din 22 noiembrie

2011, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția de nelegalitate invocată de

reclamanta SC G.T. SRL a Deciziei nr. 44 din 30 ianuarie 2006, deciziei nr. 34

din 12 ianuarie 2007 și a Deciziei nr. 439 din 21 aprilie 2008 emise de Oficiul

Național al Registrului Comerțului.

Recursul declarat în cauză.

împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta SC G.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

înainte de a analiza motivele de

recurs invocate în cauză, înalta Curte, verificând data la care a fost formulat

recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 554/2004:

„(1) Legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea pârtii interesate. In acest caz, instanța,

constatând ca de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,

sesizează, prin încheiere motivata, instanța de contencios administrativ

competenta si suspenda cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios

administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar încheierea prin care se

respinge cererea de sesizare poate fi atacata odată cu fondul. Suspendarea

cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fata căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competenta

sa o soluționeze si nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocata

în cauze penale.

(2) Instanța de contencios

administrativ se pronunța, după procedura de urgenta, în ședința publica, cu

citarea pârtilor si a emitentului. In cazul în care excepția de nelegalitate

vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a

prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare

la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii acrului administrativ.

(3) Soluția instanței de contencios

administrativ este supusa recursului, care se declara în termen de 5 zile de la

comunicare si se judeca de urgenta si cu precădere”.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată

la data de 23 decembrie 2011 iar recursul au fost înregistrat la data de 7

decembrie 2012, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de

textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins

și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac

printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul este

tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC. G.T.

SRL Deva împotriva Sentinței nr. 350 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

22 mai 2013.