ÎCCJ, decizie (scj.ro #85477)

Competența. Imputație.Lipsă în gestiune.Unități la care

se referă art.18 din Legea nr.94/1992.Decizia conducerii unității în baza

actului propriu de control.Contestație.Competența de soluționare

Tribunalul are competența de

soluționare a contestației, iar nu organele de jurisdicție ale Curții de

Conturi, dacă decizia de imputare nu are la bază un act de control al organelor

acestei Curți.

Secția

de contencios administrativ – decizia nr.2544 din 17 septembrie 2002

Reclamantul C.D.a chemat în judecată Societatea comercială „S” SA

solicitând anularea deciziei de imputare nr.4/28.02.1997 emisă în sarcina sa

pentru 14.671.389 de lei, lipsă  în gestiune.

Colegiul jurisdicțional Mehedinți  al Curții de Conturi, prin

sentința  nr.27 din 14.02.2001, a admis contestația și a anulat decizia de

imputare,  reclamantul fiind exonerat de plata sumei reținute în sarcina

sa.

Recursul jurisdicțional declarat de pârât a fost respins de Secția

jurisdicțională a Curții de  Conturi prin decizia nr.313/15.06.2001.

Considerând nelegală și netemeinică această decizie, pârâta a declarat recurs.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi  expuse în

continuare.

Reglementând atribuțiile de control ale Curții de Conturi, art.16 din Legea

nr.94/1992  enunță exercitarea funcției de control asupra modului de

formare, de administrare și intrebunințare a resurselor financiare ale

statului, ale  sectorului public precum și asupra  modului de

gestionare a patrimoniului public și privat al statului   și al

unităților administrativ teritoriale.

Potrivit art.41 din Legea nr.94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă în primă

instanță contestațile împotriva actelor  de imputație formulate de

administratori, gestionari, contabili precum și ceilalți  salariați care

au participat la producerea pagubelor în legătură  cu formarea ,

administrarea și întrebuințarea  resurselor  financiare ale statului

și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimomiului  public

și  privat al statului.

Textul  are în vedere pagubele produse în sectoarele asupra cărora își

exercită controlul Curtea de Conturi și deci organele cu atribuții

jurisdicționale ale Curții de  Conturi au competența materială de a

se pronunța numai în legătură cu contestațiile la actele de imputare

emise  în urma controlului efectuat  de organele de control ale

Curții.

Cum în speță nu s-a efectuat  un astfel de control, iar decizia de

imputare a fost emisă de  conducătorul   societății și baza

constatărilor organelor proprii  de control financiar, referitoare la

modul de gestionare, urmează a se reține  incidența dispozițiilor art.176

alin.2  Codul muncii și pe cale de consecință competența  materială

de soluționare a pricinii de către instanța de drept comun.

Ca urmare, s-a admis recursul și s-a casat decizia atacată și sentința civilă

nr.27 din 14 februarie 2001 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți și s-a trimis

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mehedinți – Secția conflicte de

muncă.