ÎCCJ, decizie (scj.ro #85477)

Competența. Imputație.Lipsă în gestiune.Unități la care se referă art.18 din Legea nr.94/1992.Decizia conducerii unității în baza actului propriu de control.Contestație.Competența de soluționare Tribunalul are competența de soluționare a contestației, iar nu organele de jurisdicție ale Curții de Conturi, dacă decizia de imputare nu are la bază un act de control al organelor acestei Curți. Secția de contencios administrativ – decizia nr.2544 din 17 septembrie 2002 Reclamantul C.D.a chemat în judecată Societatea comercială „S” SA solicitând anularea deciziei de imputare nr.4/28.02.1997 emisă în sarcina sa pentru 14.671.389 de lei, lipsă în gestiune. Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi, prin sentința nr.27 din 14.02.2001, a admis contestația și a anulat decizia de imputare, reclamantul fiind exonerat de plata sumei reținute în sarcina sa.

Recursul jurisdicțional declarat de pârât a fost respins de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr.313/15.06.2001. Considerând nelegală și netemeinică această decizie, pârâta a declarat recurs. Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reglementând atribuțiile de control ale Curții de Conturi, art.16 din Legea nr.94/1992 enunță exercitarea funcției de control asupra modului de formare, de administrare și intrebunințare a resurselor financiare ale statului, ale sectorului public precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.

Potrivit art.41 din Legea nr.94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță contestațile împotriva actelor de imputație formulate de administratori, gestionari, contabili precum și ceilalți salariați care au participat la producerea pagubelor în legătură cu formarea , administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimomiului public și privat al statului. Textul are în vedere pagubele produse în sectoarele asupra cărora își exercită controlul Curtea de Conturi și deci organele cu atribuții jurisdicționale ale Curții de Conturi au competența materială de a se pronunța numai în legătură cu contestațiile la actele de imputare emise în urma controlului efectuat de organele de control ale Curții.

Cum în speță nu s-a efectuat un astfel de control, iar decizia de imputare a fost emisă de conducătorul societății și baza constatărilor organelor proprii de control financiar, referitoare la modul de gestionare, urmează a se reține incidența dispozițiilor art.176 alin.2 Codul muncii și pe cale de consecință competența materială de soluționare a pricinii de către instanța de drept comun. Ca urmare, s-a admis recursul și s-a casat decizia atacată și sentința civilă nr.27 din 14 februarie 2001 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mehedinți – Secția conflicte de muncă.