ÎCCJ, decizie (scj.ro #85142)

Magistrat.

Neîndeplinirea

condițiilor de numire în funcție.

Condiția bunei reputații. Hotărârea

C.S.M

. de

eliberare din funcție. Caracterul

nedisciplinar

al

Hotărârii.

Nerespectarea

procedurii administrative

privind încetarea raporturilor de serviciu în cazul unor motive

nedisciplinare

.

Legea

nr

. 92/1992

, art.46

lit.c

),,

art.124-131.

Carta

europeană privind Statutul judecătorilor

, art.7

Procedura administrativă privind încetarea raporturilor de

serviciu este aplicabilă și în cazul luării unor măsuri privind îndepărtarea

din magistratură

pentu

motive care nu sunt de natură

disciplinară. Astfel, Carta Europeană privind Statutul judecătorilor, în art.7

recomandă câteva reguli legate de încetarea activității magistratului, și

anume, ca măsurile de încetare a funcției să fie luate cu atenție deosebită, de

o manieră în care să se determine limitativ aceste cauze, iar în art.7.2 se

face precizarea că aceste cauze care intervin trebuie verificate de o instanță

independentă, în cazul nostru această instanță fiind Consiliul superior al

Magistraturii.

I.C.C.J

., Secția de contencios administrativ și

fiscal,

decizia

nr

. 2956 din 10 mai 2005

Reclamantul

M.C

. a chemat în judecată Consiliul

Superior al Magistraturii, cerând anularea Hotărârii nr.131 din 25 august 2004

prin care s-a dispus eliberarea din funcția de judecător pentru

neîndeplinirea

condiției cerute de art.46

lit.c

) din Legea nr.92/1992.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că măsura eliberării

din funcție este nelegală, competența eliberării fiind dată de lege

Președintelui României, că nu a fost pus în situația reală să își facă

apărarea, iar prin activitatea sa profesională și morală nu a încălcat Codul

deontologic și obligațiile cerute profesiei.

Curtea de Apel Craiova, Secția de contencios administrativ și fiscal a respins

excepțiile invocate de pârât privind inadmisibilitatea acțiunii  cu

referire la procedura prealabilă și a irevocabilității hotărârii nr.131/2004, a

admis acțiunea reclamantului și a anulat hotărârea contestată.

Pentru a pronunța această sentință, greșit pronunțată ca Decizie cu nr.57/2004,

Curtea de Apel Craiova, Secția de contencios administrativ și fiscal a

constatat că pentru măsura eliberării din funcție, în conformitate cu

prevederile art.92

lit.”f

” și 46

lit.c

)

din Legea nr.92/1992 care au legătura cu comportamentul magistratului, se

impune respectarea procedurii cerute de art.124 – 131 din Legea nr.92/1992,

fiind de aplicat o măsură disciplinară, și cum aceste proceduri au fost

neaplicate

, hotărârea este nelegală.

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat recurs de către Consiliul Superior

al Magistraturii, solicitându-se casarea acesteia ca nelegală, în sensul că la

ședința de judecată nu a fost participant și reprezentantul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, așa cum este prevăzut în art.1 alin.9 din Legea

nr.554/2004, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,

măsura dispusă

nefiind

de natură disciplinară, ci de

îndeplinire a unor cerințe legale pentru ocuparea unor funcții.

Recursul este fondat.

În privința motivului de recurs ce se referă la participarea reprezentantului

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, acesta se privește a fi

nefondat

, în raport de prevederile art.27 din Legea

nr.554/2004 și data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Se reține, însă, că instanța de fond, legal învestită cu soluționarea unei

acțiuni împotriva hotărârii nr.131/2004, greșit a interpretat măsura dispusă

prin acest act administrativ ca fiind de natură disciplinară.

O asemenea măsură are o anume procedură administrativă, dar și alte căi de

atac, fiind astfel greșit interpretat actul dedus judecății, schimbând natura

și înțelesul acestuia.

În cauză, este de analizat dacă pretinsa necorespundere pentru motivele

invocate de Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant al autorității

judecătorești și propunerile Ministrului de Justiție sunt actuale, dacă ele

aduc atingere reputației judecătorului, cum este prevăzut de art.46

lit.c

) invocat, dacă o asemenea măsură poate fi dispusă

fără o cercetare prealabilă în care magistratul să își poată formula apărarea,

cercetare și apărare reală și nu formală realizată sub forma unei invitații și

luării la cunoștință.

În acest sens, sunt de aplicat procedurile privind încetarea raporturilor de serviciu

și în cazul unor motive care nu sunt de natură disciplinară. Astfel, Carta

Europeană privind Statutul judecătorilor, adoptată la

Strasbourg

în 1998, în art.7 recomandă reguli de urmat la încetarea activității

magistratului, ca acestea să fie luate cu atenție deosebită, de o manieră în

care să se determine limitativ aceste cauze, iar în art.7.2 se face precizarea

că aceste cauze care intervin trebuie verificate de o instanță independentă, în

cazul nostru această instanță fiind pârâtul.

Înalta Curte de Casație a admis, în consecință, recursul și a casat sentința

(decizia) nr.57/2005, trimițând cauza pentru

rejudecare

la aceeași instanță.