ÎCCJ, decizie (scj.ro #83742)

Încheiere prin care judecătoria a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare activă. Recurs. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Dispoziții generale Indice alfabetic: Drept procesual penal - încheiere prin care judecătoria a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare activă C. proc. pen., art. 28 1 pct. 3, art. 303 1 În conformitate cu art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel este instanța competentă să judece recursul împotriva încheierii prin care judecătoria a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare activă, în temeiul art. 303 1 C. proc. pen., întrucât recursul împotriva încheierii prin care judecătoria dispune suspendarea judecății în caz de extrădare activă nu este dat, printr-o dispoziție legală, în competența tribunalului.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 289 din 21 februarie 2012 La 16 noiembrie 2011, Tribunalul București, Secția I penală, având de soluționat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, din oficiu a pus în discuția părților competența de soluționare a cauzei, apreciind că în raport cu dispozițiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen. competența de soluționare revine curții de apel. Ca atare, prin decizia nr. 1327 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul București, Secția I penală, a admis excepția necompetenței invocată de instanță din oficiu și a declinat în favoarea curții de apel competența de soluționare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Curtea de Apel București, Secția a ll-a penală, învestită cu soluționarea acestui recurs, prin decizia nr. 2534 din 16 decembrie 2011, a decis declinarea competenței la Tribunalul București și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a reținut de această instanță că, competența de soluționare a recursului declarat de parchet revine Tribunalului București, întrucât încheierea recurată s-a dispus conform dispozițiilor art. 3031 C. proc. pen., text de lege ce prevede expres calea de atac a recursului, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 3851 alin. (2) combinat cu art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul are competența soluționării recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, constată că, potrivit art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs, recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cauze anume prevăzute de lege. Cum recursul împotriva încheierii dată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei, nu este dat în mod expres în competența tribunalului, competența revine curții de apel, ca instanță cu plenitudine de competență în această materie.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în favoarea Curții de Apel București, trimițând dosarul acestei instanțe.