ÎCCJ, decizie (scj.ro #83742)

Încheiere prin care judecătoria

a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare activă. Recurs. Instanța

competentă

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Dispoziții

generale

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

încheiere

prin care judecătoria a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare activă

C. proc. pen.,

art. 28

1

pct. 3, art. 303

1

În conformitate cu art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen.,

curtea de apel este instanța competentă să judece recursul împotriva încheierii

prin care judecătoria a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare

activă, în temeiul art. 303

1

C. proc. pen., întrucât recursul

împotriva încheierii prin care judecătoria dispune suspendarea judecății în caz

de extrădare activă nu este dat, printr-o dispoziție legală, în competența

tribunalului.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 289 din 21 februarie 2012

La 16

noiembrie 2011, Tribunalul București, Secția I penală, având de soluționat

recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din 9 noiembrie 2011

pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, din oficiu a pus în discuția

părților competența de soluționare a cauzei, apreciind că în raport cu dispozițiile

art. 281 pct. 3 C. proc. pen. competența de soluționare

revine curții de apel.

Ca

atare, prin decizia nr. 1327 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul București,

Secția I penală, a admis excepția necompetenței invocată de instanță din oficiu

și a declinat în favoarea curții de apel competența de soluționare a recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție.

Curtea

de Apel București, Secția a ll-a penală, învestită cu

soluționarea acestui recurs, prin decizia nr. 2534 din 16 decembrie

2011, a

decis declinarea competenței la Tribunalul București și,

constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

S-a

reținut de această instanță că, competența de soluționare a recursului declarat

de parchet revine Tribunalului București, întrucât încheierea recurată s-a

dispus conform dispozițiilor art. 3031 C. proc.

pen., text de lege ce prevede expres calea de atac a recursului, situație în

care, potrivit dispozițiilor art. 3851 alin. (2)

combinat cu art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul are competența

soluționării recursului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, constată că, potrivit

art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen.,

curtea de apel judecă, ca instanță de recurs,

recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date

în competența tribunalului, precum și în alte cauze anume prevăzute de lege.

Cum

recursul împotriva încheierii dată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin

care s-a dispus suspendarea judecății cauzei, nu este dat în mod expres în

competența tribunalului, competența revine curții de apel, ca instanță cu

plenitudine de competență în această materie.

Pe cale

de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de

soluționare a cauzei privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva

încheierii de ședință din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului

1 București în favoarea Curții de Apel București, trimițând dosarul acestei

instanțe.