ÎCCJ, decizie (scj.ro #171952)

Încheiere prin care prima instanță se pronunță cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice. Contestație. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Contestația

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație

-

schimbarea încadrării juridice

C. proc. pen.,

art. 408, art. 425

1

Contestația exercitată împotriva încheierii prin care prima instanță se pronunță cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice este inadmisibilă, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației poate fi exercitată numai atunci când legea o prevede expres, iar Codul de procedură penală nu reglementează calea de atac a contestației împotriva încheierii prin care se dispune cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice. În temeiul dispozițiilor art. 408 alin. (3) C. proc. pen., apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, inclusiv a încheierilor prin care prima instanță se pronunță cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 854 din 18 decembrie 2020

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală s-a dispus, în ceea ce îl privește pe contestator, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., admiterea în parte a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul A. și schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului A. din infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. într-o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a dispus respingerea cererii inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptelor din două infracțiuni de instigare la dare de mită prevăzute în art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune de instigare la dare de mită prevăzută în art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen.

Împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, contestatorul inculpat A. a formulat prezenta contestație.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Soluționarea contestațiilor este reglementată prin dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen.

Conform alin. (1) al art. 425

1

C. proc. pen.: „(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.”

Contestația se exercită împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, care se referă la unele măsuri procesuale luate de către instanță în faza de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară sau în faza de judecată ori ulterior condamnării (în timpul executării pedepsei) sau chiar și după executarea pedepsei.

Instanța reține că această cale de atac poate fi exercitată împotriva anumitor încheieri, așa cum rezultă din prevederile Codului de procedură penală.

Astfel, poate fi exercitată contestația împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, în procedura camerei preliminare ori în cursul judecății (art. 204, art. 205, art. 206 C. proc. pen.), precum și împotriva încheierilor prin care se dispun sau se revocă măsurile preventive față de persoana juridică (art. 493 C. proc. pen.).

Se poate declara contestație și împotriva încheierilor prin care s-a dispus luarea sau ridicarea măsurii obligării provizorii la tratament medical a suspectului sau inculpatului (art. 246 C. proc. pen.) sau luarea măsurii internării medicale provizorii a suspectului sau inculpatului (art. 248 C. proc. pen.).

Și împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța dispune luarea măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, precum și prelungirea acestei măsuri se poate formula contestație (art. 184 C. proc. pen.).

De asemenea, încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra cererii procurorului de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale, după adoptarea unei soluții de netrimitere în judecată, poate fi atacată cu contestație (art. 549

1

C. proc. pen.), ca, de altfel, și încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra cererii procurorului de anulare a unui înscris falsificat după adoptarea unei soluții de netrimitere în judecată.

Calea de atac a contestației se poate exercita și împotriva încheierii prin care au fost luate măsuri asigurătorii în procedura camerei preliminare sau în cursul judecății (art. 250

1

C. proc. pen.) și a încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează propunerea procurorului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale (art. 252

2

alin. 4 C. proc. pen.).

Contestația se poate exercita și împotriva următoarelor încheieri: cea prin care judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 C. proc. pen. actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală (art. 341 alin. 9 C. proc. pen.); încheierea judecătorului de cameră preliminară, în condițiile art. 346 alin. (1) - (4

1

) C. proc. pen. și art. 347 C. proc. pen.

Se poate declara contestație și împotriva încheierilor de suspendare, după  cum urmează: încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii, odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia (art. 460 C. proc. pen.); încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei (art. 367 C. proc. pen.); încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății în caz de extrădare activă (art. 368 C. proc. pen.).

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauza penală privind pe inculpații A., B., C., D., E. și F., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. X. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, aflată pe rolul Curții de Apel Timișoara, Secția penală a fost pronunțată încheierea din data de 23 octombrie 2020, prin care s-a dispus cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați.

Contestatorul inculpat A. a formulat contestație împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, cauza aflându-se în faza cercetării judecătorești în fața instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este admisibilă calea de atac a contestației formulată împotriva soluției contestate din încheierea din data de 23 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală (prin care instanța s-a pronunțat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză), întemeiată pe dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen.: „(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor.”

Astfel, ulterior pronunțării unei sentințe în cauză, contestatorul are posibilitatea să exercite calea de atac a apelului, această cale de atac socotindu-se formulată și împotriva încheierilor, conform dispozițiilor art. 408 alin. (3) C. proc. pen.

Drept urmare, având în vedere considerentele menționate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală.