ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 795 din 02 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A/2020 a aceleiași instanțe dată în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, că decizia atacată nu se numără printre cele la care face trimitere art. 426 C. proc. pen., respectiv nu este o hotărâre prin care să fi fost dezlegat fondul cauzei, ci una prin care s-a soluționat o altă contestație în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 605 din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva Deciziei nr. 795 din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Cluj, la data de 04 iunie 2021, condamnatul A. a promovat o cale de atac intitulată "contestație", învederând că singura condiție prevăzută de art. 426 C. proc. pen. este ca hotărârea atacată cu contestație în anulare să fie definitivă, cerință care, în speță, este îndeplinită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 28 septembrie 2021.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, arătând că a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând calea de atac formulată de condamnatul A., prin prisma excepției invocate de parchet și în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanță este reprezentată de contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din 02 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2020, prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă o altă contestație în anulare formulată de condamnat împotriva Deciziei penale nr. 605/A din 23 iunie 2020 a aceleiași instanțe. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426 - art. 432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III al Părții speciale din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește întemeiată contestația în anulare, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului. În acest sens, s-a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare ulterioară admiterii în principiu, precum și că prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. (ce reglementează calea de atac a apelului) vizează doar sentințele nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

Aceste argumente sunt valabile și în ceea ce privește decizia pronunțată în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare, cum este cazul în speță, care, în conformitate cu dispozițiile art. 552 C. proc. pen., a rămas definitivă la data pronunțării acesteia și, ca atare, nu este susceptibilă a fi atacată cu apel sau cu contestație, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.

În aceste condiții, raportat la prevederile legale anterior menționate și la aspectele statuate prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (decizie prin care s-a soluționat contestația în anulare îndreptată împotriva unei alte decizii definitive dată în temeiul art. 431 C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 795 din 02 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021. Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 795 din 02 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

GGC - GV