ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1135/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 11451/2/2009 din 04 decembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constatate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.F. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3244 din 16 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.F.

și a constatat calitatea pârâtului M.F. de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauza de față, CNSAS s-a sesizat cu privire la verificarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.F., în urma cererii formulate de publicația G.S.E. la data de 02 noiembrie 2006, dată la care pârâtul avea calitatea de consilier local al comunei S., județul Ialomița, astfel că demararea procedurii de verificare a pârâtului este legală. Fiind îndeplinite condițiile prev. de O.U.G. nr. 24/2008 în care CNSAS se poate sesiza pentru verificarea calității pârâtului de colaborator al Securității, Curtea a reținut că reclamantul are interes în soluționarea acțiunii de față, fiind fără relevanță că pe parcursul procesului a încetat calitatea pârâtului care a dus la declanșarea procedurii de verificare.

Față de cele arătate mai sus, Curtea a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât, ca neîntemeiată. Cu privire la fondul cauzei, Curtea a apreciat că aspectele semnalate organelor de securitate de către pârât în notele informative de mai sus, legate de intenția unei persoane de a emigra și de corespondența unei alte persoane cu cetățeni străini, reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind astfel îndeplinită prima dintre cele două condiții prev. de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. De asemenea, este îndeplinită și cea de-a doua condiție prev. de textul de mai sus, întrucât furnizarea informațiilor respective a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume îngrădirea dreptului la viață privată prev. de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul M.F. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul susține, în esență, următoarele aspecte: În ce privește excepția lipsei de interes, recurentul precizează că interesul cererii a fost justificat de reclamant pe calitatea pe care o avea, aceea de consilier local în Consiliul local comunei S., însă în prezent nu mai are această calitate, ca urmare a demisiei sale, astfel cum rezultă din adresa nr. 28 din 31 martie 2010, emisă de Partidul Democrat Liberal și înregistrată la Consiliul Local S. sub nr. 671 din 01 aprilie 2010. Având în vedere această situație, întrucât una dintre condițiile interesului este să fie actual, recurentul consideră că prezenta cerere este lipsită de interes, nemaifiind îndeplinită această condiție.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul susține că, pentru a se retine calitatea de colaborator al securității, este esențial sa se constate nu doar dacă a existat un angajament și note informative, ci și dacă acel angajament a fost dat în cunoștința de cauza, dacă asumarea obligațiilor cuprinse în angajament putea fi făcuta de persoana respectiva în mod voit și conștient, dacă avea capacitatea de folosință și de exercițiu cerute de lege pentru a dispune în sensul celor cuprinse în angajament. Recurentul a solicitat instanței sa aibă în vedere ca la data semnării angajamentului (februarie 1975) era minor, având vârsta de 16 ani, precum și faptul ca toate notele informative pe care a fost obligat sa le dea datează dinainte de a împlini vârsta de 18 ani.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere și faptul că informațiile obținute de la acesta de către organele securității despre colegii săi se datorează unor împrejurări cărora el însuși le-a căzut victimă, fiind minor, lipsit de informații despre activitatea reală a Securității și extrem de credul, ca majoritatea adolescenților generației sale, mai ales a celor veniți de la țară.

Recurentul precizează că angajamentul a fost dat după dictare și cu interzicerea de a vorbi, de a se sfătui cu familia despre aceasta; sub garanția școlii în care era elev și a profesorilor săi, ceea ce excludea îndoiala în privința a ceea ce avea să urmeze și, fiind minor, neasistat de părinți și autoritatea tutelară, punându-i-se în vede interdicția de a discuta "chiar cu rudele cele mai apropiate". Pentru toate aceste motive, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției lipsei de interes și respingerii cererii reclamantului ca lipsita de interes, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiata.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 4.1. Excepția lipsei de interes invocată în fața primei instanțe a făcut obiectul unei analize atente din partea judecătorului fondului, care a respins-o motivat, așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă a soluției supuse controlului judiciar. Astfel, în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 sunt prevăzute condițiile în care Consiliul Național al Securității se poate sesiza pentru a verifica dacă o persoană are calitatea de colaborator al Securității și de a solicita instanței constatarea acestei calități.

Din coroborarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2004 rezultă că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se poate sesiza din oficiu pentru verificarea calității de colaborator al Securității a persoanelor care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile enumerate, printre care și funcția de consilier local. În cauza de față, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității s-a sesizat cu privire la verificarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.F., în urma cererii formulate de publicația G.S.E. la data de 02 noiembrie 2006, dată la care pârâtul avea calitatea de consilier local al comunei S., județul Ialomița, astfel că demararea procedurii de verificare a pârâtului este legală.

4.2. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reține că obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului M.F.. Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Stabilirea calității de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relative la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului.

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică. Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Rezultă așadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții legale referitoare la: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În raport de dovezile depuse la dosar de către reclamantul intimat CNSAS, Înalta Curte apreciază că, în mod legal și temeinic, prin sentința recurată a fost admisă acțiunea și s-a constatat că pârâtul recurent are calitatea de colaborator al securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind realizată o pertinentă și convingătoare analiză a fiecăreia dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, potrivit acestui text legal. Rezultă cu puterea evidenței, constată și Înalta Curte, că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate se referă la atitudini potrivnice regimului comunist ale persoanelor vizate în delațiunile sale. Astfel, în cuprinsul notelor de la filele nr. 38 și nr. 43, pârâtul aduce la cunoștința organelor de securitate că H.S., elev al Liceului Economic, intenționează ca după terminarea liceului să-și cumpere mașină și împreună cu familia să plece în Iugoslavia ca turiști și să nu se mai întoarcă în țară. În cealaltă notă, pârâtul relatează despre D.L., elevă a liceului nr. 1 Călărași, cazată la internatul liceului, că poartă corespondență cu un arab și are o fotografie color în care apare alături de individ.

De asemenea, relatează că a aflat de la un alt elev că D.L. corespondează și cu un cetățean francez. Așadar, în mod evident, conținutul notelor informative depuse, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, au fost apte să provoace îngrădirea dreptului la viață privată, consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, cum în mod întemeiat a reținut și prima instanță. În mod corect a reținut judecătorul fondului și împrejurarea că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Decretul 31/1954 privind capacitatea minorului de a încheia acte juridice, ci dispozițiile speciale ale O.U.G.

nr. 34/2008, care prevăd expres în art. 2 lit. b) că "persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe". Per a contrario, persoanele care împliniseră 16 ani sunt avute în vedere de aceste dispoziții legale, astfel că se poate constata calitatea lor de colaborator al Securității. Față de toate argumentele mai sus înfățișate, ce demonstrează netemeinicia criticilor recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu justa aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.F. împotriva Sentinței civile nr. 3244 din 16 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2014. Procesat de GGC - GV