ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față,
În baza
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 33 din 29
martie 2013, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată cererea de schimbare a
încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului R.S. într-o
singură infracțiune distinctă de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art.
2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) și art. 37
lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpat R.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare
și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În conformitate
cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului R.S. drepturile prev. de
art. 64 lit. a), alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata
executării pedepsei.
În conformitate
cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat pe inculpata I.A. la o
pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art.
4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și
art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat aceeași inculpată la o pedeapsă
de 6 luni închisoare.
În conformitate
cu art. 33 și art. 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de
2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În conformitate
cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev.
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În conformitate
cu art. 861 raportat la art. 862 C. pen. și cu aplicare art. 71 alin. (5) C.
pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate
inculpatei I.A. pe o durată de 5 ani.
În temeiul art.
863 alin. (1) și alin. (3) C. pen. a obligat inculpata I.A. să se supună
următoarelor măsurii:
- să se
prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Tulcea desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
- să desfășoare
o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.
S-a atras
atenția inculpatei asupra consecințelor revocării suspendării sub supravegherea
executării pedepsei, prevăzute de art. 86 C. pen. cu referire la art. 83 C.
pen.
În temeiul art.
118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul R.S. a sumei de 340
lei și de la inculpata I.A. a sumei de 600 lei, bani obținuți din vânzarea de
cannabis.
În temeiul art.
191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr.
45D/P/2011 al D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus punerea în
mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților R.S. și I.A.
S-a reținut
prin actul de acuzare că inculpatul R.S. a deținut și a vândut în cursul anului
2011 mai multor persoane - printre care și inculpatei I.A. și colaboratorului
sub acoperire „ M.L." - plante de cannabis, cu sume cuprinse între 30 și
60 lei/gram fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de
risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai arătat că inculpatul a comis
infracțiunea de trafic de droguri în stare de recidivă postexecutorie, față de
condamnarea de 6 ani închisoare dispusă prin decizia penală nr. 326/28
octombrie 2003 a Tribunalului Tulcea, pentru comiterea infracțiunii prev. de
art. 208-209 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen.
Din executarea
acestei pedepse inculpatul a fost liberat la data de 20 decembrie 2006 cu un
rest de 721 zile închisoare.
Cu privire la
inculpata I.A. s-a reținut că aceasta, în cursul anului 2011 a cumpărat, în
repetate rânduri, cannabis de la inculpatul R.S., l-a deținut și l-a vândut
altor persoane cu suma de 60 lei/gram, iar o parte din drogurile cumpărate le-a
consumat, fiind vinovată de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de
risc și consum ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) și
respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele în formă
continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. și în concurs real conform art.
33 lit. a) C. pen.
S-a reținut că
inculpata I.A. a fost sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal
iar în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., recunoscând în totalitate infracțiunile pentru care a fost
trimisă în judecată. Aceasta a arătat că în vara anului 2011, inculpatul R.S.
i-a vândut de 3-4 ori cannabis, de fiecare dată câte 2-3 grame, cu 30 lei
/gram. Din drogurile cumpărate o parte le-a revândut cu 60 lei/gram și o parte
le-a consumat.
În ceea ce îl
privește pe inculpat R.S., deși la datele de 21 iunie 2012 și 25 iunie 2012,
i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și dreptul la apărare, în prezența
apărătorului ales - acesta și-a rezervat dreptul de a nu da nici o declarație.
La momentul
prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a precizat că a deținut
„fragmente de cânepă", pe care le avea „de pe câmp", acestea fiind
vândute atât lui I.A., cât și altor persoane, pentru a face rost de bani, fără
să cunoască împrejurarea că reprezintă droguri de risc.
În fața
instanței, inculpatul R.S. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de
droguri de risc așa cum a fost reținută prin actul de acuzare susținând că i-a
vândut inculpatei I.A. o singură dată 1 gram de „ iarbă" pe care a cules-o
de pe câmp, din zona Bididia - Zagăn situată la marginea orașului Tulcea însă
înainte de a o culege s-a documentat pe internet despre cum arată planta
respectivă și cum se folosește. Astfel a aflat că planta s-ar numi
„cânepă" și are efect halucinogen. Inculpatul a precizat că a cules o
singură plantă din care a mai vândut 1 gram unei alte persoane cu suma de 40
lei la sfârșitul lunii august 2011. Ulterior inculpatul a revenit asupra
declarației sale susținând că de fapt inculpatei I.A. nu i-a vândut niciodată
droguri; arătând că nu își poate explica de ce la prezentarea materialului de
urmărire penală a declarat în fața procurorului că i-a vândut cannabis
inculpatei I.A.. Dată fiind această situație, inculpatul a subliniat faptul că
nu se consideră un traficant de droguri și nu trebuie să suporte o răspundere
penală ci eventual o sancțiune administrativă.
La solicitarea
inculpatului, în cauză au fost audiați în calitate de martori investigatorul
sub acoperire „T.B." și colaboratorul autorizat „ M.L."
Au fost
efectuate referate de evaluare psiho-comportamentală de către Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea cu privire la ambii inculpați.
Examinând
actele și lucrările dosarului, respectiv: declarațiile inculpatei I.A. și ale
inculpatului R.S., declarațiile investigatorului sub acoperire „ T.B." și
a colaboratorului sub acoperire „ M.L."- audiați în calitate de martori -
declarațiile martorilor T.C.N., M.C.Ș. și C.I.N.; procesele -verbale încheiate
de investigatorul sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico -științifică din
18 august 2011 și din 20 noiembrie 2011 întocmite de specialiști ai L.A.P.D.
din cadrul B.C.C.O. Constanța; procesele verbale de redare a convorbirilor
telefonice și mesajelor transmise sau primite de învinuiți; încheierea din 26
august 2011 din Dosarul nr. 3247/88/2011 al Tribunalului Tulcea și Autorizația
în baza căreia s-a dispus interceptarea, localizarea și înregistrarea
convorbirilor și comunicărilor efectuate în perioada 29 august 2011, ora 12.00
- 28 septembrie 2011, ora 12.00, de la și către posturile telefonice utilizate
de către R.S. și I.A.; procesele-verbale de prezentare a materialului de
urmărire penală; instanța a constatat că situația de fapt reținută în actul de
acuzare este corectă și vinovăția inculpaților poate fi reținută tară nici un
dubiu.
Astfel, s-a constatat
că la data de 14 iulie 2011 un lucrător al poliției judiciare din cadrul
S.C.C.O. Tulcea, s-a sesizat din oficiu - potrivit informațiilor obținute - cu
privire la faptul că numitul R.S. distribuie droguri de risc în rândul
tinerilor din mun. Tulcea.
În ziua de 03
august 2011, a fost emisă de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea,
Autorizația din 2011, în baza căreia s-a dispus autorizarea investigatorului
acoperit T.B. și colaboratorului acestuia, M.L., pentru efectuarea de
investigații și de operațiuni de cumpărare de droguri de risc și mare risc. Ca
urmare a activităților specifice efectuate, cei doi au stabilit faptul că, în
perioada august - noiembrie 2011, R.S. a oferit spre vânzare, în schimbul unor
sume de bani cuprinse între 30 și 60 lei/gram, fragmente mărunțite de natură
vegetală, afirmând că sunt de cannabis. Acesta distribuia drogurile, atât
personal, cât și prin intermediul numitei I.A.
Referitor la
inculpata I.A. s-a stabilit că, până la începutul anului 2012, a întreținut
relații de concubinaj cu numita M.M., persoană care practica prostituția la
îndemnul și sub îndrumarea inculpatei, ambele întretinându-se cu banii obținuți
din desfășurarea acestor activități.
Întrucât nu au
putut fi audiate toate persoanele implicate în infracțiunea de prostituție și
proxenetism, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru
infracțiunile prev. de art. 329 alin. (1) și art. 329 alin. (3) C. pen.
La data de 17
august 2011, I.A. i-a vândut colaboratorului autorizat M.L., în schimbul sumei
de 60 lei, o punguliță din material plastic transparent care conținea fragmente
mărunțite de natură vegetală, de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie de
staniol, comunicându-i că sunt de cannabis.
Fragmentele de
natură vegetală au fost expertizate de către specialiști ai L.A.P.D. din cadrul
B.C.C.O. Constanța care, în raportul de constatare tehnico - științifică din 18
august 2011, au concluzionat că proba expertizată - constituită din 1,5 grame
masă brută de cannabis și 0,9 gr. masă netă - are în conținut T.H.C., substanță
psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă
nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost
consumată în procesul analizelor de laborator.
Prin încheierea
din 26 august 2011 din Dosarul nr. 3247/88/2011, Tribunalul Tulcea a dispus
emiterea Autorizației pentru interceptarea, localizarea și înregistrarea
convorbirilor și comunicărilor efectuate în perioada 29 august 2011, ora 12.00
- 28 septembrie 2011, ora 12.00, de la și către posturile telefonice utilizate
de către R.S. și I.A.
Ca urmare a
cercetărilor efectuate de către investigatorul acoperit și colaboratorul
autorizat, precum și în urma exploatării autorizației de interceptare
menționată anterior, a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2011,
R.S. a fost plecat în străinătate (posibil Marea Britanie), împreună cu fratele
său, R.A., iar sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2011, a
purtat câteva discuții telefonice, posibil despre droguri, cu mai multe
persoane, neidentificate, folosind uneori elemente de jargon pentru a disimula
subiectul discuției.
În aceeași
perioadă, la data de 31 august 2011, ora 13.34, R.S. a purtat o discuție
telefonică cu I.A., referitoare la o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-o
datorează.
Totodată, la
data de 31 august 2011, ora 17:58:53, I.A. l-a contactat pe R.S. și au purtat
următoarea convorbire telefonică:
- I.A.: S.,ce
faci S.?
- Domnul: Uite
în piața civică, stăte-am cu ăla micu.
- I.A.: Frate,
ce vroiam io să te-ntreb, dacă iau CD-urile alea toate de la tine, când vrei
banii pă ele?
- Domnul: Băi,
ă, cel târziu vineri.
La aceeași
dată, la ora 17:59:55, I.A. o apelează telefonic pe M.M., purtând următoarea
convorbire telefonică:
- I.A.: M. Ce
vroiam să te-ntreb. Am vorbit cu S. Mi-a zis de-lea zece bucăți. Ai înțeles tu?
Și că mi le dă cu trei sute. Ar veni trei milioane, da vrea vineri banii,
până-n doișpe, unu, că pleacă din țară. Ce zici, să le iau de la el?
- M.M.: Păi și
de unde banii?
- I.A.: Păi nu
știu, eu te-am întrebat pă tine. Oare fac până vineri?
- M.M.: Nu
știu, vedem. Dacă nu, ia doar cinci și gata.
- I.A.: Nu, că
vrea pă toate zece ca să le dea că are nevoie, vrea să plece M. Că el pleacă
din țară, de aia.
Potrivit
informațiilor apărute pe parcursul desfășurării cercetărilor, la data de 10
noiembrie 2011, colaboratorul autorizat M.L., a cumpărat de la R.S., în
schimbul sumei de 40 lei, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, de
culoare verde-maro, ambalate într-o folie de staniol, cu privire la care acesta
din urmă i-a comunicat că sunt de cannabis.
Aceste
fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialiști ai
L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța, iar raportul de constatare
tehnico-științifică din 21 noiembrie 2011 a concluzionat că proba expertizată -
1,2 grame masă brută și 0,9 grame masă netă - are în conținut T.H.C., substanță
psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă
nr. III (droguri de risc) din Lg. nr. 143/2000. Proba înaintată a fost
consumată în procesul analizelor de laborator.
În baza
informațiilor obținute de colaboratorul autorizat, precum și ca urmare a
interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că I.A., periodic,
oferea spre vânzare cannabis, fiind - la rândul său -consumatoare atât de
droguri, cât și produse etnobotanice.
De cele mai
multe ori, folosea cu interlocutorii un limbaj codificat, pentru a disimula
subiectul real al convorbirilor.
La data de 29
august 2011, I.A. a fost contactată telefonic de către M.C.Ș. (zis „T.”) și
Ț.C.N. (zis „N."), fiind întrebată dacă are „marfa bună de fumat",
împrejurare în care a răspuns că are doar „marfă bună" și o dă cu „șase
sute". Atunci când Ț.C.N. a întrebat-o dacă poate să îi dea un „tricou"
cu cinci sute, aceasta i-a răspuns că nu poate să îi dea decât cu șase sute,
pentru că și ea „dă mai departe".
Din
declarațiile martorilor M.C.Ș. și Ț.C.N. rezultă că, la sfârșitul verii anului
2011, au aflat că I.A. vinde marijuana, astfel că, într-o seară, fiind sub
influența băuturilor alcoolice, s-au mai întâlnit pe str. A. cu niște amici și
au strâns suma de 60 lei cu care au cumpărat de la învinuită, marijuana, în
vederea consumului.
La data de 19
septembrie 2011 inculpata I.A. a expediat către martora C.l.N. următorul mesaj
pe telefonul mobil:" Viața e o combinație mai mare îți ex mâine a pr un
tov d al meu multa măria si ma rugat sa o dau eu dacă știu undeva 1 kg e
și îmi face parte că el nare unde sa o dea si trebuia sa probez marfa nu?
șterge sms asta aqm plz". (C.l.N. a precizat că prin termenul „măria"
se înțelege marijuana).
Probatoriul
administrat a relevat împrejurarea că R.S. a vândut atât lui I.A. - în mai
multe împrejurări - cât și colaboratorul autorizat M.L., cu sume între 30 lei -
60 lei/gram, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, care au în
conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care
face parte din Tabelul anexă nr. 111 (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.
Susținerile
inculpatului R.S. că nu a comercializat cannabis ci doar o plantă de
„cânepă" luată de pe câmp și nu de mai multe ori - cum se reține în actul
de acuzare - au fost apreciat ca neîntemeiate, nefiind susținute de probele
administrate în cauză.
Inculpata I.A.,
care a solicitat să fie judecată pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale conform art. 320
1
C. proc. pen. - a declarat de
fiecare dată, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală,
că a cumpărat cannabis de la inculpatul R.S. de aproximativ patru ori, în cursul
anului 2011, mai mult în vara acelui an.
Declarația
inculpatei I.A. se coroborează cu declarațiile martorilor, .cu procesele
verbale și declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului
autorizat, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și
mesajelor telefonice, astfel încât, cererea de schimbare a încadrării juridice,
din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată în aceiași
infracțiune, în formă simplă, va fi respinsă ca nefondată.
Instanța de
fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului R.S. de a deține și de a
vinde, mai multor persoane, în cursul anului 2011, cu sume cuprinse între 30
lei și 60 lei/ gram, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr.
III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
De asemenea, a
rezultat că inculpata I.A. a cumpărat de la R.S., de mai multe ori, diferite
cantități de cannabis, atât pentru consumul propriu, cât și pentru distribuirea
acestora în rândul tinerilor de pe raza mun. Tulcea, obținând diferite sume de
bani.
Cu privire la
fapta inculpatei I.A. de a cumpăra de la R.S., de a deține și vinde, mai multor
persoane, în cursul anului 2011, în schimbul sumei de 60 lei/gram, plante de
Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000,
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,
constituind droguri de risc - prima instanță a constatat că întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea,
s-a constatat și că fapta aceleiași inculpate de a cumpăra de la R.S., de mai
multe ori, în vederea consumului propriu, plante de Cannabis - care fac parte
din Tabelul anexă nr. 111 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, constituind droguri de
risc - realizează conținutul constitutiv ale infracțiunii prev. de art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
La
individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, au fost avute în vedere, în
conformitate cu art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de lege iar în
cazul inculpatei I.A. și prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul
de pericol social al faptelor, persoana inculpaților, consecințele faptelor,
concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe
lângă Tribunalul Tulcea.
Împotriva
sentinței penale nr. 33 din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în
Dosarul penal nr. 5899/88/2012, în termen legal, au declarat apel inculpații
R.S. și I.A., sub aspectul individualizării pedepsei.
Prin Decizia
penală nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondate
apelurile declarate de inculpații R.S. și I.A. împotriva sentinței penale nr. 33
din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr.
5899/88/2012. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect
starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor și
vinovăția inculpaților, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare,
fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
La instanța de
fond inculpata I.A. s-a prevalat de dispozițiile art. 320
1
, C. proc.
pen.
Instanța de
apel a reținut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de
urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești (declarațiile
inculpatei I.A. și ale inculpatului R.S., declarațiile martorilor cu identitate
protejată T.B. și M.L., declarațiile martorilor Ț.C.N., M.C.Ș. și C.I.N.;
procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire; rapoartele de
constatare tehnico - științifică din 18 august 2011 și din 20 noiembrie 2011
întocmite de specialiști ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța;
procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor transmise sau
primite de inculpați) rezultă că la data de 14 iulie 2011 un lucrător al
poliției judiciare din cadrul S.C.C.O. Tulcea, s-a sesizat din oficiu cu
privire la faptul că inculpatul R.S. distribuie droguri de risc în rândul
tinerilor din mun. Tulcea.
În ziua de 03
august 2011, a fost emisă de către - Biroul Teritorial Tulcea, autorizația din
2011, în baza căreia s-a dispus autorizarea investigatorului acoperit T.B. și
colaboratorului acestuia, M.L., pentru efectuarea de investigații și de
operațiuni de cumpărare de droguri de risc și mare risc. Ca urmare a
activităților specifice efectuate, cei doi au stabilit faptul că, în perioada
august - noiembrie 2011, R.S. a oferit spre vânzare, în schimbul unor sume de
bani cuprinse între 30 și 60 lei/gram, fragmente măruntite de natură vegetală,
afirmând că sunt de cannabis. Acesta distribuia drogurile, atât personal, cât
și prin intermediul numitei I.A.
La data de 17
august 2011, I.A. i-a vândut colaboratorului autorizat M.L., în schimbul sumei
de 60 lei, o punguliță din material plastic transparent care conținea fragmente
măruntite de natură vegetală, de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie de
staniol, comunicându-i că sunt de cannabis.
Fragmentele de
natură vegetală descrise mai sus, au fost expertizate de către specialiști ai
L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța care, în raportul de constatare tehnico
- științifică din 18 august 2011, au concluzionat că proba expertizată -
constituită din 1,5 grame masă brută de cannabis și 0,9 gr. masă netă - are în
conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care
face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.
Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Ca urmare a
cercetărilor efectuate de către investigatorul acoperit și colaboratorul
autorizat, precum și în urma exploatării autorizației de interceptare
menționată anterior, a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2011,
R.S. a fost plecat în străinătate (posibil Marea Britanie), împreună cu fratele
său, R.A., iar sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2011, a
purtat câteva discuții telefonice, posibil despre droguri, cu mai multe
persoane, neidentificate.
În aceeași
perioadă, la data de 31 august 2011, ora 13.34, R.S. a purtat o discuție
telefonică cu I.A., referitoare la o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-o
datorează.
Totodată, la
data de 31 august 2011, ora 17:58:53, I.A. l-a contactat pe R.S. și au purtat
următoarea convorbire telefonică:
- I.A.: S., ce
faci S.?
- Domnul: Uite
în Piața C., stăte-am cu ăla micu'.
- I.A.: Frate,
ce vroiam io să te-ntreb, dacă iau C.D.-urile alea toate de la tine, când vrei
banii pă ele?
- Domnul: Băi
ă., cel târziu vineri.
La aceeași
dată, la ora 17:59:55, I.A. o apelează telefonic pe M.M., purtând următoarea
convorbire telefonică:
- I.A.: M. Ce
vroiam să te-ntreb. Am vorbit cu S. Mi-a zis de-lea zece bucăți. Ai înțeles tu?
Și că mi le dă cu trei sute. Ar veni trei milioane, da vrea vineri banii,
până-n doișpe, unu, că pleacă din țară. Ce zici, să le iau de la el?
- M.M.: Păi și
de unde banii?
- I.A.: Păi nu
știu, eu te-am întrebat pă tine. Oare fac până vineri?
- M.M.: Nu
știu, vedem. Dacă nu, ia doar cinci și gata.
- I.A.: Nu, că
vrea pă toate zece ca să le dea că are nevoie, vrea să plece M. Că el pleacă
din țară, de aia.
Potrivit
informațiilor apărute pe parcursul desfășurării cercetărilor, la data de 10
noiembrie 2011, colaboratorul autorizat M.L., a cumpărat de la R.S., în
schimbul sumei de 40 lei, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, de
culoare verde-maro, ambalate într-o folie de staniol, cu privire la care acesta
din urmă i-a comunicat că sunt de cannabis.
Aceste
fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialiști ai
L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța, iar raportul de constatare
tehnico-științifică din 21 noiembrie 2011 a concluzionat că proba expertizată -
1,2 grame masă brută și 0,9 grame masă netă - are în conținut T.H.C., substanță
psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă
nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost
consumată în procesul analizelor de laborator.
În baza
informațiilor obținute de colaboratorul autorizat, precum și ca urmare a
interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că I.A., periodic,
oferea spre vânzare cannabis, fiind - la rândul său - consumatoare atât de
droguri, cât și produse etnobotanice.
De cele mai
multe ori, folosea cu interlocutorii un limbaj codificat, pentru a disimula
subiectul real al convorbirilor.
La data de 29
august 2011, inculpata a fost contactată telefonic de către M.C.Ș. (zis „T.”)
și Ț.C.N. (zis „N."), fiind întrebată dacă are „marfă bună de fumat",
împrejurare în care a răspuns că are doar „marfă bună" și o dă cu „șase
sute". Atunci când Ț.C.N. a întrebat-o dacă poate să îi dea un
„tricou" cu cinci sute, aceasta i-a răspuns că nu poate să îi dea decât cu
șase sute, pentru că și ea „dă mai departe".
Probatoriul
administrat a relevat împrejurarea că R.S. a vândut atât lui I.A. - în mai
multe împrejurări - cât și colaboratorul autorizat M.L., cu sume între 30 lei -
60 lei/gram, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, care au în
conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care
face parte din Tabelul anexă nr. 111 (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.
Fiind audiat,
atât la prima instanță, cât și în fața instanței de apel, inculpatul R.S. a
susținut că în toamna anului 2012 a cules o plantă de cânepă sălbatică, de pe
malul Dunării, pe care, împreună cu I.A., au hotărât să o vândă drept cannabis.
Inculpatul a mai arătat că anterior, a uscat planta și a învelit-o în staniol.
În anul 2012 a mai vândut o plantă pretextând că este cannabis, întrucât a
observat că și alte persoane procedează de această manieră. Pe de altă parte,
inculpatul a precizat că planta se vindea, întrucât are un efect halucinogen.
S-a constatat
că apărările inculpatului au fost infirmate de depoziția inculpatei I.A., care
a precizat, în mod constant, că a cumpărat cannabis de la inculpatul R.S. de
aproximativ patru ori, în cursul anului 2011. S-a observat astfel că declarația
inculpatei I.A. se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesele verbale
și declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului autorizat, cu
procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor telefonice,
astfel încât, simplele afirmații ale inculpatului nu au suport probator, fiind
formulate în scopul diminuării răspunderii penale.
Curtea a
constatat că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează
stabilirea pedepsei, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de
legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gradul de pericol social
al faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor
personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual,
cât și a celor ce vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută
fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele
pedepsei și a modalității de executare privative de libertate în cazul
inculpatului R.S., prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza
propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului
pedepselor și aplicării dispozițiilor art. 86
1
C. pen. pentru
inculpatul R.S., a considerat că nu se impune a se da curs celor susținute,
având în vedere modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului R.S.,
care nu și-a asumat consecințele faptei comise și este recidivist.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.S., solicitând, în esență,
aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii.
Examinând
recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat,
urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.
12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte
normative care cuprind dispoziții procesual penale, „recursurile în curs de
judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva
hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în
competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi
privitoare la recurs".
În consecință,
Înalta Curte va examina recursul prin prisma dispozițiilor C. proc. pen.
anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând
îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385
10
alin. (1) și
(2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul nu a motivat în termen recursul,
cu respectarea obligațiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.,
situație în care instanța de recurs va examina cauza doar prin prisma cazurilor
ce pot fi avute în vedere din oficiu.
În baza
propriei analize, instanța de recurs constată că niciunul din cazurile de
casare prevăzute de art. 385
9
pct. 1, 3-6, 13, 14 și 15 C. proc.
pen. nu este incident în cauză.
În ceea ce
privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în
prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale
mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Cum faptele
reținute în sarcina inculpatului R.S. au fost comise sub imperiul legii vechi,
iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta
Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative
privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.
Astfel potrivit
dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de
droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de
risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea
unor drepturi.
În alin. (2) al
aceluiași articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect
droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea unor drepturi.
Art. 81 pct. 1
din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol sub aspect sancționator,
infracțiunea având același conținut, în sensul că traficul de droguri constând
în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea
cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori
alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc
cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele
prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Cum în vechea
reglementare legiuitorul a prevăzut o sancțiune mai severă, Înalta Curte
consideră că dispozițiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr.
187/2012, stabilesc o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel
încât, legea nouă va retroactiva .
Față de
situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai
favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de fond în
raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește
aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o
nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional
sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul
special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu,
sau maximul special).
Astfel, în
aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o
sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a
stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa
cum nu este posibilă nici situația inversă.
Ca urmare a
stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și
dispozițiilor art 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul
succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii
care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă
și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de
noua reglementare.
Potrivit
hotărârii de condamnare inculpatului R.S. i s-a interzis, ca pedeapsă
complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei
principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a
interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și
b) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a
alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a
ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Aceste pedepse
au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv:
a) dreptul de a
fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a
ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Așadar, înalta
Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe
o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a
se executa în acest conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68
C. pen.
De asemenea,
pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen.anterior are corespondent în art. 66 lit. a)
și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C.
pen.
Cât privește
starea de recidivă, se constată că sunt îndeplinite condițiile de existentă
potrivit ambelor reglementări.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul Admite recursul
declarat de inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 1 noiembrie
2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori
și de familie, va casa, în parte decizia penală atacată și sentința penală nr.
33 din 29 martie 2013 a Tribunalului Tulcea și rejudecând în fond face
aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință, va reduce pedeapsa aplicată
inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de
la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art.
67 C. pen.
Va face
aplicarea art. 65 C. pen. și art. 66 lit. a) și b) C. pen.
Va menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 1 noiembrie
2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori
și de familie.
Casează în
parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 33 din 29 martie 2013 a
Tribunalului Tulcea și rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. și în
consecință:
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în
condițiile art. 67 C. pen.
Face aplicarea
art. 65 C. pen. și art. 66 lit. a) și b) C. pen.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 martie 2014.