ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 29 martie 2013, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului R.S. într-o singură infracțiune distinctă de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpat R.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen.

a interzis inculpatului R.S. drepturile prev. de art. 64 lit. a), alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpata I.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În conformitate cu art. 33 și art. 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu art. 861 raportat la art. 862 C. pen. și cu aplicare art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatei I.A. pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 863 alin. (1) și alin. (3) C. pen. a obligat inculpata I.A. să se supună următoarelor măsurii: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea desemnat cu supravegherea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare. S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor revocării suspendării sub supravegherea executării pedepsei, prevăzute de art. 86 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul R.S. a sumei de 340 lei și de la inculpata I.A. a sumei de 600 lei, bani obținuți din vânzarea de cannabis. În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 45D/P/2011 al D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților R.S.

și I.A. S-a reținut prin actul de acuzare că inculpatul R.S. a deținut și a vândut în cursul anului 2011 mai multor persoane - printre care și inculpatei I.A. și colaboratorului sub acoperire „ M.L." - plante de cannabis, cu sume cuprinse între 30 și 60 lei/gram fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai arătat că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri în stare de recidivă postexecutorie, față de condamnarea de 6 ani închisoare dispusă prin decizia penală nr. 326/28 octombrie 2003 a Tribunalului Tulcea, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208-209 C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. a) din C. pen. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat la data de 20 decembrie 2006 cu un rest de 721 zile închisoare. Cu privire la inculpata I.A. s-a reținut că aceasta, în cursul anului 2011 a cumpărat, în repetate rânduri, cannabis de la inculpatul R.S., l-a deținut și l-a vândut altor persoane cu suma de 60 lei/gram, iar o parte din drogurile cumpărate le-a consumat, fiind vinovată de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și consum ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) și respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. și în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpata I.A. a fost sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal iar în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată. Aceasta a arătat că în vara anului 2011, inculpatul R.S. i-a vândut de 3-4 ori cannabis, de fiecare dată câte 2-3 grame, cu 30 lei /gram. Din drogurile cumpărate o parte le-a revândut cu 60 lei/gram și o parte le-a consumat. În ceea ce îl privește pe inculpat R.S., deși la datele de 21 iunie 2012 și 25 iunie 2012, i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și dreptul la apărare, în prezența apărătorului ales - acesta și-a rezervat dreptul de a nu da nici o declarație.

La momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a precizat că a deținut „fragmente de cânepă", pe care le avea „de pe câmp", acestea fiind vândute atât lui I.A., cât și altor persoane, pentru a face rost de bani, fără să cunoască împrejurarea că reprezintă droguri de risc. În fața instanței, inculpatul R.S. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc așa cum a fost reținută prin actul de acuzare susținând că i-a vândut inculpatei I.A. o singură dată 1 gram de „ iarbă" pe care a cules-o de pe câmp, din zona Bididia - Zagăn situată la marginea orașului Tulcea însă înainte de a o culege s-a documentat pe internet despre cum arată planta respectivă și cum se folosește.

Astfel a aflat că planta s-ar numi „cânepă" și are efect halucinogen. Inculpatul a precizat că a cules o singură plantă din care a mai vândut 1 gram unei alte persoane cu suma de 40 lei la sfârșitul lunii august 2011. Ulterior inculpatul a revenit asupra declarației sale susținând că de fapt inculpatei I.A. nu i-a vândut niciodată droguri; arătând că nu își poate explica de ce la prezentarea materialului de urmărire penală a declarat în fața procurorului că i-a vândut cannabis inculpatei I.A.. Dată fiind această situație, inculpatul a subliniat faptul că nu se consideră un traficant de droguri și nu trebuie să suporte o răspundere penală ci eventual o sancțiune administrativă.

La solicitarea inculpatului, în cauză au fost audiați în calitate de martori investigatorul sub acoperire „T.B." și colaboratorul autorizat „ M.L." Au fost efectuate referate de evaluare psiho-comportamentală de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea cu privire la ambii inculpați. Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv: declarațiile inculpatei I.A. și ale inculpatului R.S., declarațiile investigatorului sub acoperire „ T.B." și a colaboratorului sub acoperire „ M.L."- audiați în calitate de martori - declarațiile martorilor T.C.N., M.C.Ș. și C.I.N.; procesele -verbale încheiate de investigatorul sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico -științifică din 18 august 2011 și din 20 noiembrie 2011 întocmite de specialiști ai L.A.P.D.

din cadrul B.C.C.O. Constanța; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor transmise sau primite de învinuiți; încheierea din 26 august 2011 din Dosarul nr. 3247/88/2011 al Tribunalului Tulcea și Autorizația în baza căreia s-a dispus interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate în perioada 29 august 2011, ora 12.00 - 28 septembrie 2011, ora 12.00, de la și către posturile telefonice utilizate de către R.S. și I.A.; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; instanța a constatat că situația de fapt reținută în actul de acuzare este corectă și vinovăția inculpaților poate fi reținută tară nici un dubiu. Astfel, s-a constatat că la data de 14 iulie 2011 un lucrător al poliției judiciare din cadrul S.C.C.O.

Tulcea, s-a sesizat din oficiu - potrivit informațiilor obținute - cu privire la faptul că numitul R.S. distribuie droguri de risc în rândul tinerilor din mun. Tulcea. În ziua de 03 august 2011, a fost emisă de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, Autorizația din 2011, în baza căreia s-a dispus autorizarea investigatorului acoperit T.B. și colaboratorului acestuia, M.L., pentru efectuarea de investigații și de operațiuni de cumpărare de droguri de risc și mare risc. Ca urmare a activităților specifice efectuate, cei doi au stabilit faptul că, în perioada august - noiembrie 2011, R.S. a oferit spre vânzare, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 și 60 lei/gram, fragmente mărunțite de natură vegetală, afirmând că sunt de cannabis.

Acesta distribuia drogurile, atât personal, cât și prin intermediul numitei I.A. Referitor la inculpata I.A. s-a stabilit că, până la începutul anului 2012, a întreținut relații de concubinaj cu numita M.M., persoană care practica prostituția la îndemnul și sub îndrumarea inculpatei, ambele întretinându-se cu banii obținuți din desfășurarea acestor activități. Întrucât nu au putut fi audiate toate persoanele implicate în infracțiunea de prostituție și proxenetism, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracțiunile prev. de art. 329 alin. (1) și art. 329 alin. (3) C. pen. La data de 17 august 2011, I.A. i-a vândut colaboratorului autorizat M.L., în schimbul sumei de 60 lei, o punguliță din material plastic transparent care conținea fragmente mărunțite de natură vegetală, de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie de staniol, comunicându-i că sunt de cannabis.

Fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialiști ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța care, în raportul de constatare tehnico - științifică din 18 august 2011, au concluzionat că proba expertizată - constituită din 1,5 grame masă brută de cannabis și 0,9 gr. masă netă - are în conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Prin încheierea din 26 august 2011 din Dosarul nr. 3247/88/2011, Tribunalul Tulcea a dispus emiterea Autorizației pentru interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate în perioada 29 august 2011, ora 12.00 - 28 septembrie 2011, ora 12.00, de la și către posturile telefonice utilizate de către R.S.

și I.A. Ca urmare a cercetărilor efectuate de către investigatorul acoperit și colaboratorul autorizat, precum și în urma exploatării autorizației de interceptare menționată anterior, a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2011, R.S. a fost plecat în străinătate (posibil Marea Britanie), împreună cu fratele său, R.A., iar sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2011, a purtat câteva discuții telefonice, posibil despre droguri, cu mai multe persoane, neidentificate, folosind uneori elemente de jargon pentru a disimula subiectul discuției. În aceeași perioadă, la data de 31 august 2011, ora 13.34, R.S. a purtat o discuție telefonică cu I.A., referitoare la o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-o datorează.

Totodată, la data de 31 august 2011, ora 17:58:53, I.A. l-a contactat pe R.S. și au purtat următoarea convorbire telefonică: - I.A.: S.,ce faci S.? - Domnul: Uite în piața civică, stăte-am cu ăla micu. - I.A.: Frate, ce vroiam io să te-ntreb, dacă iau CD-urile alea toate de la tine, când vrei banii pă ele? - Domnul: Băi, ă, cel târziu vineri. La aceeași dată, la ora 17:59:55, I.A. o apelează telefonic pe M.M., purtând următoarea convorbire telefonică: - I.A.: M. Ce vroiam să te-ntreb. Am vorbit cu S. Mi-a zis de-lea zece bucăți. Ai înțeles tu? Și că mi le dă cu trei sute. Ar veni trei milioane, da vrea vineri banii, până-n doișpe, unu, că pleacă din țară. Ce zici, să le iau de la el? - M.M.: Păi și de unde banii?

- I.A.: Păi nu știu, eu te-am întrebat pă tine. Oare fac până vineri? - M.M.: Nu știu, vedem. Dacă nu, ia doar cinci și gata. - I.A.: Nu, că vrea pă toate zece ca să le dea că are nevoie, vrea să plece M. Că el pleacă din țară, de aia. Potrivit informațiilor apărute pe parcursul desfășurării cercetărilor, la data de 10 noiembrie 2011, colaboratorul autorizat M.L., a cumpărat de la R.S., în schimbul sumei de 40 lei, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, de culoare verde-maro, ambalate într-o folie de staniol, cu privire la care acesta din urmă i-a comunicat că sunt de cannabis. Aceste fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialiști ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O.

Constanța, iar raportul de constatare tehnico-științifică din 21 noiembrie 2011 a concluzionat că proba expertizată - 1,2 grame masă brută și 0,9 grame masă netă - are în conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Lg. nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator. În baza informațiilor obținute de colaboratorul autorizat, precum și ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că I.A., periodic, oferea spre vânzare cannabis, fiind - la rândul său -consumatoare atât de droguri, cât și produse etnobotanice. De cele mai multe ori, folosea cu interlocutorii un limbaj codificat, pentru a disimula subiectul real al convorbirilor.

La data de 29 august 2011, I.A. a fost contactată telefonic de către M.C.Ș. (zis „T.”) și Ț.C.N. (zis „N."), fiind întrebată dacă are „marfa bună de fumat", împrejurare în care a răspuns că are doar „marfă bună" și o dă cu „șase sute". Atunci când Ț.C.N. a întrebat-o dacă poate să îi dea un „tricou" cu cinci sute, aceasta i-a răspuns că nu poate să îi dea decât cu șase sute, pentru că și ea „dă mai departe". Din declarațiile martorilor M.C.Ș. și Ț.C.N. rezultă că, la sfârșitul verii anului 2011, au aflat că I.A. vinde marijuana, astfel că, într-o seară, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-au mai întâlnit pe str. A. cu niște amici și au strâns suma de 60 lei cu care au cumpărat de la învinuită, marijuana, în vederea consumului.

La data de 19 septembrie 2011 inculpata I.A. a expediat către martora C.l.N. următorul mesaj pe telefonul mobil:" Viața e o combinație mai mare îți ex mâine a pr un tov d al meu multa măria si ma rugat sa o dau eu dacă știu undeva 1 kg e și îmi face parte că el nare unde sa o dea si trebuia sa probez marfa nu? șterge sms asta aqm plz". (C.l.N. a precizat că prin termenul „măria" se înțelege marijuana). Probatoriul administrat a relevat împrejurarea că R.S. a vândut atât lui I.A. - în mai multe împrejurări - cât și colaboratorul autorizat M.L., cu sume între 30 lei - 60 lei/gram, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, care au în conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. 111 (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.

Susținerile inculpatului R.S. că nu a comercializat cannabis ci doar o plantă de „cânepă" luată de pe câmp și nu de mai multe ori - cum se reține în actul de acuzare - au fost apreciat ca neîntemeiate, nefiind susținute de probele administrate în cauză. Inculpata I.A., care a solicitat să fie judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale conform art. 320 1 C. proc. pen. - a declarat de fiecare dată, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că a cumpărat cannabis de la inculpatul R.S. de aproximativ patru ori, în cursul anului 2011, mai mult în vara acelui an. Declarația inculpatei I.A.

se coroborează cu declarațiile martorilor, .cu procesele verbale și declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului autorizat, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor telefonice, astfel încât, cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată în aceiași infracțiune, în formă simplă, va fi respinsă ca nefondată. Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului R.S. de a deține și de a vinde, mai multor persoane, în cursul anului 2011, cu sume cuprinse între 30 lei și 60 lei/ gram, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. De asemenea, a rezultat că inculpata I.A. a cumpărat de la R.S., de mai multe ori, diferite cantități de cannabis, atât pentru consumul propriu, cât și pentru distribuirea acestora în rândul tinerilor de pe raza mun. Tulcea, obținând diferite sume de bani. Cu privire la fapta inculpatei I.A. de a cumpăra de la R.S., de a deține și vinde, mai multor persoane, în cursul anului 2011, în schimbul sumei de 60 lei/gram, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - prima instanță a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a constatat și că fapta aceleiași inculpate de a cumpăra de la R.S., de mai multe ori, în vederea consumului propriu, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. 111 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - realizează conținutul constitutiv ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, au fost avute în vedere, în conformitate cu art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de lege iar în cazul inculpatei I.A. și prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaților, consecințele faptelor, concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Împotriva sentinței penale nr. 33 din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 5899/88/2012, în termen legal, au declarat apel inculpații R.S. și I.A., sub aspectul individualizării pedepsei. Prin Decizia penală nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații R.S. și I.A. împotriva sentinței penale nr. 33 din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 5899/88/2012. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. La instanța de fond inculpata I.A. s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 , C. proc. pen. Instanța de apel a reținut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești (declarațiile inculpatei I.A. și ale inculpatului R.S., declarațiile martorilor cu identitate protejată T.B. și M.L., declarațiile martorilor Ț.C.N., M.C.Ș. și C.I.N.; procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico - științifică din 18 august 2011 și din 20 noiembrie 2011 întocmite de specialiști ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor transmise sau primite de inculpați) rezultă că la data de 14 iulie 2011 un lucrător al poliției judiciare din cadrul S.C.C.O.

Tulcea, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul R.S. distribuie droguri de risc în rândul tinerilor din mun. Tulcea. În ziua de 03 august 2011, a fost emisă de către - Biroul Teritorial Tulcea, autorizația din 2011, în baza căreia s-a dispus autorizarea investigatorului acoperit T.B. și colaboratorului acestuia, M.L., pentru efectuarea de investigații și de operațiuni de cumpărare de droguri de risc și mare risc. Ca urmare a activităților specifice efectuate, cei doi au stabilit faptul că, în perioada august - noiembrie 2011, R.S. a oferit spre vânzare, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 și 60 lei/gram, fragmente măruntite de natură vegetală, afirmând că sunt de cannabis.

Acesta distribuia drogurile, atât personal, cât și prin intermediul numitei I.A. La data de 17 august 2011, I.A. i-a vândut colaboratorului autorizat M.L., în schimbul sumei de 60 lei, o punguliță din material plastic transparent care conținea fragmente măruntite de natură vegetală, de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie de staniol, comunicându-i că sunt de cannabis. Fragmentele de natură vegetală descrise mai sus, au fost expertizate de către specialiști ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța care, în raportul de constatare tehnico - științifică din 18 august 2011, au concluzionat că proba expertizată - constituită din 1,5 grame masă brută de cannabis și 0,9 gr. masă netă - are în conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.

Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Ca urmare a cercetărilor efectuate de către investigatorul acoperit și colaboratorul autorizat, precum și în urma exploatării autorizației de interceptare menționată anterior, a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2011, R.S. a fost plecat în străinătate (posibil Marea Britanie), împreună cu fratele său, R.A., iar sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2011, a purtat câteva discuții telefonice, posibil despre droguri, cu mai multe persoane, neidentificate. În aceeași perioadă, la data de 31 august 2011, ora 13.34, R.S. a purtat o discuție telefonică cu I.A., referitoare la o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-o datorează.

Totodată, la data de 31 august 2011, ora 17:58:53, I.A. l-a contactat pe R.S. și au purtat următoarea convorbire telefonică: - I.A.: S., ce faci S.? - Domnul: Uite în Piața C., stăte-am cu ăla micu'. - I.A.: Frate, ce vroiam io să te-ntreb, dacă iau C.D.-urile alea toate de la tine, când vrei banii pă ele? - Domnul: Băi ă., cel târziu vineri. La aceeași dată, la ora 17:59:55, I.A. o apelează telefonic pe M.M., purtând următoarea convorbire telefonică: - I.A.: M. Ce vroiam să te-ntreb. Am vorbit cu S. Mi-a zis de-lea zece bucăți. Ai înțeles tu? Și că mi le dă cu trei sute. Ar veni trei milioane, da vrea vineri banii, până-n doișpe, unu, că pleacă din țară. Ce zici, să le iau de la el? - M.M.: Păi și de unde banii?

- I.A.: Păi nu știu, eu te-am întrebat pă tine. Oare fac până vineri? - M.M.: Nu știu, vedem. Dacă nu, ia doar cinci și gata. - I.A.: Nu, că vrea pă toate zece ca să le dea că are nevoie, vrea să plece M. Că el pleacă din țară, de aia. Potrivit informațiilor apărute pe parcursul desfășurării cercetărilor, la data de 10 noiembrie 2011, colaboratorul autorizat M.L., a cumpărat de la R.S., în schimbul sumei de 40 lei, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, de culoare verde-maro, ambalate într-o folie de staniol, cu privire la care acesta din urmă i-a comunicat că sunt de cannabis. Aceste fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialiști ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O.

Constanța, iar raportul de constatare tehnico-științifică din 21 noiembrie 2011 a concluzionat că proba expertizată - 1,2 grame masă brută și 0,9 grame masă netă - are în conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator. În baza informațiilor obținute de colaboratorul autorizat, precum și ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că I.A., periodic, oferea spre vânzare cannabis, fiind - la rândul său - consumatoare atât de droguri, cât și produse etnobotanice. De cele mai multe ori, folosea cu interlocutorii un limbaj codificat, pentru a disimula subiectul real al convorbirilor.

La data de 29 august 2011, inculpata a fost contactată telefonic de către M.C.Ș. (zis „T.”) și Ț.C.N. (zis „N."), fiind întrebată dacă are „marfă bună de fumat", împrejurare în care a răspuns că are doar „marfă bună" și o dă cu „șase sute". Atunci când Ț.C.N. a întrebat-o dacă poate să îi dea un „tricou" cu cinci sute, aceasta i-a răspuns că nu poate să îi dea decât cu șase sute, pentru că și ea „dă mai departe". Probatoriul administrat a relevat împrejurarea că R.S. a vândut atât lui I.A. - în mai multe împrejurări - cât și colaboratorul autorizat M.L., cu sume între 30 lei - 60 lei/gram, mai multe fragmente mărunțite de natură vegetală, care au în conținut T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. 111 (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.

Fiind audiat, atât la prima instanță, cât și în fața instanței de apel, inculpatul R.S. a susținut că în toamna anului 2012 a cules o plantă de cânepă sălbatică, de pe malul Dunării, pe care, împreună cu I.A., au hotărât să o vândă drept cannabis. Inculpatul a mai arătat că anterior, a uscat planta și a învelit-o în staniol. În anul 2012 a mai vândut o plantă pretextând că este cannabis, întrucât a observat că și alte persoane procedează de această manieră. Pe de altă parte, inculpatul a precizat că planta se vindea, întrucât are un efect halucinogen. S-a constatat că apărările inculpatului au fost infirmate de depoziția inculpatei I.A., care a precizat, în mod constant, că a cumpărat cannabis de la inculpatul R.S.

de aproximativ patru ori, în cursul anului 2011. S-a observat astfel că declarația inculpatei I.A. se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesele verbale și declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului autorizat, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor telefonice, astfel încât, simplele afirmații ale inculpatului nu au suport probator, fiind formulate în scopul diminuării răspunderii penale.

Curtea a constatat că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gradul de pericol social al faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate în cazul inculpatului R.S., prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni. Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepselor și aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

pentru inculpatul R.S., a considerat că nu se impune a se da curs celor susținute, având în vedere modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului R.S., care nu și-a asumat consecințele faptei comise și este recidivist. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.S., solicitând, în esență, aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". În consecință, Înalta Curte va examina recursul prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul nu a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc.

pen., situație în care instanța de recurs va examina cauza doar prin prisma cazurilor ce pot fi avute în vedere din oficiu. În baza propriei analize, instanța de recurs constată că niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 3-6, 13, 14 și 15 C. proc. pen. nu este incident în cauză. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Cum faptele reținute în sarcina inculpatului R.S. au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol sub aspect sancționator, infracțiunea având același conținut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare legiuitorul a prevăzut o sancțiune mai severă, Înalta Curte consideră că dispozițiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilesc o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva . Față de situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului R.S. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen. De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Cât privește starea de recidivă, se constată că sunt îndeplinite condițiile de existentă potrivit ambelor reglementări.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va casa, în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 33 din 29 martie 2013 a Tribunalului Tulcea și rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen. Va face aplicarea art. 65 C. pen. și art. 66 lit. a) și b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 33 din 29 martie 2013 a Tribunalului Tulcea și rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 67 C. pen. Face aplicarea art. 65 C. pen. și art. 66 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2014.