ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 877/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 877/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3576 din

18 decembrie 2013 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de

reclamant SC E.D.F. SRL, în contradictoriu cu pârâtul D.C., și în consecință a

obligat pârâtul D.C. să predea reclamantei actele necesare administrării SC E.D.F.

SRL precum și bunurile mobile și imobile aparținând acesteia din urmă

materializate prin următoarele:

- actul constitutiv

al societății, toate actele adiționale, deciziile asociatului unic, deciziile administratorului

pe întreaga perioada a mandatului acestuia;

- certificatul

de înmatriculare, ștampilele societății, certificatele constatatoare eliberate în

baza Legii nr. 359/2004 și orice înscrisuri eliberate de Oficiul Registrului Comerțului

Constanta;

- certificatul

fiscal precum și alte documente de identificare ale societății;

- registrele societății

ținute de pârât în calitate de administrator al societății, registrul de procese-verbale

ale adunării generale; toate autorizațiile și avizele societății de la înființare

până în prezent emise de autoritățile administrative în favoarea societății (autorizații,

permise, avize, licențe, documentații P.U.Z./D.T.A.C./D.T./D.D.E.) însoțite de documentația

aferentă;

- contractele

încheiate de societate cu terți și raportul de derulare pentru fiecare contract

în parte de la înființare până la data pronunțării prezentei hotărâri;

- toate împuternicirile,

inclusiv împuternicirile avocațiale sau ale experților acordate în numele și pe

seama societății unor terți;|

- lista completă

a tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând societății inclusiv toate actele

de proprietate/documente de proveniență și transferurile;

- lista conturilor

bancare ale societății și toate contractele de credit încheiate cu societățile bancare,

toate actele de cont curent inclusiv băncile prin care societatea își rulează fondurile

de la înființare până la data pronunțării prezentei hotărâri;

- toate documentele

justificative și registrele contabile ținute în temeiul Legii nr. 82/1991 și ale

Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 de la data înființării

și cu excepția balanțelor și bilanțurilor aferente anului 2011;

- registrul de

control și toate rapoartele de control întocmite de organele inspecției fiscale

de la înființare până la data pronunțării prezentei hotărâri;

- corespondența

cu organele administrației fiscale (adrese, notificări) de la înființare, raportul

privind administrarea societății pentru fiecare an de administrare pe perioada în

care pârâtul a avut calitatea de administrator al societății;

- lista tuturor

creditorilor și debitorilor societății de la înființare până la data pronunțării

prezentei hotărâri;

- contractele

de muncă încheiate cu angajații societății și dovezile de plată a asigurărilor sociale

și a tuturor contribuțiilor acestora de la înființare până la data pronunțării prezentei

hotărâri;

- situația litigiilor

purtate cu terțe persoane și contractele de asistență juridică încheiate cu avocații,

precum și situația soldurilor de activ-pasiv la momentul predării.

A fost obligat

pârâtul către reclamant la plata sumei de 300 euro cu titlu de daune interese cominatorii

pe fiecare zi de întârziere ce urmează a fi calculate de la data introducerii acțiunii

și până la predarea efectivă.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că refuzul predării documentației

contabile aparținând entității societare SC E.D.F. SRL de către pârâtul D.C. nu

se circumscrie legalității, atât timp cât acesta nu mai îndeplinește calitatea de

administrator la societatea sus amintită, acesta fiind revocat din calitatea de

administrator prin decizia asociatului unic SC E.D.F. SRL din data de 7

decembrie 2011, decizie reconfirmată și judiciar în Dosarul nr. 411/118/2012 al

Tribunalului Constanța.

S-a constatat

că pârâtul a refuzat predarea documentației contabile prin încheierea de certificare

motivat de atacarea pe cale judecătorească a deciziei de revocare, însă la momentul

pronunțării prezentei soluții refuzul îmbracă forma unui abuz procesual, dat fiind

repercusiunile juridice cât și economice ale refuzului pentru entitatea societară,

respectiv imposibilitatea ținerii contabilității în sens cronologic și de a-și desfășura

activitatea în condiții normale dar și caracterul executoriu între asociați al deciziei

de revocare, indiferent de atacarea pe cale judecătorească a respectivei decizii,

în absența unei suspendării a efectelor hotărârii adunării contestate.

Potrivit art.

1541 C. civ. în vechea reglementare, mandatarul este dator, oricând i se cere, a

da seama mandantului de lucrurile sale și de a-i remite tot ceea ce a primit în

puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandatului.

Totodată, dreptul

de avea acces la documentația societății este recunoscut de Legea nr. 31/1990 persoanei

juridice, prin cei împuterniciți în acest sens care poate și trebuie să cunoască

situația financiară și activitatea societății, astfel cum rezultă din actele acesteia.

S-a apreciat că

prin refuzul pârâtului de a respecta acest drept consfințit de lege și de a preda

documentele contabile și celelalte acte ale societății către noul administrator,

s-a creat pericolul imposibilității administrării în continuare a persoanei juridice.

Ori, societatea

are calitatea de creditor pentru obligația de predare a documentației contabile

de către pârâtul D.C., născându-se astfel obligația de a face în persoana acestuia

din urmă și anume obligația de predare a tot ce a deținut în calitatea sa de administrator

al societății, obligație cu caracter personal urmând a fi dusă la îndeplinire numai

prin persoana acestuia și corelativ dreptului societății de a solicita în temeiul

art. 1073 și art. 1075 C. civ. îndeplinirea exactă a obligației din partea debitorului

și transformarea ei în dezdăunări.

Reținându-se astfel

o cauză de neexecutare din partea pârâtului, s-a constatat ca întemeiat și capătul

de cerere privind acordarea daunelor cominatorii în cuantumul solicitat de către

reclamantă, dat fiind că o obligație de a face se schimbă în dezdăunări în acord

cu dispozițiile art. 1075 C. civ.

Cât privește faptul

admiterii în parte a acțiunii, s-a avut în vedere că balanțele și bilanțurile financiare

aferente anului 2011 sunt în posesia reclamantei, fiind predate de către pârât.

Apelul declarat

de pârâtul D.C. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia civilă nr. 202 din 17 aprilie 2014.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că în cauză s-a făcut dovada

încetării contractului de mandat, precum și refuzul pârâtului de îndeplinire a obligației

de a preda ce a deținut în calitate de administrator al societății comerciale reclamante,

actul modificator al actului constitutiv fiind înregistrat la Registrul Comerțului

și producând efecte chiar și în situația atacării sale prin promovarea unei acțiuni

judiciare în constatarea nulității, acțiune respinsă de altfel în Dosar nr. 411/118/2012

al Tribunalului.

Instanța de apel

a apreciat că argumentul apelantului vizând, pe de o parte inexistența refuzului

de predare și, în subsidiar justificarea acestui refuz sunt neîntemeiate întrucât

refuzul de predare este constatat în încheierea de certificare, iar caracterul justificat

al refuzului se întemeiază pe aprecierea eronată asupra caracterului suspensiv al

acțiunii în nulitate promovată, aspect ce, în mod greșit, stă la baza excepției

de prematuritate invocată, care, în fapt, constituie o apărare de fond și nu o excepție

reală.

S-a constatat

că obligația de predare a documentelor și a bunurilor deținute cu ocazia exercitării

mandatului de administrator s-a născut la momentul încetării mandatului și nu la

momentul soluționării acțiunii judiciare promovate, astfel încât, nu se mai impunea

notificarea ulterior datei de 1 octombrie 2012, iar refuzul de predare nu poate

fi justificat pe acest motiv, vizând nesoluționarea în mod irevocabil a acțiunii

în nulitate promovată de fostul administrator.

S-a mai reținut

că o altă consecință a acestei constatări constă în justificarea datei de la care

s-a admis daunele cominatorii, ca fiind data introducerii acțiunii, așa cum s-a

solicitat în acțiunea introductivă, dată ulterioară nașterii obligației de predare

și câtă vreme, la data pronunțării apelului pârâtul nu își îndeplinise obligația

de predare, hotărârea primei instanțe apare ca legală și temeinică, iar obligarea

la plata daunelor cominatorii este justificată.

Referitor la cuantumul

acestor daune s-a apreciat că acesta nu apare ca disproporționat și nici nu se impune

a fi justificat în raport de existența și nivelul prejudiciului produs, nefiind

solicitate daune compensatorii.

Împotriva acestei

decizii pârâtul D.C. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs invocat, recurentul a arătat, în esență, că instanța de apel

a pronunțat decizia recurată cu încălcarea prevederilor art. 1073 C. civ., art.

1541 C. civ. și art. 72 din Legea nr. 31/1990 privitoare la obligațiile mandatului.

Recurentul susține

că instanța de apel nu a analizat în nici un mod faptul că s-au predat toate documentele

SC E.D.F. SRL la data de 14 martie 2014, depunându-se în acest sens pentru termenul

din 17 aprilie 2014 procesul-verbal de predare-primire încheiere de certificare

2 din 14 martie 2014 în integralitate.

Totodată, susține

recurentul, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes

și asupra excepției lipsei de obiect a acțiunii introductive.

Recurentul consideră

că instanța de apel a reținut incomplet motivul de apel în ceea ce privește capătul

de cerere de obligare la daune cominatorii de 300 euro/zi întrucât reclamanta nu

justifică calculul sumei de 300 euro/zi și eventualul prejudiciu suferit; la data

de 16 ianuarie 2012 decizia din 7 decembrie 2011 nu era irevocabilă; daunele cominatorii

nu se acordă în condițiile în care refuzul este clar justificat; acțiunea a fost

înregistrată la 14 ianuarie 2013, notificarea a fost formulată pentru 16

ianuarie 2012 și Dosarul nr. 411/118/2012 a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța,

secția a ll-a civilă, la data de 1 octombrie 2012 dată de la care reclamantul nu

a formulat nici o notificare și nu s-a prezentat să ridice documentele.

Instanța de apel,

susține recurentul, nu a analizat toate motivele de apel și de asemenea nu s-a pronunțat

asupra acestora, respectiv supunerea controlului judiciar a pct. 1-18 din anexa

1 la cererea reclamantei, asupra excepției prematurității, a abuzului de drept și

asupra excepției lipsei de interes.

Recurentul susține

că față de faptul că la data de 14 martie 2014 au fost predate documentele SC

E.D.F. SRL conform procesului-verbal de predare-primire, acțiunea a rămas fără obiect,

nefiind întrunite condițiile interesului prezentei acțiuni, respectiv interesul

nu este actual și legitim.

Pentru aceste

motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

recurate în sensul admiterii apelului, modificarea sentinței civile nr. 3576

din 18 decembrie 2013, în principal, ca rămasă fără obiect, lipsit de interes, în

subsidiar, ca nefondată.

Analizând actele

și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentului încadrate în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate duce la modificarea sau casarea hotărârii

atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta SC E.D.F. SRL a solicitat obligarea pârâtului D.C.,

de a preda toate actele necesare administrării societății și a bunurilor aparținând

acesteia, potrivit Anexei 1 la acțiune către reclamantă, precum și obligarea pârâtului

la plata de daune interese cominatorii în cuantum de 300 euro stabilite pe fiecare

zi de întârziere calculate de la data formulării prezentei acțiuni și până la predarea

efectiva a acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin procesul-verbal

de predare-primire încheiat la data de 14 martie 2014, depus la dosar în cursul

judecării apelului, recurentul D.C. a predat către reclamanta SC E.D.F. SRL actele

solicitate de către reclamantă astfel cum sunt menționate în procesul-verbal de

predare primire anterior amintit.

O condiție esențială

în toate fazele o constituie interesul în demersul judiciar în situația în care

ulterior depunerii dovezii la dosar de predare a documentelor solicitate prin acțiunea

introductivă, reclamanta nu a mai pretins și dovedit că ar exista și alte documente

incluse în cererea de chemare în judecată și dispuse de a fi predate prin sentință

și nepredate de către pârât, SC E.D.F. SRL nu mai justifică un interes actual în

ceea ce privește desfășurarea procedurii judiciare în calea de atac.

Față de această

situație în care pârâtul a îndeplinit cerința reclamantei ce a făcut obiectul cererii

de chemare în judecată ce a generat prezentul litigiu, rezultă că reclamanta nu

mai justifică un interes actual.

În condițiile

în care pârâtul și-a îndeplinit obligația de predare a actelor societății, iar în

cauză nu a fost dovedită reaua credință a acestuia privind îndeplinirea obligației,

va fi respinsă și cererea privind plata daunelor cominatorii nefiind incidente dispozițiile

art. 1075 C. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul

declarat de pârâtul D.C. împotriva sentinței civile nr. 3576 din 18 decembrie 2013

a Tribunalului Constanța, secția a lll-a civilă, va schimba sentința apelată în

sensul că se va respinge acțiunea formulată de către reclamanta SC E.D.F. SRL.

Având în vedere

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. în raport de cererea formulată de recurentul

pârât, urmează a se obliga intimata reclamantă la plata sumei de 8 RON reprezentând

cheltuieli de judecată, în recurs și apel, către recurentul pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul D.C. împotriva deciziei civile nr. 202 din 17 aprilie 2014 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia

recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul D.C. împotriva sentinței

civile nr. 3576 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Constanța, secția a lll-a civilă.

Schimbă sentința

apelată în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamanta SC E.D.F.

SRL.

Obligă intimata-reclamantă

SC E.D.F. SRL la plata sumei de 8 RON cheltuieli de judecată, recurs și apel, către

recurentul-pârât D.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 martie 2015.