ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4345/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4345/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 16085/118/2011, reclamanta

SC E.D. GMBH Elveția, a chemat în judecată pe pârâții D.C., în calitate de

asociat și unic administrator al SC E.D.N. SRL Constanța, și SC E.D.N. SRL

Constanța, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța și dispună, în

temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, autorizarea convocării

Adunării Generale a Asociaților SC E.D.N. SRL Constanța, să stabilească data de

referință, data ținerii adunării generale și, dintre asociați, să stabilească

persoana care va prezida adunarea, adunarea generală a asociaților urmând să

aibă ca ordine de zi:

- revocarea

din funcție a domnului D.C., cetățean român, cu datele personale menționate în

acțiune și înlocuirea acestuia cu domnul C.B.K., cetățean elvețian, cu datele

personale menționate în acțiune;

- modificarea

art. 9 din Actul Constitutiv al SC E.D.N. SRL cu privire la persoana

administratorului societății după cum urmează: art. 9 „Administrarea societății

se va face de către domnul C.B.K., acesta având puteri nelimitate în exercitarea

mandatului său”;

- având în vedere

revocarea din funcție a asociatului și administrator unic D.C., acesta să prezinte

toate actele și registrele societății, documentele contabile, situațiile financiare

și contractele în derulare în vederea predării acestora noului administrator și

a semnării procesului-verbal de predare-primire a tuturor documentelor de gestiune

și care sunt proprietatea SC E.D.N. SRL.

Reclamanta a solicitat

și obligarea pârâtului D.C. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 375 din 29 martie 2012, Tribunalul Constanta a respins, ca nefondată,

excepția lipsei calității de reprezentant a lui C.B.K. pentru SC E.D. GMBH Elveția

și a avocatului împuternicit de acesta, a admis excepția inadmisibilității și a

respins, ca inadmisibilă acțiunea. A respins excepția abuzului de drept

procesual, ca nefondată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei calității de reprezentant a lui C.B.K. pentru SC E.D. GMBH Elveția

și a avocatului împuternicit de acesta, prima instanță a reținut că,

într-adevăr, în temeiul art. 83, art. 112 pct. 6, art. 133 și art. 161 C. proc.

civ., texte de lege invocate de pârât în susținerea excepției, reprezentantul

legal - în speță - al societății reclamante trebuie să depună copie legalizată

de pe înscrisul doveditor al calității sale sau, în cazul în care a mandatat

altă persoană să o reprezinte, să depună acest mandat, precum și să semneze

cererea de chemare în judecată, iar în cazul în care nu s-ar face această

dovadă, cererea introductivă de instanță s-ar anula, însă în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile textelor de lege invocate în susținerea excepției.

Cu privire la

aspectele invocate în susținerea acestei excepții, prima instanță a reținut că

societatea reclamantă este persoană juridică elvețiană, iar aprecierea

calității de reprezentant legal prin prisma pevederilor legii române a

societăților comerciale - Legea nr. 31/1990 - nu poate fi invocată, deoarece cu

privire la modalitatea de înființare, formă de organizare, statut,

administrație, reprezentare etc. este supusă legii elvețiene, de la locul

înmatriculării.

Așa cum

rezultă din extrasul de registru al Cantonului Schwyz - extras apostilat din

data de 16 decembrie 2011 de Registrul Comerțului din Cantonul Schwyz și

autentificat de B.N.P. P.M. din București, numitul C.K. are calitate de asociat

și administrator, cu drept de semnătură unică în cadrul SC E.D. GMBH Elveția,

astfel că reclamanta a făcut dovada că C.K. este persoană care are calitatea de

reprezentant legal declarat la Registrul Comerțului din Cantonul Schwyz,

Elveția, unde societatea reclamantă are sediul declarat.

Chiar dacă,

cu privire la calitatea de reprezentant a lui C.K. și de persoană cu atribuții

de conducere a societății reclamante SC E.D. GMBH Elveția, există în fază

preliminară un litigiu înregistrat la Registrul Comerțului din Cantonul Schwyz,

Elveția, cât și un litigiu înregistrat pe rolul Judecătoriei Hofe și respectiv

la Oficiul de Mediere al Zonei Freinbach, așa cum rezultă din actele depuse de

pârât la dosar, motivat de faptul că C.K. nu a mai fost reales ca membru în

Consiliul de Administrație și nu ar mai avea calitatea de a reprezenta

societatea reclamantă până la soluționarea respectivului litigiu și având în

vedere extrasul de registru al Cantonului Schwyz - apostilat din data de 16

decembrie 2011 de Registrul Comerțului din Cantonul Schwyz și autentificat de

B.N.P. P.M. din București, prima instanță a reținut că acesta are calitate de

reprezentant al societății reclamante, nefiind făcută dovada retragerii

mandatului de reprezentare ori a ridicării calității de administrator etc., în

mod irevocabil, printr-un act opozabil terților. Prin urmare, până la

pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța competentă,

mențiunile înscrise Registrul Comerțului fac deplină dovadă asupra acestei

calități, fiind prezumate că exprimă adevărul (art. 5 din Legea nr. 26/1990).

În ceea ce

privește invocarea faptului că cererea a fost semnată prin avocat, al cărui

mandat a fost perfectat de C.K., or nedovedirea calității de reprezentant legal

al societății reclamante, conduce la nulitatea absoultă a acestui mandat și

respectiv la anularea cererii de chemare în judecată, prima instanță a reținut

că societatea reclamantă a dovedit prin extrasul de registrul al Cantonului

Schwyz - extras apostilat din data de 16 decembrie 2011 de Registrul Comerțului

din Cantonul Schwyz și autentificat de B.N.P. P.M. din București, că C.K. are

calitate de administrator al societății pârâte și astfel s-a dovedit și

calitatea sa de reprezentant legal al societății reclamante, iar pe cale de

consecință și mandatul acordat de acesta apărătorului ales este valabil cu

privire la reprezentarea societății reclamante în instanță, potrivit contractului

de asistență juridică din 25 octombrie 2011, menționat în împuternicirea

avocațială emisă pentru avocații P.A., S.L., S.S. și S.H. - din cadrul SCA

H.B.A. - U.N.B.R. - Baroul București.

Pentru

aceleași considerente, s-a apreciat valabilă și semnătura avocatului ales de

societatea reclamantă prin reprezentantul său legal C.K., în cauză fiind

neîndeplinite condițiile prev. de art. 83, art. 112 pct. 6, art. 133, art. 161

C. proc. civ., motive pentru care a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei

calității de reprezentant a lui C.B.K. pentru SC E.D GMBH Elveția și a

avocatului împuternicit de acesta.

Asupra

excepției inadmisibilității acțiunii, față de temeiul de drept invocat - art.

119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prima instanță a reținut că, potrivit

actului constitutiv al pârâtei SC E.D.N. SRL, capitalul social este repartizat

astfel: 19 părți sociale SC E.D. GMBH Elveția, corespunzător unui procent de

95% de participare la beneficii și pierderi și 1 parte socială pentru D.C.,

corespunzător unui procent de 5% de participare la beneficii și pierderi.

Conform art. 2 din același act constitutiv, SC E.D.N. SRL este persoană

juridică română, având forma de organizare societate cu răspundere limitată.

Or, conform

art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1991, un asociat sau un număr de asociați

ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere

convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări. Prin acest text

se instituie o prerogativă în favoarea asociaților care dețin mai mult de o

pătrime din capitalul social de a convoca adunarea generală, oricând și

necondiționat decât de arătarea scopului convocării, fără a mai stabili

necesitatea intervenției instanței de judecată pentru a autoriza această

convocare. Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul

constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată,

cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia,

arătându-se ordinea de zi. [art. 195 alin. (3)].

Art. 195 din Legea

nr. 31/1990, republicată cu modificările și completările ulterioare, este

inclus în „Capitolul VI - Societățile cu răspundere limitată” al legii

speciale, iar acest text de lege nu face trimitere la alte texte de lege din

„Capitolul IV - Societățile pe acțiuni”, așa cum se face trimitere expresă în

cazul altor texte de lege pe care legiuitorul a dorit să le completeze cu

dispozițiile echivalente prevăzute pentru societățile pe acțiuni, astfel încât

acest text de lege cu privire la convocarea adunării generale în cazul

societăților cu răspundere limitată are aplicabilitate de sine stătătoare și nu

se completează cu disp. art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

S-a reținut

astfel că textul citat se referă exclusiv la societățile pe acțiuni, fiind

inclus în secțiunea a doua din Capitolul IV al Legii nr. 31/1990, intitulat

Societățile pe acțiuni, iar norma - cu caracter special - nu poate fi

interpretată extensiv, în sensul aplicării ei și altor forme de conducere

executivă ce aparțin societății pe acțiuni și numai acesteia.

Asociatul SC

E.D. GMBH Elveția deține 95% din capitalul social al societății române, astfel

încât se poate prevala în mod direct de prerogativa instituită prin art. 195

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fiind în măsură să convoace oricând și

necondiționat o asemenea adunare generală.

S-a

considerat că instanța nu este abilitată prin lege să procedeze la autorizarea

convocării ședinței Adunării Generale a Asociaților SC E.D.N. SRL, pe motiv că

asociatul însuși este abilitat legal în acest scop, motiv pentru care prima

instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii, respingând acțiunea ca

inadmisibilă.

În ceea ce

privește excepția abuzului de drept procesual, instanța a reținut că această

excepție nu poate fi considerată o excepție procesuală dirimantă, ci o ecepție

care, dacă ar fi admisă, ar putea contribui la aplicarea unor sancțiuni

patrimoniale, de tipul amenzii judiciare ori de plată a unor despăgubiri -

pentru titularul unei cereri formulate cu vădită rea-credință.

Potrivit art.

723 C. proc. civ., „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință

și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute”. Referitor la

accepțiunile bunei-credințe în planul procesului civil, sunt relevante 5

elemente care conturează conceptul: buna-credință, element intențional al

exercitării dreptului subiectiv civil; buna-credință, îndatorire fundamentală

consacrată în Constituția României; buna-credință, principiu ce guvernează

desfășurarea procesului civil; buna-credință, îndatorire procesuală

[reglementată ca atare atât de disp. art. 129 alin. (1), cât și de art. 723 C.

proc. civ.] și buna-credință, element intrinsec dreptului la un proces

echitabil (amintind aici că buna-credină este considerată de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului un principiu fundamental al organizării oricărui sistem

judiciar democratic, care se aplică tuturor celor implicați în actul de

justiție (părțile, judecătorul, auxiliarii justiției, terții ce ar putea acorda

concursul la înfăptuirea actului de justiție etc.).

Pentru a

aprecia asupra existenței abuzului de drept procesual, este necesară analiza

elementelor sale constitutive, și anume elementul subiectiv, ca și factor

intențional, psihic al exercitării dreptului procedural alcătuit din cele două

componente ale sale, una intelectivă (de conștiință) și alta volitivă (de

voință) și elementul obiectiv, ce constă în îndepărtarea, deturnarea dreptului

procedural de la scopul social-economic pentru care a fost recunoscut, de la

finalitatea sa legală. Aprecierea primului element se face în raport de

existența unui minim de probatoriu din care să reiasă elementul obiectiv,

precum și îndeplinirea condițiilor necesare existenței abuzului de dreptul

procesual.

În speță,

față de prevederile legale invocate reclamantă, în calitate de acționar care

deține un procent de 95% din totalul părților sociale, apare ca titular al

dreptului procesual de a sesiza instanța de judecată și are capacitatea de a

exercita dreptul în limitele în care a învestit instanța de judecată, iar prin

acțiunea depusă în instanță nu se poate susține că a urmărit un scop

șicanatoriu sau că intenția sa a fost de a depune acțiunea ce face obiectul

cauzei cu scopul vădit de a abuza de drept de petiționare în instanță, or că

dreptul procedural a fost exercitat în alte scopuri decât scopul recunoscut de

lege.

Prin urmare, constatând

că nu sunt întrunite condițiile necesare existenței unui abuz de drept procesual

care să fie sancționat, prima instanță a respins, ca nefondată, această excepție.

Împotriva hotărârii

menționate, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC E.D. GMBH Elveția, care

a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, fiind dată

cu interpretarea greșită a legii.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 282 și urm. C. proc. civ.

Prin concluzii

scrise, intimatul-pârât D.C., asociat și administrator unic al SC E.D.N. SRL Constanța,

a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Prin decizia civilă

nr. 163 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a Il-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă

SC E.D. GMBH Elveția împotriva sentinței civile nr. 375 din 29 martie 2012.

A anulat, în parte,

hotărârea și, judecând în fond, a admis acțiunea și a autorizat-o pe reclamantă

să convoace Adunarea Generală a Asociaților SC E.D.N. SRL Constanța, cu următoarea

ordine de zi:

„1. Revocarea

din funcție a domnului D.C. și înlocuirea acestuia cu domnul C.B.K..

propunerea de revocare din funcție a domnului D.C., urmează ca dispozițiile art.

9 din Actul Constitutiv al SC E.D.N. SRL să fie de asemenea modificat cu privire

la persoana administratorului societății după cum urmează:

«Art. 9 Administrarea

societății se face de către domnul C.B.K., acesta având puteri nelimitate în exercitarea

mandatului său.»

revocarea din funcție a asociatului și administratorului D.C., se va pune în vedere

actualului administrator să prezinte toate actele și registrele societății, documentele

contabile, situațiile financiare și contractele în derulare în vederea predării

acestora noului administrator și a semnării procesului-verbal de predare-primire

a tuturor documentelor de gestiune și care sunt proprietatea SC E.D.N. SRL.”

A stabilit data

ținerii adunării generale ca fiind 15 decembrie 2012, ce va fi prezidată de C.B.K.,

administrator al SC E.D. GMBH Elveția.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește

admisibilitatea cererii formulate de către reclamantă, s-a reținut că potrivit

art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „Un asociat sau un număr de asociați,

ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, vor putea cere convocarea

adunării generale, arătând scopul acestei convocări”.

Din cuprinsul

dispozițiilor citate rezultă că dreptul asociaților care dețin cel puțin o pătrime

din capitalul social se referă la posibilitatea a „cere” convocarea adunării generale

și nu de a proceda ei înșiși la convocarea adunării.

Aceasta, deoarece

subiectul de drept căruia legea îi acordă dreptul de a convoca adunarea generală

este administratorul, nefiind instituită nicio derogare de la această regulă în

Legea societăților comerciale.

Rațiunea instituirii

unei astfel de reguli constă tocmai în aceea că societatea este un subiect de drept

distinct față de asociații ei, având voință proprie și organe proprii prin care

își exercită drepturile, iar pentru ca hotărârea asociaților să fie opozabilă societății,

ea nu trebuie să fie străină de societate și de organele de conducere ale acesteia.

Ar fi de neconceput ca o adunare generală să fie convocată fără ca societatea prin

reprezentantul ei legal - administratorul - să fie informată despre aceasta.

Prin urmare, titularul

dreptului de a convoca adunarea asociaților este administratorul social care, potrivit

art. 195 alin. (1) din lege, este obligat să convoace adunarea asociaților la sediul

social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar, incluzând în

această din urmă situație și pe aceea în care convocarea adunării este

solicitată în condițiile prev. la alin. (2) de asociații care dețin cel puțin o

pătrime din capitalul social.

Încălcarea acestei

obligații legale justifică dreptul asociaților de a obține, prin intermediul instanței

de judecată, fie obligarea administratorului la îndeplinirea obligației, fie autorizarea

de a aduce la îndeplinire obligația chiar de către asociați.

Instanța de apel

a apreciat că posibilitatea reglementată expres de art. 119 din Legea nr. 31/1990

de a solicita autorizarea convocării adunării generale a acționarilor în cazul societăților

pe acțiuni nu poate fi interpretată în niciun caz că ar exclude, pentru societățile

cu răspundere limitată, posibilitatea de a apela la intervenția instanței pentru

situația în care administratorul societății refuză să dea curs cererii de convocare.

Deși art. 195

alin. (2) nu precizează nici cui se cere această convocare și nici ce se întâmplă

dacă asociatul/asociații întâmpină refuzul convocării, este evident că cererea de

convocare se adresează titularului principal al dreptului de convocare a adunării

generale, adică administratorului social, iar în caz de refuz al convocării, asociații

în cauză vor putea cere Tribunalului, în temeiul art. 1528 C. civ., să fie autorizați

să execute ei înșiși ori să facă să fie executată obligația.

În situația de

față, dat fiind refuzul expres manifestat de către administratorul pârât de a proceda

Ia convocarea adunării și fiind vorba de o obligație de a face ce poate fi adusă

la îndeplinire chiar de către creditor, instanța de apel a considerat că acțiunea

acestuia este perfect admisibilă și întemeiată.

S-a mai apreciat

că apărările formulate de intimatul pârât nu sunt de natură a paraliza acțiunea

reclamantei deoarece vizează aspecte străine de prezenta cauză. Astfel cum a reținut

și prima instanță, extrasul de registru al Cantonului Schwyz - extras apostilat

din data de 16 decembrie 2011 de Registrul Comerțului din Cantonul Schwyz și autentificat

de BNP P.M. din București, face dovada că C.B.K. are calitate de reprezentant al

societății reclamante - SC E.D. GMBH Elveția, societate care este acționar cu 95%

din acțiuni al societății pârâte SC E.D.N. SRL Constanța.

Prin urmare, eventuala

lipsă a mandatului administratorului C.B.K. de a acționa în sensul formulării prezentei

cereri de chemare în judecată nu poate fi analizat de această instanță, fiind supusă

sancțiunilor prevăzute de legea aplicabilă SC E.D. GMBH Elveția.

Din perspectiva

celor arătate, instanța de apel a constatat că motivul invocat de prima instanță

pentru respingerea cererii se bazează pe o interpretare greșită a normelor legale

aplicabile, situație în care a admis apelul, în baza art. 296 C. proc. civ. și,

având în vedere că prima instanță nu a procedat Ia soluționarea cauzei pe fond,

iar părțile nu au solicitat trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea

pricinii, a anulat, în parte, hotărârea și, judecând în fond, a admis acțiunea și

a dispus autorizarea reclamantei să convoace Adunarea Generală a Asociaților SC

E.D.N. SRL Constanța, cu ordinea de zi menționată în cererea de chemare în judecată.

De asemenea, a

stabilit data ținerii adunării generale ca fiind 15 decembrie 2012, urmând ca aceasta

să fie prezidată de C.B.K., administrator al SC E.D. GMBH Elveția.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs recurentul-pârât D.C., aducându-i următoarele critici:

de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, pentru

ca domnul C.B.K. să poată acționa în numele SC E.D. AG Elveția și în numele SC E.D.

GMBH Elveția avea nevoie de hotărârile A.G.A. ale acestor societăți.

În altă ordine

de idei, SC EOL1CA DOBROGEA NINfc- SRL CONSTANȚA este o persoană juridică română,

societate cu răspundere limitată, iar reglementările legale privind acest tip de

societate «.unt cuprinse în cap.VI din Legea nr. 31/1990, însă în acest capitol

nu sunt cuprinse reglementări care să facă trimitere la prevederile art. 1i y r|jn

Legea nr. 31/1990, care se referă la societățile pe acțiuni» astfel mnât instanța

de apel a făcut referire Ia dispoziții legale care nu sunt aplicabile societăților

cu răspundere limitată.

de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale privind voința societară,

cuprinsă în capitolul IV din Legea nr. 31/1990.

Hotărârea unilaterală

a domnului C.B.K. trebuia validată de A.G.A. a SC E.D. AG Elveția, asociat care

deține 100% din capitalul social al SC E.D. GMBH Elveția.

Instanța de judecată

trebuia să analizeze legitimitatea și legalitatea ordinii de zi, în condițiile actului

constitutiv și al dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

În acest context,

recurentul susține că prin răspunsul la notificarea din 25 noiembrie 2011, nu s-a

transmis un refuz al său, ci s-a încercat doar o clarificare de fapt și de

drept a situației, arătându-se că doar adunarea generală ordinară, nu cea extraordinară,

poate adopta o asemenea ordine de zi.

De asemenea, recurentul

a arătat că, dat fiind statutul său de administrator statutar și asociat, pentru

schimbarea sa din funcția de administrator era nevoie de modificarea actului constitutiv.

Datorită faptului

că reclamanta deține 95% din capitalul social al SC E.D. GMBH Elveția, aceasta se

putea prevala direct de prevederile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Recurentul a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

nu poate fi reținută.

Instanța de apel

nu a concluzionat că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 119 din Legea

nr. 31/1990, ci a arătat doar că posibilitatea reglementată, în mod expres, de dispozițiile

acestui articol, de a se solicita convocarea A.G.A. în cazul societăților pe acțiuni,

nu poate fi interpretată în sensul că această posibilitate nu ar exista și în cazul

societăților cu răspundere limitată.

Dimpotrivă, instanța

de apel a arătat că, prin interpretarea dispozițiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990,

prin raportare la dispozițiile art. 1528 C. civ., în cazul în care titularul dreptului

de convocare a adunării generale, adică administratorul social, refuză convocarea,

atunci asociații ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social pot să ceară

Tribunalului această convocare.

doua critică nu poate fi reținută.

În ce privește

afirmația recurentului în sensul că domnul C.B.K. nu ar avea mandat din partea SC

E.D. GMBH Elveția, aceasta nu are legătură cu obiectul cauzei deoarece, după cum

a reținut și instanța de apel, din extrasul de registrul al Cantonului Schwyz, extras

apostilat la data de 16 decembrie 2011 de Registrul Comerțului din Cantonul Schwyz

și autentificat de BNP P.M. din București, rezultă că acesta are calitatea de reprezentant

al societății reclamante, societate care este acționar al societății pârâte, SC

E.D.N. SRL Constanța, deținând 95% din capitalul social al acestei societăți.

Ca atare, o eventuală

lipsă a mandatului în a acționa în sensul formulării cererii de chemare în judecată

deduse judecății, nu poate fi analizată prin raportare Ia legislația românească,

ci prin raportare la legislația din țara a cărei naționalitate o are această societate.

În ce privește

susținerea recurentului că pentru schimbarea sa din funcția de administrator ar

fi fost necesară modificarea actului constitutiv, pe de o parte, recurentul a formulat

pentru prima dată în recurs această apărare, fapt nepermis de lege, iar, pe de altă

parte, nu a arătat care sunt dispozițiile legale sau din actul constitutiv care

nu ar permite schimbarea sa din funcție.

Dimpotrivă, cât

timp SC E.D. GMBH Elveția este o societate de naționalitate română, căreia i se

aplică dispozițiile Legii nr. 31/1990, aceasta se putea prevala de prevederile art.

195 alin. (2) din această lege și putea cere instanței de judecată convocarea A.G.A.,

câtă vreme administratorul în funcție, în speță recurentul, a refuzat convocarea

unei asemenea adunări, deși reclamanta era îndreptățită să o ceară.

În ce privește

ordinea de zi, din cuprinsul aceluiași articol rezultă că asociatul care deține

mai mult de o pătrime din capitalul social poate să ceară convocarea unei A.G.A.

cu orice ordine de zi dorește.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul D.C. împotriva deciziei civile nr. 163 din 14 noiembrie

2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.