ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3331/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 764 din 08

martie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanta a fost admisă cererea

creditoarei D.G.F.P. Constanța și, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,

s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fată de debitoarea SC l. SRL, a

fost desemnat în calitate de administrator judiciar V. Sprl, cu un onorariu [de

3.000 lei, exclusiv T.V.A., administratorul judiciar urmând a îndeplini

atribuțiile prevăzute de art. 20 din Lege, precum și orice alte atribuții

stabilite în sarcina sa de către judecătorul sindic, notificarea sentinței

pronunțate: administratorului judiciar tuturor creditorilor, debitorului și O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Constanța și publicarea, pe cheltuiala averii debitoarei,

într-un ziar de largă circulație și în B.P.I. în temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006,

debitoarea a fost obligată să depună la dosarul cauzei, în termen de 10 zile de

la deschiderea procedurii insolvenței, actele și informațiile prev.de art. 28

alin. (1) din Legea nr. 85/2006. în conformitate cu art. 47 alin. (1) din Legea

nr. 85/2006, a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei constând în

dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și

de a dispune de acestea, dacă aceasta nu-și declară intenția de reorganizare în

termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, în condițiile art. 35. A fixat

termene limită pentru depunerea creanțelor, pentru verificarea creanțelor,

întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor, pentru

formularea eventualelor contestații este 5 zile de la publicarea în Buletinul

procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar, pentru definitivarea

tabelului și a stabilit data primei ședințe a adunării creditorilor.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC l. SRL, solicitând repunerea

în termenul de exercitare a căii de atac, conform art. 103 C. proc. civ., casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, precum și dolari SUA endarea

executării sentinței atacate până la soluționarea recursului.

În motivarea

cererii de suspendare, recurenta a arătat că, chiar dacă potrivit art. 8 alin.

(4) din Legea nr. 85/2006 prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) și

(3) C. proc. civ., hotărârile judecătorului-sindic pot fi suspendate de

instanța de recurs, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (5) al aceluiași

art., în cauză se impune suspendarea efectelor sentinței atacate, în condițiile

în care nu a fost citată la instanța de fond, are contracte cu parteneri în

derulare, iar punerea în executare a acestei sentințe i-ar aduce grave

prejudicii.

Prin încheierea

din 3 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a admis excepția

inadmisibilității cererii, invocată de administratorul judiciar al debitoarei

și, în consecință s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței

civile nr. 764 din 08 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul

nr. 14689/118/2012 până la soluționarea recursului formulat împotriva acesteia,

ca inadmisibilă.

În motivare

instanța a reținut, raportat la faptul că legiuitorul a reglementat în art. 8 alin.

(4) din Legea 85/2006 o situație de excepție față de norma generală prevăzută

de art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., că soluția pronunțată la fond nu se

încadrează în situațiile prevăzute expres și limitativ în art. 8 alin. (5) din

Legea nr. 85/2006 și, în consecință, a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs SC I. SRL, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

consideră că cererea este admisibilă deoarece nu a avut cunoștință de existența

dosarului pe rol, că a făcut dovada faptului că nu a fost citată în cadrul

Dosarului nr. 14689/118/2012, având ca obiect „procedura insolvenței" și,

mai mult, instanța a ignorat cererea formulată privind locul ales pentru

primirea corespondentei.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii

atacate și rejudecând, admiterea cererii de suspendare provizorie a executării

sentinței nr. 764 din 08 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța.

La termenul din

data de 16 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art.

137 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta a

fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4

lei și de a aplica timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum rezultă

din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 8. Citația a fost

comunicată recurentei la data de 16 septembrie 2013, fiind afișată la sediul

ales indicat în cererea de recurs și la care i s-a comunicat și încheierea

recurată.

La termenul

stabilit pentru soluționarea recursului, 16 octombrie 2013, recurenta nu s-a

prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și

a timbrului judiciar.

Constatând că,

deși a fost înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin

intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp

și dovada împrejurării că recurenta a avut cunoștință de obligația timbrării

recursului), aceasta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la

termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de

plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii

sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii

nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale

referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de recurenta SC I. SRL împotriva încheierii din 3

iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 octombrie 2013.