ÎCCJ, decizie (scj.ro #85192)

Act

administrativ. Hotărâre de Guvern privind lichidarea activității unei universități

particulare. Lipsa raportului negativ de evaluare al consiliului Național de

Evaluare Academică și Acreditare. Legalitatea actului administrativ atacat

Lichidarea activității la instituția de învățământ superior particular a

fost prevăzută în art. 23 alin. (5) și (6) din Legea nr. 88/1993 republicată

pentru situația neîndeplinirii condițiilor legale în perioada de funcționare

provizorie și adoptarea acestei măsuri nu este condiționată de întocmirea unui

raport negativ de evaluare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și

Acreditare.

În consecință, instanța de fond a constatat judicios, motivând în fapt și în

drept concluzia sa că, lipsa unui raport al Consiliului Național de Evaluare

Academică și Acreditare nu afectează legalitatea H.G. nr. 1026/2001 și nu

reprezintă, conform art. 4 din Legea nr. 88/1993 republicată, o cauză de

nulitate a actului administrativ, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.

Secția de contencios

administrativ, decizia nr. 477 din 6 februarie 2004

Prin acțiunea înregistrată la 4.01.2002 la Curtea de Apel Brașov, reclamanta

„Fundația de Prietenie româno-canadiană – Universitatea româno-canadiană

Brașov” a solicitat anularea H.G. nr. 1026/2001, poziția nr. 2 din anexă, privind

înscrierea sa pe lista instituțiilor de învățământ superior pentru care s-a

dispus intrarea în lichidare începând cu anul I.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu-i sunt aplicabile prevederile

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 88/1993, întrucât de la data autorizării –

17.08.2000, nu a avut o serie de absolvenți pentru a se verifica procentul de

promovabilitate, iar măsura dispusă de Guvernul României nu s-a întemeiat pe un

raport nefavorabil al Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare

sau pe un act de constatare a încălcării standardelor avute la data acordării

autorizației de funcționare provizorie. La data de 22.01.2002, Ministerul

Educației și Cercetării a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului

Guvernul României, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea

H.G. nr. 1026/2001.

În temeiul art. 52 C. proc. civ., cererea de intervenție accesorie a fost

admisă în principiu.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a admis

cererea de intervenție formulată de Ministerul Educației și Cercetării și a

respins  acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1026/2001 este

legală și temeinică, fiind adoptată pe baza raportului întocmit de comisia de

control a Ministerului Educației și Cercetării, care a constatat că reclamanta

desfășoară activități de învățământ superior fără avizul ministerului, a

organizat nelegal concurs de admitere în anul 1999, a depășit cifra de

școlarizare și nu a prezentat documente privind încadrarea personalului

didactic și acoperirea posturilor cu personal titularizat în învățământul

superior.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta,

solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

În primul motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat

greșit dispozițiile legale care reglementează modalitatea de evaluare a

învățământului universitar. În acest sens, recurenta a arătat că Ministerul

Educației și Cercetării nu are abilitarea legală să efectueze controalele

prevăzute de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 88/1993 și că Legea nr. 84/1995 nu

prevede o asemenea competență de evaluare a învățământului universitar, pentru

care au fost reglementate forme specifice de control, în conformitate cu

dispozițiile legale și cu normele autonomiei universitare.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, s-a invocat încălcarea prevederilor art.

261 alin. (5) C. proc. civ., cu motivarea că hotărârea atacată nu cuprinde

considerentele pentru care s-a reținut că lipsa raportului C.N.E.A.A. nu

afectează legalitatea actului administrativ, deși Legea nr. 88/1993 prevede

expres în art.4 că evaluarea academică se realizează exclusiv de către

C.N.E.A.A. și lipsa acestui raport de specialitate are drept consecință

nulitatea proiectului de hotărâre privind intrarea în lichidare a instituției

de învățământ superior.

În cel de-al treilea motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a omis

să se pronunțe asupra nulității actului administrativ față de contradicția

dintre fișele de control și raportul comisiei de control, dat fiind că

verificarea efectuată a avut în vedere alte aspecte decât cele care au făcut

obiectul controlului și care se refereau la îndeplinirea standardelor prevăzute

de Legea nr. 88/1993.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru interpretarea greșită a

Legii nr. 88/1993,  cu motivarea că instanța de fond a apreciat că organul

de control avea competență să analizeze respectarea tuturor condițiilor legale,

deși după obținerea autorizației de funcționare provizorie, procedura de

evaluare prevede numai verificarea respectării standardelor care au stat la

baza autorizării. De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond nu a

verificat perioadele la care se referă înscrisurile depuse la dosar și nu a

avut în vedere probele privind ponderea cadrelor didactice titularizate în

învățământul superior și a cadrelor didactice cu titlul de profesor universitar

și conferențiar.

Recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 696/2000, Universitatea „Româno-Canadiană” din Brașov a fost autorizată

să funcționeze provizoriu la profilul și specializarea jurnalistică.

Ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute de Legea nr. 88/ 1993,

constatate la controlul efectuat de Ministerul Educației și Cercetării la

sediul universității recurente la data de 18.09.2001, a fost adoptată H.G. nr.

1026/2001 privind lichidarea activității de la această instituție de învățământ

superior particular.

Apărările recurentei privind necompetența

autorității administrative care a întocmit raportul de control și nulitatea

hotărârii de Guvern emisă în baza constatărilor unui asemenea control, sunt

lipsite de temei și urmează să fie respinse.

Conform art. 23 alin. (6) din Legea nr. 88/1993 republicată, în perioada de

funcționare provizorie instituția de învățământ superior este obligată să

respecte standardele care au stat la baza acordării autorizației. În această

perioadă, Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare, precum și

alte autorități publice abilitate prin lege, efectuează controale ori de câte

ori se consideră necesar și dacă se constată neîndeplinirea condițiilor legale,

se aplică dispozițiile art. 5 ale aceluiași text de lege, în sensul că,

facultatea, colegiul sau specializarea intră în procesul de lichidare, începând

cu anul I.

Ministerul Educației și Cercetării, ca organ de specialitate al statului în

domeniul învățământului, este una din autoritățile publice abilitate prin lege

să controleze dacă activitatea de învățământ superior autorizată provizoriu corespunde

standardelor stabilite pe plan național.

În art. 141 lit. a) și r) din Legea nr. 84/1995 republicată și art. 3 din H.G.

nr. 23/2001 sunt prevăzute expres atribuțiile și răspunderea Ministerului

Educației și Cercetării de a controla sistemul național de învățământ și de a

evalua acest sistem, inclusiv în învățământul superior, pe baza standardelor

naționale, pe care le-a aprobat la propunerea Consiliului Național de Evaluare

Academică și Acreditare.

În consecință, reglementarea referitoare la competența C.N.E.A.A. în evaluarea

și acreditarea instituțiilor de învățământ superior nu exclude exercitarea de

către Ministerul Educației și Cercetării a propriilor atribuții în acest

domeniu, printre care și atribuția de a verifica respectarea standardelor

naționale de instituțiile autorizate să funcționeze provizoriu.

Lichidarea activității la instituția de învățământ superior particular a fost

prevăzută în art. 23 alin. (5) și (6) din Legea nr. 88/1993 republicată pentru situația

neîndeplinirii condițiilor legale în perioada de funcționare provizorie și

adoptarea acestei măsuri nu este condiționată de întocmirea unui raport negativ

de evaluare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.

În consecință, instanța de fond a constatat judicios, motivând în fapt și în

drept concluzia sa că, lipsa unui raport al Consiliului Național de Evaluare

Academică și Acreditare nu afectează legalitatea H.G. nr. 1026/2001 și nu

reprezintă, conform art. 4 din Legea nr. 88/1993 republicată, o cauză de

nulitate a actului administrativ, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.

Critica privind contradicțiile dintre obiectivele și concluziile controlului

efectuat de Ministerul Educației și Cercetării urmează a fi respinsă,

constatându-se că acest motiv de nelegalitate a actului administrativ nu a fost

invocat în acțiune sau într-o cerere completatoare până la închiderea

dezbaterilor și nici în cadrul procedurii prealabile.

Ultimul motiv de casare va fi de asemenea respins, întrucât instanța de fond a

apreciat corect toate probele administrate în cauză și în raport de situația de

fapt dovedită, a constatat judicios că este legală și temeinică hotărârea de

Guvern contestată prin acțiune.

Astfel, din raportul de control întocmit de reprezentanții Ministerului

Educației și Cercetării rezultă că universitatea recurentă nu a respectat

prevederile art. 3 alin. (1) lit. a), art. 19 alin. (3), art.30 alin. (1) din

Legea nr. 88/1993 republicată, art. 3 pct. 2 lit. a) și art. 68 din Legea nr.

21/ 1924, art. 28 lit. c) și art. 31 din Decretul nr. 31/1954, pentru că

posturile didactice din statul de funcții nu au fost ocupate de personal

didactic titularizat în învățământul superior, a organizat concurs de admitere

și școlarizare în anul universitar 1999 – 2000, deși autorizația de funcționare

provizorie i-a fost acordată începând cu anul universitar  2000 – 2001 și

a desfășurat activități de învățământ superior fără a avea avizul Ministerului

Educației și Cercetării.

Recurenta nu a infirmat prin probe concludente, această situație de fapt,

motivând însă că aceste condiții au fost deja verificate la data autorizării

provizorii și că, în mod nelegal au făcut obiectul unui nou control, permițând

autorității administrative să-și invoce propria culpă.

Apărarea recurentei este lipsită de temei, întrucât prin obținerea autorizației

de funcționare provizorie nu a dobândit un drept câștigat de a desfășura

activitatea de învățământ superior și de a continua această activitate și în

cazul nerespectării unuia sau mai multor criterii generale și standarde

obligatorii.

Recursul a fost respins ca nefondat.