ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Onești la data de 7 martie 2011 sub nr. 1420/270/2011, reclamanții

Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al

Comunei Dofteana, județul Bacău, au chemat în judecată pe pârâții A.C.C., A.M.

și P.M.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

dispună obligarea pârâților la plata sumei de 370.873 euro, sau în echivalent

moneda națională suma de 1.305.362 lei la data constatării daunelor.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin Sentința penală nr. 293 pronunțată de Judecătoria

Onești la data de 31 martie 2008 s-a dispus încetarea procesului penal intentat

împotriva defunctului A.C., autorul pârâților, în baza art. 11 alin. (2) lit.

b) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., lăsând latura

civilă nesoluționată, respectiv recuperarea sumei de 370.873 euro. Atât în faza

de urmărire penală cât și pe parcursul judecății, A.C., fiind încă primar, a

împiedicat reclamanții să se constituie părți civile în acest dosar. Ulterior

decesului acestuia, reclamanții au declarat apel împotriva sentinței mai sus

arătate, dar prin Decizia nr. 150 din 2 aprilie 2009, această cale de atac a

fost respinsă.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) C. proc. civ. și

dispozițiile art. 998 C. civ.

Prin Sentința nr. 770

din 7 martie 2012, Judecătoria Onești a admis cererea și a dispus obligarea

pârâților la plata sumei de 1.305.362 lei, cu titlu de pretenții.

Prin Decizia nr. 292

din 8 octombrie 2012 a Tribunalului Bacău, a fost admis apelul formulat

împotriva acestei sentințe, a fost anulată sentința apelată și a fost trimisă

cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Bacău, secția

I Civilă.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 7475/110/2012.

Prin cererea depusă

la termenul din 22 martie 2013, pârâții au formulat cerere de chemare în

garanție a numiților H.R., B.T., S.M. și B.C., solicitând instanței ca, în

cazul în care va admite acțiunea, să oblige chemații în garanție în solidar cu

pârâții la plata sumei solicitate.

Chemații în garanție

H.R., B.T. și S.M. au formulat în termen legal întâmpinare, solicitând

respingerea cererii de chemare în garanție.

În motivare, chemații

în garanție au invocat excepția tardivității cererii de chemare în garanție,

față de dispozițiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., precum și excepția

inadmisibilității, având în vedere că temeiurile legale pe care se întemeiază

acțiunea nu prevăd solidaritatea.

Pe fond, chemații în

garanție au arătat că în dosarul penal s-a stabilit că prejudiciul a fost

produs de autorul pârâților, astfel că cererea de chemare în garanție este

nefondată.

La termenul din 22

februarie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului

la acțiune.

Prin Sentința civilă

nr. 751 din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost admisă excepția

prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă în consecință

acțiunea civilă formulată de reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială

Dofteana - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana, în

contradictoriu cu pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I., având ca obiect pretenții.

A fost respinsă ca

rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâții A.C.C.,

A.M. și P.M.I. împotriva chemaților în garanție H.R., B.T., S.M., B.C. și

I.I.C.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal din 29 iulie 2005, s-a

constatat că vânzarea imobilului "Castel G.", aprobată prin H.C.L.

Dofteana nr. 38 din 4 aprilie 2003 s-a efectuat cu încălcarea H.G. nr.

841/1995, producându-se comunei Dofteana un prejudiciu de 370.873 euro. Pentru

acest prejudiciu au fost stabiliți răspunzători următorii: H.R. (viceprimar),

B.T. (consilier juridic) S.M. (secretar al comunei), I.I.C. (tehnician

urbanism) și B.C. (inspector), care au constituit comisia de licitație, precum

și A.C., în calitate de primar.

Procesul-verbal a

fost înregistrat la Consiliul Local Dofteana sub nr. 4551 din 29 iulie 2005, un

exemplar fiind lăsat acestuia.

Prin Rechizitoriul

din 13 decembrie 2007 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Bacău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpatului A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (stabilirea cu intenție a unei valori

diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând comunității

locale) și de art. 248

1

C. pen., raportat la art. 248 C. pen. cu

referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 (abuz în serviciu în formă

calificată).

Astfel cum rezultă și

din cuprinsul rechizitoriului, pe parcursul urmăririi penale, Consiliul Local

Dofteana a comunicat prin adresa nr. 5880 din 20 septembrie 2007, semnată de viceprimar

și consilier juridic, că nu se constituie parte civilă cu suma reprezentată de

prejudiciul constatat de Curtea de Conturi.

Nici pe parcursul

soluționării Dosarului nr. 21/270/2007 Consiliul Local Dofteana, deși legal

citat, nu s-a constituit parte civilă.

Prin Sentința nr. 293

din 31 martie 2008, pronunțată în acest dosar, s-a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului A.C., în baza art. 11 alin. (2) lit. b) C.

proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. și s-a constatat că

partea vătămată Consiliul Local Dofteana nu s-a constituit parte civilă.

Prin Decizia nr. 150

din 2 aprilie 2009, Tribunalul Bacău a respins apelul formulat de Consiliul

Local Dofteana împotriva sentinței menționate.

În drept, potrivit

art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în speța de față de data săvârșirii

faptei ilicite), prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei

pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a

cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de

ea.

Față de dispozițiile

art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și situația de fapt reținută, instanța a

apreciat ca fiind întemeiată excepția prescripției.

S-a reținut că

reclamanții au cunoscut existența pagubei la data comunicării procesului-verbal

întocmit la 29 iulie 2005 de către Curtea de Conturi Bacău.

În ceea ce privește

persoana responsabilă de acest prejudiciu, instanța a apreciat că reclamanții o

cunoșteau cel mai târziu la data de 20 septembrie 2007, când, la cererea

Parchetului, au trimis adresa nr. 5880 prin care comunicau că nu se constituie

parte civilă în cauza penală.

Prin urmare, termenul

de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, s-a

împlinit la data de 20 septembrie 2010, anterior promovării prezentei acțiuni.

Au fost apreciate ca

fiind neîntemeiate susținerile reclamanților în sensul că termenul de

prescripție a început să curgă la data de 2 aprilie 2009, când s-a soluționat

apelul împotriva Sentinței nr. 293 din 31 martie 2008 a Judecătoriei Onești.

Astfel, dreptul la acțiune al reclamanților pentru recuperarea prejudiciului

cauzat s-a născut, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, la data când

aceștia cunoșteau paguba și persoana responsabilă. Desfășurarea procesului

penal în care persoana responsabilă a avut calitatea de inculpat, nu a afectat

cu nimic curgerea acestui termen de prescripție, pentru că noțiunea de

"persoană responsabilă" din cuprinsul art. 8 din Decretul nr.

167/1958 nu poate fi interpretată în sensul că este necesară existența unei

hotărâri de constatare a vinovăției acesteia, ci în sensul de persoană pe care

reclamantul o consideră răspunzătoare. Doar prin constituirea de parte civilă

în cadrul procesului penal reclamanții puteau întrerupe cursul prescripției,

potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, or aceștia nu au procedat

în acest sens.

De asemenea,

formularea apelului în Dosarul nr. 21/270/2007 nu poate fi considerat act

întrerupător de executare, în sensul acestei dispoziții legale, întrucât apelul

a fost respins (art. 16.alin. (2) din același act normativ).

Nici apărarea că o

acțiune în pretenții era inadmisibilă până la data pronunțării Sentinței nr.

293 din 31 martie 2008, nu poate fi primită. Astfel, dispozițiile art. 19 din

C. pen., prevăd clar că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă

în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea

pagubei. Împrejurarea că judecata acțiunii civile se suspendă obligatoriu până

la soluționarea cauzei penale (art. 19 alin. (2) C. pen.), nu înseamnă că

astfel de acțiune nu putea fi formulată.

Prin urmare, s-a

apreciat că nu exista niciun impediment legal care să împiedice reclamanții să

formuleze acțiune în fața instanței civile sau să se constituie parte civilă în

fața instanței penale.

De asemenea, instanța

a constatat că reclamanții nu au invocat niciun motiv temeinic justificat

pentru care termenul de prescripție a fost depășit, neformulând nicio cerere de

repunere în termen în acest sens.

S-a observat că

înșiși reclamanții au invocat în concluzii scrise că actul de la care se poate

analiza excepția prescripției este Rechizitoriul nr. 15/P din 14 decembrie

împlinit la data promovării acțiunii.

Pentru aceste motive,

instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins, în

consecință, cererea de chemare în judecată.

Cu privire la cererea

de chemare în garanție, având în vedere soluția pronunțată pe cererea

principală, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. civ., instanța a respins-o, ca

rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței,

Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al

Comunei Dofteana au formulat apel, care, prin Decizia nr. 96 din 14 mai 2014

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis, a fost

anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul

Bacău.

În motivare, instanța

de apel a reținut că termenul de prescripție a început să curgă cel mai târziu

la 20 septembrie 2007 (conform adresei din 20 septembrie 2007) dată când

reclamanții au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât și pe cei

posibil răspunzători de producerea lui.

Or, înlăuntrul

termenului de prescripție, respectiv la 25 noiembrie 2009 U.A.T. Dofteana prin

primar - Dosarul nr. 7180/110/2009 - a formulat o cerere de chemare în judecată

în calitate de pârâți ai moștenitorilor fostului primar A.C. și ai altor

salariați, respectiv A.C.C. și A.M., P.M.I., H.R., B.T., S.M., B.C. și I.I.C.,

solicitând obligarea acestora din urmă la plata, în solidar, a sumei de 370.873

euro, echivalent în lei 1.305.362 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a

vânzării Castelului G.

În precizările depuse

la 26 mai 2010 - dosar Tribunal Bacău nr. 7180/110/2009 - s-au invocat

dispozițiile H.G. nr. 84/1995 și calitatea de funcționari publici a intimaților

(cu excepția viceprimarului și primarului).

La 23 iunie 2010

acțiunea a fost declinată în vederea soluționării de către Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 36

din 25 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

La 15 aprilie 2011,

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a dispus în

baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei ce face

obiectul Dosarului nr. 7180/110/2009 până la soluționarea Dosarului nr.

1420/270/2011 (dosarul care face obiectul pendinte).

Prin art. 16 din

Decretul nr. 167/1958 legiuitorul a avut în vedere că nu operează o

întrerupere, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă,

anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

S-a apreciat că în

speță, ne aflăm în prezența unei întreruperi a prescripției întrucât a fost

introdusă o acțiune la data de 25 noiembrie 2009, fiind astfel îndeplinită

condiția prevăzută de legiuitor.

Că această

întrerupere se va definitiva sau nu abia la momentul soluționării Dosarului nr.

7180/110/2009 este evident, însă la fel de evident este că atâta vreme cât

prima acțiune nu este încă soluționată, nici dreptul la acțiunea pendinte nu

poate fi considerat prescris.

S-a constatat că

situația este una atipică de vreme ce tocmai prima acțiune dedusă judecății

este suspendată până la soluționarea celei de-a doua acțiuni, însă aceasta nu

exclude aplicabilitatea art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958

întrucât instanța de apel nu poate specula asupra soluției ce se va adopta în

prima acțiune.

În termen legal,

împotriva deciziei instanței de apel, pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I. au

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate

în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să fie menținută ca legală,

sentința apelată.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-pârâți susțin, în

esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958,

apreciind că în speță nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de

acest text legal.

Totodată, consideră

că referitor la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție

de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în raport cu prevederile

art. 8 din același decret, prescripția extinctivă a început să curgă de la data

când reclamanta a cunoscut paguba, respectiv de la 29 iulie 2005 - data

întocmirii procesului-verbal de către Curtea de Conturi Bacău.

Intimații-reclamanți

Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al

Comunei Dofteana au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență,

respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia

recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile

formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat pentru considerentele care succed:

Înalta Curte constată

că prin acțiunea formulată la data de 7 martie 2011, reclamanții Unitatea

Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al Comunei

Dofteana, județul Bacău, au chemat în judecată pe pârâții A.C.C., A.M. și

P.M.I., moștenitori ai defunctului A.C.C., solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei

de 370.873 euro, sau în echivalent moneda națională suma de 1.305.362 la data

constatării daunelor.

Contrar susținerilor

recurenților, instanța de control judiciar a reținut cu justețe că solicitarea

reclamanților de reparare a prejudiciului produs de autorul pârâților a avut

loc înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.

Astfel cum în mod

legal a constatat și instanța de control judiciar, acțiunea în pretenții

promovată de reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin

Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana, județul Bacău este supusă

termenului general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul

nr. 167/1958, al cărui curs a început să curgă conform art. 8 alin. (1) și (2)

din decret cel mai târziu la 20 septembrie 2007, dată la care reclamanții au

cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât și pe cei posibil

răspunzători de producerea lui, când la cererea Parchetului, au trimis adresa

nr. 5880 prin care comunicau că nu se constituie parte civilă în cauza penală.

În mod greșit recurenții-pârâți

apreciază că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție de

3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 îl reprezintă data

comunicării procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2005 de Curtea de Conturi

Bacău, întrucât la acea dată nu se poate afirma decât că reclamanții au

cunoscut existența unei pagube, iar nu și pe cei răspunzători de producerea ei.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, prescripția se

întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Prescripția nu

este considerată ca fiind întreruptă, potrivit dispozițiilor aceluiași articol,

alin. (2), dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în

judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă

cel care a făcut-o a renunțat la ea.

Se constată că la 25

noiembrie 2009, prin urmare, înlăuntrul termenului de prescripție, U.A.T.

Dofteana prin primar a formulat o cerere de chemare în judecată în calitate de

pârâți a moștenitorilor fostului primar A.C. și a altor salariați, respectiv pe

A.C.C. și A.M., P.M.I., H.R., B.T., S.M., B.C. și I.I.C., solicitând obligarea

pârâților din urmă la plată, în solidar, a sumei de 370.873 euro, echivalent în

lei 1.305.362 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a vânzării Castelului G.

Cererea formează

obiectul Dosarului nr. 7180/110/2009 al Tribunalului Bacău, a cărui judecată a

fost suspendată la data de 15 aprilie 2011 până la soluționarea prezentului

dosar, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, în

condițiile în care, cererea de chemare în judecată formulată înlăuntrul

termenului de prescripție nu a primit niciuna dintre soluțiile enumerate în mod

expres și limitativ în cuprinsul alin. (2) al art. 16 din Decretul nr. 167/1958,

este evident că în cauză a operat întreruperea termenului de prescripție, între

data de 20 septembrie 2007 (dată la care reclamanții au cunoscut/trebuiau să

cunoască atât prejudiciul cât și pe cei posibil răspunzători de producerea lui)

și data formulării acțiunii ce formează obiectul prezentului litigiu, fiind

nefondate susținerile recurenților vizând împlinirea termenului de prescripție.

Așa fiind, instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958, iar

soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare pronunțată de curtea de apel în

raport de necercetarea fondului este perfect legală, motiv pentru care,

constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și invocat de pârâți, decizia atacată fiind la adăpost de

orice critică, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I.

împotriva Deciziei nr. 96 din 14 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I. împotriva Deciziei nr. 96 din 14 mai

2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2015.

Procesat

de GGC - NN