ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2015

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 7 martie 2011 sub nr. 1420/270/2011, reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana, județul Bacău, au chemat în judecată pe pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 370.873 euro, sau în echivalent moneda națională suma de 1.305.362 lei la data constatării daunelor. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Sentința penală nr. 293 pronunțată de Judecătoria Onești la data de 31 martie 2008 s-a dispus încetarea procesului penal intentat împotriva defunctului A.C., autorul pârâților, în baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., lăsând latura civilă nesoluționată, respectiv recuperarea sumei de 370.873 euro. Atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul judecății, A.C., fiind încă primar, a împiedicat reclamanții să se constituie părți civile în acest dosar. Ulterior decesului acestuia, reclamanții au declarat apel împotriva sentinței mai sus arătate, dar prin Decizia nr. 150 din 2 aprilie 2009, această cale de atac a fost respinsă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) C. proc. civ. și dispozițiile art. 998 C. civ. Prin Sentința nr. 770 din 7 martie 2012, Judecătoria Onești a admis cererea și a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1.305.362 lei, cu titlu de pretenții.

Prin Decizia nr. 292 din 8 octombrie 2012 a Tribunalului Bacău, a fost admis apelul formulat împotriva acestei sentințe, a fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Bacău, secția I Civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 7475/110/2012. Prin cererea depusă la termenul din 22 martie 2013, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a numiților H.R., B.T., S.M. și B.C., solicitând instanței ca, în cazul în care va admite acțiunea, să oblige chemații în garanție în solidar cu pârâții la plata sumei solicitate. Chemații în garanție H.R., B.T. și S.M. au formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție.

În motivare, chemații în garanție au invocat excepția tardivității cererii de chemare în garanție, față de dispozițiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității, având în vedere că temeiurile legale pe care se întemeiază acțiunea nu prevăd solidaritatea. Pe fond, chemații în garanție au arătat că în dosarul penal s-a stabilit că prejudiciul a fost produs de autorul pârâților, astfel că cererea de chemare în garanție este nefondată. La termenul din 22 februarie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune. Prin Sentința civilă nr. 751 din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă în consecință acțiunea civilă formulată de reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana, în contradictoriu cu pârâții A.C.C., A.M.

și P.M.I., având ca obiect pretenții. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I. împotriva chemaților în garanție H.R., B.T., S.M., B.C. și I.I.C. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal din 29 iulie 2005, s-a constatat că vânzarea imobilului "Castel G.", aprobată prin H.C.L. Dofteana nr. 38 din 4 aprilie 2003 s-a efectuat cu încălcarea H.G. nr. 841/1995, producându-se comunei Dofteana un prejudiciu de 370.873 euro. Pentru acest prejudiciu au fost stabiliți răspunzători următorii: H.R. (viceprimar), B.T. (consilier juridic) S.M. (secretar al comunei), I.I.C. (tehnician urbanism) și B.C. (inspector), care au constituit comisia de licitație, precum și A.C., în calitate de primar.

Procesul-verbal a fost înregistrat la Consiliul Local Dofteana sub nr. 4551 din 29 iulie 2005, un exemplar fiind lăsat acestuia. Prin Rechizitoriul din 13 decembrie 2007 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (stabilirea cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând comunității locale) și de art. 248 1 C. pen., raportat la art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 (abuz în serviciu în formă calificată).

Astfel cum rezultă și din cuprinsul rechizitoriului, pe parcursul urmăririi penale, Consiliul Local Dofteana a comunicat prin adresa nr. 5880 din 20 septembrie 2007, semnată de viceprimar și consilier juridic, că nu se constituie parte civilă cu suma reprezentată de prejudiciul constatat de Curtea de Conturi. Nici pe parcursul soluționării Dosarului nr. 21/270/2007 Consiliul Local Dofteana, deși legal citat, nu s-a constituit parte civilă. Prin Sentința nr. 293 din 31 martie 2008, pronunțată în acest dosar, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.C., în baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. și s-a constatat că partea vătămată Consiliul Local Dofteana nu s-a constituit parte civilă.

Prin Decizia nr. 150 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Bacău a respins apelul formulat de Consiliul Local Dofteana împotriva sentinței menționate. În drept, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în speța de față de data săvârșirii faptei ilicite), prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Față de dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și situația de fapt reținută, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția prescripției. S-a reținut că reclamanții au cunoscut existența pagubei la data comunicării procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2005 de către Curtea de Conturi Bacău.

În ceea ce privește persoana responsabilă de acest prejudiciu, instanța a apreciat că reclamanții o cunoșteau cel mai târziu la data de 20 septembrie 2007, când, la cererea Parchetului, au trimis adresa nr. 5880 prin care comunicau că nu se constituie parte civilă în cauza penală. Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 20 septembrie 2010, anterior promovării prezentei acțiuni. Au fost apreciate ca fiind neîntemeiate susținerile reclamanților în sensul că termenul de prescripție a început să curgă la data de 2 aprilie 2009, când s-a soluționat apelul împotriva Sentinței nr. 293 din 31 martie 2008 a Judecătoriei Onești.

Astfel, dreptul la acțiune al reclamanților pentru recuperarea prejudiciului cauzat s-a născut, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, la data când aceștia cunoșteau paguba și persoana responsabilă. Desfășurarea procesului penal în care persoana responsabilă a avut calitatea de inculpat, nu a afectat cu nimic curgerea acestui termen de prescripție, pentru că noțiunea de "persoană responsabilă" din cuprinsul art. 8 din Decretul nr. 167/1958 nu poate fi interpretată în sensul că este necesară existența unei hotărâri de constatare a vinovăției acesteia, ci în sensul de persoană pe care reclamantul o consideră răspunzătoare. Doar prin constituirea de parte civilă în cadrul procesului penal reclamanții puteau întrerupe cursul prescripției, potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, or aceștia nu au procedat în acest sens.

De asemenea, formularea apelului în Dosarul nr. 21/270/2007 nu poate fi considerat act întrerupător de executare, în sensul acestei dispoziții legale, întrucât apelul a fost respins (art. 16.alin. (2) din același act normativ). Nici apărarea că o acțiune în pretenții era inadmisibilă până la data pronunțării Sentinței nr. 293 din 31 martie 2008, nu poate fi primită. Astfel, dispozițiile art. 19 din C. pen., prevăd clar că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei. Împrejurarea că judecata acțiunii civile se suspendă obligatoriu până la soluționarea cauzei penale (art. 19 alin. (2) C. pen.), nu înseamnă că astfel de acțiune nu putea fi formulată.

Prin urmare, s-a apreciat că nu exista niciun impediment legal care să împiedice reclamanții să formuleze acțiune în fața instanței civile sau să se constituie parte civilă în fața instanței penale. De asemenea, instanța a constatat că reclamanții nu au invocat niciun motiv temeinic justificat pentru care termenul de prescripție a fost depășit, neformulând nicio cerere de repunere în termen în acest sens. S-a observat că înșiși reclamanții au invocat în concluzii scrise că actul de la care se poate analiza excepția prescripției este Rechizitoriul nr. 15/P din 14 decembrie 2007. Or, chiar calculând de la această dată termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii. Pentru aceste motive, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins, în consecință, cererea de chemare în judecată.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, având în vedere soluția pronunțată pe cererea principală, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. civ., instanța a respins-o, ca rămasă fără obiect. Împotriva sentinței, Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana au formulat apel, care, prin Decizia nr. 96 din 14 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis, a fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. În motivare, instanța de apel a reținut că termenul de prescripție a început să curgă cel mai târziu la 20 septembrie 2007 (conform adresei din 20 septembrie 2007) dată când reclamanții au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât și pe cei posibil răspunzători de producerea lui.

Or, înlăuntrul termenului de prescripție, respectiv la 25 noiembrie 2009 U.A.T. Dofteana prin primar - Dosarul nr. 7180/110/2009 - a formulat o cerere de chemare în judecată în calitate de pârâți ai moștenitorilor fostului primar A.C. și ai altor salariați, respectiv A.C.C. și A.M., P.M.I., H.R., B.T., S.M., B.C. și I.I.C., solicitând obligarea acestora din urmă la plata, în solidar, a sumei de 370.873 euro, echivalent în lei 1.305.362 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a vânzării Castelului G. În precizările depuse la 26 mai 2010 - dosar Tribunal Bacău nr. 7180/110/2009 - s-au invocat dispozițiile H.G. nr. 84/1995 și calitatea de funcționari publici a intimaților (cu excepția viceprimarului și primarului).

La 23 iunie 2010 acțiunea a fost declinată în vederea soluționării de către Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința nr. 36 din 25 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. La 15 aprilie 2011, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a dispus în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 7180/110/2009 până la soluționarea Dosarului nr. 1420/270/2011 (dosarul care face obiectul pendinte). Prin art. 16 din Decretul nr. 167/1958 legiuitorul a avut în vedere că nu operează o întrerupere, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

S-a apreciat că în speță, ne aflăm în prezența unei întreruperi a prescripției întrucât a fost introdusă o acțiune la data de 25 noiembrie 2009, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de legiuitor. Că această întrerupere se va definitiva sau nu abia la momentul soluționării Dosarului nr. 7180/110/2009 este evident, însă la fel de evident este că atâta vreme cât prima acțiune nu este încă soluționată, nici dreptul la acțiunea pendinte nu poate fi considerat prescris. S-a constatat că situația este una atipică de vreme ce tocmai prima acțiune dedusă judecății este suspendată până la soluționarea celei de-a doua acțiuni, însă aceasta nu exclude aplicabilitatea art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 întrucât instanța de apel nu poate specula asupra soluției ce se va adopta în prima acțiune.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să fie menținută ca legală, sentința apelată. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-pârâți susțin, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că în speță nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de acest text legal. Totodată, consideră că referitor la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în raport cu prevederile art. 8 din același decret, prescripția extinctivă a început să curgă de la data când reclamanta a cunoscut paguba, respectiv de la 29 iulie 2005 - data întocmirii procesului-verbal de către Curtea de Conturi Bacău.

Intimații-reclamanți Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat. Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care succed: Înalta Curte constată că prin acțiunea formulată la data de 7 martie 2011, reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana, județul Bacău, au chemat în judecată pe pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I., moștenitori ai defunctului A.C.C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 370.873 euro, sau în echivalent moneda națională suma de 1.305.362 la data constatării daunelor.

Contrar susținerilor recurenților, instanța de control judiciar a reținut cu justețe că solicitarea reclamanților de reparare a prejudiciului produs de autorul pârâților a avut loc înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani. Astfel cum în mod legal a constatat și instanța de control judiciar, acțiunea în pretenții promovată de reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar și Consiliul Local al Comunei Dofteana, județul Bacău este supusă termenului general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, al cărui curs a început să curgă conform art. 8 alin. (1) și (2) din decret cel mai târziu la 20 septembrie 2007, dată la care reclamanții au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât și pe cei posibil răspunzători de producerea lui, când la cererea Parchetului, au trimis adresa nr. 5880 prin care comunicau că nu se constituie parte civilă în cauza penală.

În mod greșit recurenții-pârâți apreciază că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 îl reprezintă data comunicării procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2005 de Curtea de Conturi Bacău, întrucât la acea dată nu se poate afirma decât că reclamanții au cunoscut existența unei pagube, iar nu și pe cei răspunzători de producerea ei. Potrivit dispozițiilor art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Prescripția nu este considerată ca fiind întreruptă, potrivit dispozițiilor aceluiași articol, alin. (2), dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

Se constată că la 25 noiembrie 2009, prin urmare, înlăuntrul termenului de prescripție, U.A.T. Dofteana prin primar a formulat o cerere de chemare în judecată în calitate de pârâți a moștenitorilor fostului primar A.C. și a altor salariați, respectiv pe A.C.C. și A.M., P.M.I., H.R., B.T., S.M., B.C. și I.I.C., solicitând obligarea pârâților din urmă la plată, în solidar, a sumei de 370.873 euro, echivalent în lei 1.305.362 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a vânzării Castelului G. Cererea formează obiectul Dosarului nr. 7180/110/2009 al Tribunalului Bacău, a cărui judecată a fost suspendată la data de 15 aprilie 2011 până la soluționarea prezentului dosar, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. Prin urmare, în condițiile în care, cererea de chemare în judecată formulată înlăuntrul termenului de prescripție nu a primit niciuna dintre soluțiile enumerate în mod expres și limitativ în cuprinsul alin. (2) al art. 16 din Decretul nr. 167/1958, este evident că în cauză a operat întreruperea termenului de prescripție, între data de 20 septembrie 2007 (dată la care reclamanții au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât și pe cei posibil răspunzători de producerea lui) și data formulării acțiunii ce formează obiectul prezentului litigiu, fiind nefondate susținerile recurenților vizând împlinirea termenului de prescripție.

Așa fiind, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958, iar soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare pronunțată de curtea de apel în raport de necercetarea fondului este perfect legală, motiv pentru care, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și invocat de pârâți, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I. împotriva Deciziei nr. 96 din 14 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții A.C.C., A.M. și P.M.I. împotriva Deciziei nr. 96 din 14 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2015. Procesat de GGC - NN