ÎCCJ, decizie (scj.ro #84982)

Creanță

A.V.A.S. Despăgubiri acordate în temeiul Legii 10/2001. Imposibilitatea

compensării.

Codul Civil, art.

1143-1147

Legea 10/2001

Cuprins pe materii: Drept adminsitrativ

Indice alfabetic:AVAS

Compensația

legală

Creanță.

Creditor

Despăgubiri

Debitor

Obligații reciproce

Sumă lichidă și exigibilă

Titluri de valoare

Potrivit art.

1145 din Codul Civil „compensația n-are loc decât între două datorii

care  deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate

oarecare de bunuri fungibile de aceeași specie și care sunt

deopotrivă lichide si exigibile”. Pentru a opera compensația

legală trebuie îndeplinită condiția reciprocității

obligațiilor, ambele creanțe să existe între aceleași

persoane, care să fie creditor-debitor în același timp una

față de cealaltă.

Creanța statului

față de reclamant, rezultată din neîndeplinirea de către

acesta din urmă, a obligației de a rambursa un credit acordat de

fosta „ Bancorex”, nu poate fi achitată prin compensarea cu titlurile de

valoare primite drept despăgubire în temeiul Legii nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989,  în acest caz existând două raporturi

juridice diferite: unul între reclamat și AVAS și altul între

reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor. Mai mult, nu se

poate vorbi de sume de bani lichide și exigibile în cazul titlurilor de

valoare, acestea fiind în accepțiunea Legii nr. 10/2001, titluri speciale

de plată ce pot fi utilizate numai pentru cumpărare de acțiuni

sau active disponibile la societăți comerciale privatizabile ori

regii autonome.

Recurentul nu

poate realiza nici compensarea prevăzută de art. 22 titlul VII din

Legea nr. 247/2005, deoarece obligațiile reciproce de plată nu

rezultă din aplicarea Legii nr. 112/1995 sau a Legii nr. 10/2001.

I.C.C.J. , Secția

de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 2324 din

21 martie 2008

Prin sentința nr.32 din 31 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul

nr.2152/54/2007, Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul ML  împotriva pârâților Autoritatea

Națională pentru

r

estituirea

Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Mehedinți și Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel

c

raiova a hotărât admiterea excepțiilor lipsei

calității procesuale pasive a A.N.R.P.și A.V.A.S., având în

vedere că prima pârâtă nu are atribuții de compensare a sumelor

invocate, iar cea de-a doua pârâtă nu reprezintă statul  în

raporturile izvorâte din aplicarea dispozițiilor legii speciale de

despăgubiri.

Pe fondul cererii, instanța de fond a reținut că pentru

realizarea compensației legale trebuie îndeplinite prevederile art.1143,

1144 și 1147 Cod civil, respectiv reciprocitatea obligațiilor,

creanțele să aibă ca obiect bunuri  fungibile, să fie

certe și lichide.

Situația prevăzută de art.22 din Titlul VII din Legea

nr.247/2005 are în vedere emiterea unei decizii de compensare de către

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor doar în

situația în care se pot compensa obligații reciproce de plată

existente între stat și persoanele îndreptățite, numai în

situația în care obligațiile reciproce sunt rezultatul aplicării

unor acte normative care reglementează regimul juridic al imobilelor

preluate în mod abuziv – Legea nr.112/1995 și Legea nr.10/2001.

Creanța statului față de reclamant este rezultatul

neîndeplinirii de către acesta din urmă a obligației de a

rambursa un credit acordat de fosta Bancorex.

Creditoarea A.V.A.S. nu reprezintă statul  în aplicarea Legii

nr.10/2001.

Conform art.29 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005, titlurile de valoare

nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art.30 din

Legea nr.10/2001,  valorificate în cadrul unei oferte de capital

disponibil emisă în temeiul H.G.nr.498/2003 modificată și

completată, nu fac obiectul Legii nr.247/2005.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs arătând

că a dovedit faptul că este creditor al statului pentru suma de

196.300 lei și debitor al statului pentru suma de 120.721 lei, fiind

îndeplinite așadar, condițiile necesare pentru existența

confuziunii conform art.1154 Cod civil, dar și pentru compensația

legală prevăzută de art.1143, 1144, 1147 Cod civil.

Recurentul este codebitor al statului prin A.V.A.S., pentru o sumă de

120.721 lei și înțelege să achite această sumă prin compensarea

legală a sumei de 110.766, 32 lei reprezentând valoarea reactualizată

cu rata inflației a ˝ din valoarea titlurilor  negociate și

predate Ministerului Economiei și Finanțelor și prin cesionarea

de acțiuni în valoare totală de 9.955 lei din acțiunile primite

la societatea „T” SA, respectiv  din cele 3511 acțiuni primite

să cesioneze statului sau A.V.A.S. un număr de 316 acțiuni la

prețul de preluare de 31,5425848 lei.

Recurentul critică soluția instanței de fond și în ceea ce

privește admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive a A.V.A.S. și a Ministerului Economiei  și

Finanțelor.

Intimata-pârâtă A.N.P.R., a formulat întâmpinare prin care a solicitat

menținerea sentinței atacate în ceea ce privește  admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece

această autoritate nu a fost  învestită cu emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire.

Intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

ca nefondat.

Intimata-pârâtă A.V.A.S. susține respingerea recursului ca

nefondat,  în prezenta cauză, autoritatea nu reprezintă Statul

Român.

Suma înscrisă în titlurile de valoare poate fi folosită numai prin

conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Nu poate fi compensată creanța A.V.A.S. cu creanța pe care

recurentul o are  împotriva Statului Român, întrucât acestea rezultă

din izvoare juridice distincte cu regim special, titlurile de valoare putând fi

convertite numai în acțiuni la Fondul Proprietatea, iar creanța

A.V.A.S., poate fi recuperată numai prin plată sau executare

silită.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.1145 Cod civil „compensația n-are loc decât între două

datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate

oarecare de bunuri fungibile de aceeași specie și care sunt

deopotrivă lichide și exigibile”.

Pentru a opera compensația legală trebuie îndeplinită

condiția reciprocității obligațiilor, ambele creanțe

să existe între aceleași persoane, care să fie creditor și

debitor,  în același timp,  una față de cealaltă.

În speță, există pe de o parte, un raport juridic între

recurentul-reclamant și A.V.A.S. și, pe de altă parte, un alt

raport juridic între recurentul-reclamant și Ministerul Economiei și

Finanțelor, care s-a stins în urma primirii  emisiunii de titluri a

Ministerului Economiei și Finanțelor către reclamant.

Titlurile de valoare sunt, în accepțiunea legii speciale care se

aplică în cauză (Legea nr.10/2001 și normele metodologice)

titluri speciale de plată, ce pot fi utilizate numai  pentru

cumpărare de acțiuni sau active disponibile la societăți

comerciale privatizabile ori regii autonome.

Nu se poate vorbi de sume de bani lichide și exigibile  în cazul

titlurilor de valoare.

Nu are relevanță  împrejurarea că pentru o parte din

titlurile de valoare recurentul nu a primit încă acțiuni, deși

acesta a optat  în cadrul ofertei deschise de capital, deoarece suma de

bani nu este lichidă și exigibilă.

Exigibilă este numai creanța A.V.A.S. împotriva recurentului.

Recurentul nu poate realiza nici compensarea prevăzută de art.22

titlul VII din Legea nr.247/2005, deoarece obligațiile reciproce de

plată nu rezultă din aplicarea Legii nr.112/1995 sau Legii

nr.10/2001.

Se constată a fi nefondată și critica referitoare la

soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a

A.V.A.S. și a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu reprezintă Statul

Român în procesele legate de aplicarea Legii nr.10/2007 și a Legii

nr.247/2005.

Ministerul Economiei și Finanțelor nu mai are nici o obligație

față de recurent în contextul în care a reprimit titlurile de valoare

și o parte din acestea au fost convertite în acțiuni.

Și în situația în care recurentul mai are să primească

acțiuni, raporturile juridice sunt legate nu de  operațiunea de

compensare, ci eventual de o obligație de a face.

În speță nu operează nici confuziunea prevăzută de

art.1154 Cod civilă, care presupune întrunirea în aceeași

persoană atât a calității de debitor, cât și a aceleia de

creditor, dar în cadrul aceluiași  raport juridic obligațional.

Față de considerentele menționate, în temeiul art.20 alin.3 din

Legea nr.554/2004 și art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură

civilă, recursul a fost respins ca nefondat.