ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

La data de 10 iunie 2015, executorul judecătoresc

A.C. a solicitat autorizarea intrării în spațiul aparținând debitoarei SC G.C. SRL,

în temeiul titlului executoriu constând în contractul de ipotecă mobiliară din

19 mai 2015, care a fost învestit cu formulă executorie prin încheierea din 26

mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 6623/180/2015 de Judecătoria Bacău.

Învestită cu

soluționarea cererii de executare silită, Judecătoria Cluj Napoca, prin Încheierea

civilă nr. 6495 din 18 iunie 2015 a admis excepția necompetenței sale

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Bacău.

Pentru a se pronunța

astfel, această instanță a reținut că Judecătoria Bacău este instanță de

executare și că potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare

soluționează contestațiile la executare precum și orice alte incidente apărute

în cursul executării silite, cum este cazul cererii de față.

Judecătoria Bacău,

învestită prin declinare, prin Sentința civilă nr. 4211 din 2 iulie 2015 admițând,

la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca și constatând ivit

conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Argumentele reținute

în motivarea acestei decizii au fost acelea că art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se

află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, iar, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că Judecătoria

Cluj Napoca este instanță de executare întrucât în circumscripția sa se află

sediul debitorului la data sesizării organului de executare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului

litigiu îl reprezintă cererea de autorizare a intrării în spațiul aparținând

debitoarei SC G.C. SRL, cu sediul în localitatea Apahida, strada Pietroasa,

județul Cluj, în temeiul titlului executoriu constând în contractul de ipotecă

mobiliară din 19 mai 2015, care a fost învestit cu formulă executorie prin

încheierea din 26 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 6623/180/2015 de

Judecătoria Bacău.

Din analiza actelor

depuse la dosarul cauzei, rezultă că B.E.J. - C.A., prin încheierea din data de

8 mai 2015 a încuviințat executarea silită în temeiul art. 666 alin. (2) C.

proc. civ.

În conformitate cu

dispozițiile art. 680 alin. (2) C. proc. civ., în cazul altor titluri

executorii decât hotărârile judecătorești, cazul în speță, la cererea

creditorului sau executorului judecătoresc, instanța competentă va autoriza

intrarea în încăperile menționate la alin. (1) din art. 680, respectiv cele ce

reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice

alte locuri.

Potrivit

dispozițiilor art. 632 alin. (1) C. proc. civ. executarea silită se poate

efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit art. 651 alin. (1)

C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție

se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz,

sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din interpretarea acestor

dispoziții legale rezultă că instanța competentă să autorizeze accesul în

încăperile prevăzute de art. 680 alin. (1) C. proc. civ. este instanța de

executare, astfel cum este definită de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., față de dispozițiile art. 650 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora

instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice

alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege

în competența altor instanțe sau organe.

Prin urmare, în speță

competența teritorială de soluționare a cererii de autorizare a intrării în

încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul debitoarei SC G.C. SRL

aparține Judecătoriei Cluj Napoca, instanță în a cărei circumscripție

teritorială se află sediul debitoarei la data sesizării organului de executare.

Față de aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art.

651 alin. (1) și 680 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj

Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2015.